Vacanta in Grecia. Episodul 1: O saptamana pe barca

Anul acesta am decis sa revenim in concediu in Grecia, o tara care noua ne place tare mult, dar pe care am ocolit-o in ultimii doi ani pentru ca am avut alte destinatii in minte. Practic, ne mai gandisem noi la o Idee si anul trecut, dar pana la urma am virat spre Franta. Asa ca, atunci cand am inceput prin ianuarie sa ne gandim ce si cum la vara, Ideea a revenit. Si anume, cum ar fi sa mergem cu barca? Andreea e deja destul de mare ca sa nu mai am mari emotii cu ea si in plus este un copil foarte adaptabil si curios ceea ce ne ajuta tare mult in organizarea concediilor noastre zapacite. Una peste alta, prin februarie am discutat cu un skipper si am dat avansul pentru o saptamana pe barca, in iunie. Initial, perioada propusa de el, 10-17 iunie, mi s-a parut cam devreme pentru un concediu de vara si mi-era teama sa nu prindem vreme nasoala, dar Adrian ne-a asigurat ca pentru zona Insulelor Sporade, unde am decis sa mergem, e ideal. Prin iulie-august acolo incepe sa bata un vant nesuferit, care pune mari probleme navigatiei. 
Si uite asa, pe 9 iunie am pornit la drum spre Volos, portul de unde urma sa plecam in aventura pe mare. Am ajuns acolo pe 10, dupa o noapte in Bulgaria, pe o vreme super calda si mega nerabdatori sa pornim. Tot acolo ne-am cunoscut si cu ceilalti doi pasageri ai barcii, Laura si Alex, precum si cu Mihai, ajutorul skipperului. Toti romani si, spre norocul nostru, toti super simpatici. Barca este o Bavaria 46, cu 3 cabine, plus cabina skipperului, doua toalete cu dus, o mini bucatarie si zona de luat masa. Locul este foarte bine calculat, cat sa nu ne calcam unii pe altii pe picioare. Prima grija dupa ce ne-am cazat fiecare prin cabina lui (eu cu Andreea am impartit una, iar Dan a dormit in cabina skipperului) a fost sa mergem la cumparaturi. Ideea era sa avem pe barca diverse pentru mic dejun (iaurt si cereale), sandvisuri, apa, suc, bere, fructe, hartie igienica si ceva crantanele, gen biscuiti si sticksuri. Masa principala a zilei am luat-o mereu seara, la tavernele din diferite porturi, iar peste zi ciuguleam sandvisuri si fructe. In fiecare dimineata, ne luam cafeaua in port, iar seara de obicei o incheiam pe barca, la un pahar de vin. Atunci cand vantul batea destul de tare, baietii ridicau velele, la indicatiile skipperului, iar noi fetele trebuia sa ne parasim locul de plaja de la prova barcii si sa ne intoarcem langa timona...Din lipsa de vant, barca a mers mai mult pe motor, asa ca am petrecut mult timp balanganindu-ne picioarele pe marginea barcii sau lenevind la soare la prova.


Planul de drum se discuta din prima zi cu skipperul si cu ceilalti pasageri, ca poate unii vor mai mult sa faca baie, altii mai mult sa viziteze diverse, dar la noi nu au fost probleme de negociat pentru ca ne doream toti cam acelasi lucru. Sa plecam din Volos spre Skopelos si Skiathos, sa vedem un pic insulele, sa bagam niste bai in golfuri, sa ciupim poate o baie prin Alonissos, sa mancam peste si caracatite si in principiu sa ne plimbam cu barca de colo colo. 
Intotdeauna insa ultimul cuvant il are skipperul si vremea. Asa ca in loc sa plecam pe 10 iunie cum era programat, a trebuit sa mai stam o zi in port din cauza de ploaie si vant:d. Cu ocazia asta am descoperit ca dormitul pe barca pe vreme nasoala nu e cea mai mare placere, nu pentru ca mi s-ar fi facut rau, ci pentru ca toata noaptea am auzit diverse chestii lovindu-se de barca...Andreea nu a avut insa aceasta problema pentru ca a dormit lemn toata noaptea. 
O alta mica problema la vacantele pe barca este toaleta. In principiu, cam toti adultii vanam dimineata cafenele prin porturi ca sa rezolvam anumite probleme pe care nu doream sa le rezolvam neaparat pe barca...Andreea, din nou, nu a avut aceasta retinere:d
Desi initial am avut emotii cu raul de mare, de miscare, pana la urma nu am avut nicio problema. Nici macar Andreea, careia i se face rau in masina la fiecare curba. Preventiv luasem la mine niste acadele si pastile, dar nu a fost nevoie de ele. 
In prima zi pe mare am mers vreo 5-6 ore legat, din Volos pana la capatul de jos la Peninsulei Pelion, intr-un mic port numit Agia Kiriaki, unde ne astepta taverna lui Manolo. Daca ajungeti in zona, o recomand cu toata inima. Peisajul este absolut superb, taverna fiind chiar pe chei, langa apa, iar mancarea geniala. 

