Plicul voalat al cadourilor de craciun

De vreo luna a inceput nebunia cadourilor. Nu alea magice, de Craciun, nu cele cu simbol, cu dragoste, cu imaginatie. Nope. Nebunia cadourilor pentru profesori. Incet, au aparut intrebarile, aluziile, propunerile. ”Trebuie sa luam pentru doamna, dar si pentru ceilalti profesori. Si pentru doamna directoare”..Dupa un schimb de opinii pro si contra, situatia a ramas neclara, impartita intre cei care vor sa dea mult, sa se simta, ca na, e totusi Craciun, si cei care ar da, dar mai putin, mai degraba simbolic, poate deloc....Asa ca a ramas in pom. Fiecare cum il taie capul, ceea ce va duce probabil la diferente uriase intre cadourile cu care se vor insira parintii la doamna...
Si abia terminasem discutiile la scoala, ca, surpriza, niste parinti de la cursurile de engleza, private, s-au gandit ca e dragut sa ii luam lui teacher ceva...Super, zic, pai hai! o felicitare, semnata de copii? Un glob misto? Ceva ornamente de craciun? Nuuuu....ceva mai....scump....50 de lei de copil ar fi bine. Adica 600 lei de la grupa lor. Pentru un profesor pe care oricum il platesti si chiar mult..
Pentru ca asa ne-am invatat. Sa mergem cu ploconul. Nu de ieri de azi, dintotdeauna. Capul plecat, atitudinea usor servila si ploconul la vedere. Sa fie bine. Sa se simta ala din fata ta apreciat, recompensat, laudat, sa isi reverse apoi un pic din multumire si spre tine. Pentru ca ”asa se face”. De ce? De ce se face asa? De cand se face asa? Ce platesti de fapt? Il platesti sa isi faca meseria cum trebuie. Meseria aia pe care si-a ales-o singur, o face de bunavoie si pentru care e deja platit. 
Pentru ca una e sa faci un cadou sincer, o felicitare, un mesaj, un ornament de Craciun, un obiect la care ai muncit tu, un buchet de flori, ceva care sa insemne ceva, si cu totul altceva sa oferi niste milioane, multe, mascate intr-un cadou, cu unicul mesaj ”iti dau asta, dar ai si tu grija ce dai la schimb”. 
Asa ne ducem la doctor, asa ne ducem la profesor, platind ca sa primim un serviciu pentru care omul ala e deja platit, tot de tine, din taxele tale. Un serviciu pe care se presupune ca il face din pasiune, din placere. Pentru ca una este un cadou simbolic, alta e o spaga mascata prin care ceri sa isi faca de fapt meseria...Pentru ca asta e meseria lui, sa fie un profesor bun, un doctor bun. Si pentru asta nu ar trebui sa astepte plicuri. Si pentru asta parintii nu ar trebuie sa se simta obligati sa dea plicuri. 
Pentru ca un cadou de 500-600 lei e fix asta, un plic bagat in buzunar. Iar de Craciun eu aleg sa ofer doar cadouri.
In timpul discutiilor despre cadouri, o mamica a spus ceva foarte adevarat. Ca 60 de oameni au murit si ar fi bine sa nu fie totul degeaba, ca poate e momentul sa incercam sa ne schimbam, macar un pic, unele metehne. Sa nu mai acceptam ca pe un dat incompetenta, umilirea, frauda, spaga. Un pas mic ar fi si asta, sa renuntam la obiceiul de a face cadouri scumpe profesorilor si poate asa, intr-o zi, copiii nostri vor avea parte de invatamantul pe care il merita.

