Pe la munte, de la cabana Garofita Pietrei Craiului la Grohotis si Cerdac

Dupa cum spuneam, intr-unul din weekendurile trecute am ajuns prin Piatra Craiului. Era un plan mai vechi, pentru ca nici eu, nici Dan nu mai bifasem vreun traseu în zona, dar asteptam sa mai creasca Andreea, sa prindem un weekend fara ploaie si sa identificam un traseu accesibil pentru ca nu m-as avanta pe creasta, unde e mai pentru profesionisti. Cand am citit la oamenii cu care merge Andreea in tabere despre excursia lor pe acolo, am decis sa ne incumetam si noi.
Asa ca vineri dupa-masa, pe la 4 asa, am pornit spre Crai, cum ii spun cunoscatorii:D
Pentru dormit am ales cabana Garofita Pietrei Craiului, asezata strategic, la doar 2 ore de baza crestei. Perfect. Ca sa ajungem acolo, am mers vreo 4 ore pana in Saticul de Sus, unde am lasat masina, imediat dupa hidrocentrala, si inca o ora pe jos, pe drum forestier. Zona este foarte frumoasa si drumul foarte lin, doar ca rucsacii din spate, in care aveam si mancare si saci de dormit, plus seara care se lasa, ne-au facut sa nu ne lalaim prea tare pe drum. 
Chiar si asa, la un moment dat, pe langa noi a zburat o bufnita, mare, maronie, cu ochi bulbucati! Genial, nu mai vasuzem niciodata una in salbaticie.
Pe la ora 9 am ajuns si noi la cabana, unde se poate sta si la cort, daca nu te deranjeaza frigul care se lasa noaptea.... Camera noastra a fost sus, la etaj, cu 2 paturi mari si foarte moi. Toaleta este amenajata afara, in padure, asa ca e mai bine sa nu te apuce nimic noaptea...La cabana nu se poate cumpara mancare, decat daca merge un grup mare si face o comanda inainte. Dar noi aveam de toate la noi si ne-am multumit doar cu niste apa calda de la ei, ca sa facem o supa la plic. Pe la 10 a ajuns si un grup mare si tare galagios, cazat o parte la cort, o parte la cabana, si care a primit ciorbe bine mirositoare. Noroc ca eram deja mancati:)
Noaptea a fost super linistita, eu fiind deranjata doar de inghiontelile Andreei, si desi erau asternuturi in camera am preferat sa dormim in sacii nostri daca tot ii carasem.
Dimineata am mancat si am pornit spre creasta, de data asta doar cu un rucsac mai usurel, carat de Dan:d. 
Planul era sa urcam de la cabana pana la Marele Grohotis si Cerdacul Stanciului, iar de acolo, in functie de vreme, să ne intoarcem pe acelasi drum sau sa continuam pe curba de nivel, de-a lungul crestei, si apoi sa coboram pe alta poteca la cabana. Ceea ce am si facut pentru ca vremea a tinut cu noi. 
De la cabana pana la grohotis se fac 2 ore, din care una in urcare usoara, printre tufe de zmeura si niste urzici, iar a doua prin padure, abrupt si cam uratel...
(urcarea spre Marele Grohotis, pe cruce galbena)
Dar, stiind ca e doar o ora asa, am strans din dinti, am mai baut apa, am facut niste pauze, am mai stat un pic si in final am ajuns. Momentul in care vezi printre copaci stancile Pietrei Craiului si stii ca ai scapat de urcat este priceless. Chiar la marginea padurii este o bifurcatie. Ca sa ajungi la grohotis urmezi poteca in stanga si in cateva minute esti acolo, dar noi am facut dreapta, ca sa ajungem intai la Cerdac. Poteca spre Cerdac merge drept, pe la baza stancilor, si dupa 5 minute te trezesti cu bolta in fata. Peisajele sunt absolut superbe de aici.
(spre Cerdacul Stanciului)



(Cerdacul)
Dupa o pauza de masa scurta, ne-am intors pe unde venisem, inapoi la bifurcatie si am luat-o spre grohotis. Apoi, poteca merge lin, avand in dreapta stancile Craiului si in stanga o uriasa deschidere de paduri si dealuri verzi.
(Marele Grohotis si poteca peste el)

Dupa vreo ora, poteca face brusc stanga si coboara pe o limba de grohotis spre padure, de unde continua la vale pana in Poiana Tamasel (cam tot o ora), de unde in 45 de minute esti inapoi la cabana. Singura problema a fost ca marcajele nu sunt mereu vizibile si ne-am invartit pe loc vreo 10 minute pana am gasit poteca spre poiana.
(Poiana Tamasel)
(Marele Grohotis vazut din Poiana Tamasel)
Cu totul, plimbarea dus-intors a durat cam 5-6 ore, cu pauze de poze, de odihna si de mancat.
Trecand peste partea dificila de la inceput si usoara rataceala dinspre final, traseul este foarte frumos si destul de accesibil daca ai mai fost in excursii pe munte. Tufele de zmeura de pe poteca si sutele de floricele colorate sunt si ele un plus:).
(pe poteca de la cabana spre masina)
Dupa ce ne-am reorganizat rucsacii si ne-am salutat cu cabanierul, am pornit usurel, la vale, spre masina, si apoi inapoi acasa, la finalul unei zile foarte foarte frumoase. 

Toamna la Magura

Daca nu ai idee unde sa mai fugi in weekend si vrei sa fie la munte, dar nu pe munte, sa fie accesibil din Bucuresti, dar nu tot Valea Pr...