Pentru ca am ajuns undeva la 5 seara, am facut si o mica excursie pana in varful dealului, in satul Trikeri, unde se ajunge pe o poteca pietruita, dupa vreo 30-40 de minute de urcus. Satul este mic, traditional, cu obisnuita piata centrala, plina de terase umbrite de un platan urias, si batranei care isi savurau frappe-ul rece. Adevarul e ca dupa urcusul prin soare, frappe-ul baut acolo a fost bautura perfecta. Evident, exista si drum de masina, dar noi eram cum barca...so.... 




In noaptea petrecuta langa Manolo am dormit neintoarsa, marea fiind linistita ca un lac, asa ca nu am mai auzit nici macar clipocitul apei. 
A doua zi am plecat spre Skopelos, un alt drum de cateva ore, in timpul caruia am fost vizitati de delfini chiar pe langa barca. Evident, nu am poze cu ei pentru ca pana m-am dezmeticit eu plecasera....
Skopelos este o insula maricica, foarte verde si linistita, iar portul principal mi-a placut tare mult. Casele albe sunt asezate pe panta si stradutele inguste, colorate de flori si portocali, sunt pline, pline de pisici. La fiecare colt de casa e o taverna sau un bar, iar zona de langa port este plina de magazine cu suveniruri. Plajele din Skopelos nu le-am testat, dar aud ca sunt frumusele, noi preferand sa mergem pentru o baie, doua, in insula vecina, si mai putin vizitata, Alonissos. Zona este deosebit de frumoasa si linistita, cu golfuri mici, cu cativa oameni pe ele, vizitate de 1-2 barci ca ale noastre. Problema a fost ca in primul golf in care ne-am oprit apa era cam rece, iar distanta pana la mal a cam speriat-o pe Andreea care nu s-a bucurat prea mult de prima baie. Pana la urma am schimbat golful si am facut o baie mai relaxata, mai aproape de mal, pana cand ne-am trezit inconjurati de ceva mazga dubioasa, care sper ca era de la cevaalge...Seara ne-am intors in Skopelos pentru ca se anunta furtuna pe mare si nu ne-am riscat sa ramanem pe Alonissos. Furtuna nu ne-a atins decat vreo 5 minute in port, cand s-a pornit un vant teribil, care se distra cu barcile ancorate una langa alta, dar fulgerele care se vedeau in departare spre Skiathos au fost un spectacol interesant.
(Skopelos)




 (Skiathos) 


(Alonissos)
A doua zi am pornit spre Skiathos, un drum mult mai scurt, de vreo 2 ore cred. Portul principal era plin plin de barci, de toate dimensiunile, asa ca greu am gasit un loc in care sa ne asezam si noi. Orasul este frumusel, dar foarte aglomerat, asa ca am inchiriat repede o masina si am pornit sa exploram plajele. Am ocolit faimoasa Kukunaries si ne-am dus un pic mai incolo pe alte plaje la fel de frumoase. Nisipul din Skiathos are o nuanta usor portocalie si aproape toate plajele sunt marginite de pini si taverne. Apa este limpede si tot felul de pesti vin linistiti pana la mal. Plajele se insira una dupa alta, mai ales in sudul si vestul insulei, asa ca e loc pentru toata lumea. Drumul intre ele urca si coboara destul de lin, cu serpentine usoare. 
Ultima zi am petrecut-o intorcandu-ne din Skiathos spre Volos, pe o vreme destul de capricioasa, cu amenintari de vant puternic si ploaie, care insa ne-au ocolit in final. 






Dupa inca o noapte pe barca, in port, ne-am luat la revedere de la Noria si echipajul ei si am plecam spre o noua destinatie. Thassos, via Salonic. Dar despre Thassos va povestesc in episodul 2. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...