Trei luni de scoala

Au trecut trei luni de cand a inceput scoala. Si pentru Andreea, dar si pentru noi. Acum dimineata incepe mult mai devreme, pe la 6.30-7. Seara o culcam pe la 8-8.30, iar pe la 9.30-10 picam si noi.
Inainte de scoala nu aveam treaba cu micul dejun. Ea manca la gradi, noi pe la pranz. Acum trebuie sa clocesc idei la 7 dimineata, o ora la care eu depun eforturi majore sa tin ochii deschisi. Si trebuie sa clocesc chiar doua idei, una pentru acasa, una pentru la scoala. Acasa inseamna smoothie sau clatita rapida sau sandvis sau cereale cu ceva. La scoala inseamna sandvis si fruct. Cam asa e cu diminetile. 
La scoala e bine, lectii usurele, teme putine. Doamna e draguta, ne place de ea. Si Andreei. E ca o bunicuta asa, blanda, dar ferma. Pana acum i-a pedepsit o singura data: nu au mai facut ora de pictura. Pentru ca au fost galagiosi si nu au ascultat-o.
Doamna de engleza insa nu e asa ok. Cam tipă. Cam des. Cica la ultima ora i-a pus sa stea cu capul pe banca pentru ca deranjau. Ma gandesc sa ma duc sa ii sugerez si ei sa incerce sa stea o vreme cu capul pe catedra...poate ii vin idei mai bune
Doamna de sport tipa si ea. Acum s-a mai linistit. Dupa ce am fost sa discut un pic cu ea despre una si alta...Cum ar fi de ce ii spune Andreei ca e nesimtita. Acum fiimea zice ca doamna e mai bine, nu mai tipa asa mult si chiar ii lasa sa se joace ratele si vanatorii...
Doamna de religie spune ca Dzeu face anotimpurile. Si ca trebuie sa ne rugam de nush cate ori pe zi. Mai ales cand intra ea in clasa. Pentru ca sistemul e idiot, eu sunt obligata sa o tin pe fiimea in clasa la ora ei. Si sa sper ca in timp ce deseneaza si nu participa la ora nici nu aude prea multe ineptii....
Parintii din clasa sunt, Slava Domnului, misto, in marea lor majoritate. Nu sunt disperati sa cheltuim bani pe cadouri, nici sa acceptam comportamente aiurea de la profesori. Au verificat daca scoala are aviz ISU. Daca exista iesiri de incendiu. Daca sunt marcate. Vor sa ceara ore de instructie pentru copii. Sunt ok. Mai putin o doamna care a vrut sa interzica petrecerea de Halloween pentru ca e satanista si demonica. Aia nu e ok. 
In afara de scoala, picea merge la engleza, unde e dragut, la FTK, unde e interesant si educativ si la sah, unde nu stiu cum e pentru ca nu ma pricep. La sah primeste cam multe teme, dar mai selectam din ele si supravietuim. 
Zice ca vrea lectii de pian. Si kung fu. Si catarari. Da nu ne ajung zilele...
Mai nou avem un peste. Albastru. Il cheama Fishy. Sau Imputicel. Depinde pe cine intrebi...

Sa incepem sa nu mai...

Am citit zilele acestea foarte multe postari despre schimbare si nevoia de schimbare. Mai ales in noi. De acord. Nu putem cere schimbari la nivel inalt, daca noi, in viata de zi cu zi continuam sa ciupim pe ici pe colo legea, sa indesam bani prin buzunare, sa incalcam 2-3 reguli pe care le consideram neimportante.
Daca vom reusi sa ne comportam civilizat in micul nostru univers, atunci, in timp, impactul se va vedea peste tot. Pentru ca vom creste o generatie de oameni care nu vor avea spaga, marlania si micile furaciuni in sange, nu vor accepta sa fie mintiti si ignorati, nu vor tolera incompetenta si nesimtirea cu usurinta cu care o facem noi. 
Atunci cand lucruri banale pe care nu le facem acum vor fi norma de viata a majoritatii, abia atunci vom putea spune ca sunt sanse sa schimbam lucrurile la nivel macro.
Sa incepem sa nu mai:
- aruncam gunoaie pe jos
- traversam pe rosu
- mergem fara centura
- facem pisu la copac 
- jgnim si lovim copii
- intoarcem capul cand vedem un abuz
- ignoram normele de siguranta, acasa, la scoala, la munca, oriunde
- invatam copiii sa fie cuminti, sa nu raspunda, sa taca, sa accepte
Ce-ar fi sa incepem asa? 

Weekend foarte sus si foarte albastru

Cand ramai putin fara cuvinte, cand ai vrea sa strigi si nu stii ce, cand simti ca esti prea trist, prea revoltat, prea dezamagit, prea resemnat, e bine sa faci un pas in spate si sa privesti in jur. Si iti dai seama ca cel mai bun si mai corect lucru pe care il poti face e sa traiesti. Frumos, cinstit, din toata inima, cu tot sufletul, imbratisand cu ambele brate fiecare zi, razand la fiecare gluma, plangand fara teama si facand mereu, cu pasiune, ceea ce iti place.  





Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...