Vacanta cu un copil mic, cu sau fara nervi?

In concediul ce tocmai se duse, am avut si cateva momente in care am stat cuminte pe nisip, eu preferand sa stau in apa. Sau cu un frappe in mana la terasa...Anyway, stand pe nisip n-am avut altceva de facut decat sa studiez lumea din jur. Pentru ca am ales mereu plaje linistite, studiul meu a fost destul de limitat si in general ma limitam sa observ ca oamenii sunt in general misto si calmi, iar copiii dragalasi si amuzanti. 
Totusi, au fost si momente, putine, cand am dat peste situatii care ma faceau fie sa zambesc milos, gandindu-ma ca mama respectiva o sa se intoarca acasa mai obosita si cu nervii mai varza decat a plecat, fie sa ma enervez de-a dreptul. 
Si mi-am dat seama ca sunt multi parinti care nu reusesc sa-si ajusteze asteptarile la realitatea in care traiesc, nici sa se relaxeze si sa bucure de vacanta.
Eram la un moment dat langa o familie cu un copil de varsta Andreei si unu mic, de 1 an cred, ca nu mergea inca prea stabil. Timp de juma de ora, mama astora doi s-a chinuit sa-l hraneasca pe cel mic cu ceva mancare din borcanas, alergand dupa el pe plaja, tipand, certandu-l, tragandu-l de mana, ridicandu-l de pe nisip de cate ori se aseza jos, roiind practic ca un bondar enervant in jurul copilului care nu voia decat sa se joace ...
Imi venea sa ma duc sa ii zic sa puna naibii borcanu ala deoparte si sa lase copilul sa se mozoleasca de nisip si apa vreo juma de ora ca apoi sigur mananca. In cele 30 de minute de chin am auzit de zeci de ori "Nu pune mana acolo! Ridica-te! E murdar! Uite ce ai facut pe maini! Nu la apa! Nu asa departe de paturica! Uite ce ai facut, ai daramat galetusa! Acu esti plin de nisip pe maini! Nu mai intoarce capul cand iti dau lingurita!"
In continuu...
Ala mic devenea evident tot mai agitat si mai nervos, linguritele cu mancare se intindeau tot mai mult pe fata si ajungeau tot mai rar in gura, mama era tot mai satula si nervoasa la randul ei. O nebunie. In acest timp, tatal si inca o familie de prieteni se ocupau de carat si aranjat niste canoe, cu care au si evadat apoi in apa si dusi au fost o vreme:))
Frate, asta nu e concediu! Daca aduci copilul de 1 an la plaja, trebuie sa accepti ca o sa se murdareasca, o sa se ude, o sa manance nisip, nu o sa manance borcanasele tale ca are altele de facut pe moment, o sa misune peste tot... Si nu, nu trebuie sa il opresti din toate alea, nici sa il certi ca e murdar, nici sa stai non stop de mana cu el. 
Si in niciun caz nu trebuie sa il bati la fund ca plange de frustrare, plictiseala sau oboseala chiar daca in momentul ala simti ca o iei razna si vrei sa iti bagi picioarele in concediu ala
Ca lucrurile sa fie mai usoare pentru toti, ar fi bine sa alegi plaje mai mici, nu aglomerate, unde ti-e usor sa il urmaresti si nu se pierde printre sezlonguri si oameni. 
Ar fi bine sa ai jucarii de nisip la tine si o piscinuta in care sa poata sta. Ar fi bine sa il lasi sa intre in apa la mal, cand e apa linistita, chiar daca o sa inghita o gura sarata si o sa-l darame vreun val. S-ar putea sa evite apoi singur sa se duca acolo o vreme. 
Evident, stai mereu cu ochii pe el, in apropiere, dar nu levita non stop lipita de el, nu il tine non stop de mana, nu te astepta sa stea cuminte pe patura. NU o sa se intample. Daca ai aceste asteptari, renunta la ele sau renunta la concediu la mare cu copil mic. Altfel, concediul va fi o frustrare maxima pentru toata familia.
Imi aduc aminte ca atunci cand avea Andreea un 1 an am fost la bulgari vreo cinci zile. Fiimea nu s-a atins de mare pentru ca s-a panicat maxim la prima atingere a apei. Deci a stat pe mal, langa apa, si mai ales pe nisip, unde se juca cu ale ei. La pranz mergeam la cazare si mancam in camera, iar dupa urmau vreo 2 ore de somn sau leneveala. Seara iar la plaja, apoi masa de seara, unde mancam pe rand eu si dan, si inapoi la cazare. Asta a fost concediul nostru de vara cand avea Andreea un an. Ne-am dat rapid seama ca nu are rost sa incercam mese la terasa sau stat mult seara prin statiune pentru ca am fi sfarsit nervosi si obositi, alergand de colo colo dupa Andreea. Asa ca preferam sa bem un pahar de vin la cazare, langa piscina, sau pe balconul apartamentului. 

La 2 ani, lucrurile s-au schimbat mult, in sensul ca am fost la greci si am avut plaja chiar la cazare, o plaja mica, cu apa calda si linistita, doar pentru noi si inca vreo 5-6 familii. I-am pus Andreei aripioare de inot si o lasam sa stea in apa cat avea chef, se juca in piscinutele altora, se acoperea de crema si apoi de nisip...
Manca? Nu. Dormea? Putin. Am mancat la terase? Da, seara! A fost bine pentru toata lumea? Da.
Intotdeauna, secretul concediilor noastre reusite a fost adaptarea lor la varsta Andreei, fara a renunta la toate lucrurile care ne plac si noua (gen plaje mai salbatice, vizitat orase si sate vechi, catarat pe munte...), organizarea buna a programului, asteptarile realiste si o atitudine general-optimista si vioaie, pornind de la premiza ca daca e sa se intample ceva...o sa se intample
Vacanta frumoasa! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo