Noua noastra rutina

Scoala a inceput de doua saptamani, circa, asa ca am intrat intr-o rutina. Am ordonat frumos pe tabla din bucatarie programul pe zile, cand are engleza, cand inot, cand FTK. Cand nimic. 
Pe frigider am lipit orarul colorat si am notat zilele cand se duce in trening, ziua cand duce pensule si acuarele si ziua cand duce plastilina. Si zilele cand se duce doar pe ea.
Am umplut frigiderul cu cascaval, sunca, unt, branza, fructe, dulapul cu miere si unt de arahide, pentru pachetel. Iar dimineata, dupa primele 5 guri de cafea, cand reusesc sa deschid si al doilea ochi, ma apuc sa pregatesc ceva gen mic dejun...
Am bifat si prima tuse, tratata rapid de data asta. 
In prima saptamana inca incurcam orarul si am trimis-o fara plastilina. Si cu acuarele cand nu era nevoie de ele...Si fara trening la ora de sport...
In a doua saptamana am invatat. Si am rezolvat si cu ora de religie, la care nu va participa. 
Am bifat si prima sedinta cu parintii, plus discutii interminabile pe whats up si pe mail, si asteptam sedinta 2. 
Am dat bani, am cumparat dosare si alte treburi aparent utile. Sa fie primite:))
Am notat deja in calendar prima vacanta si facem planuri sa plecam 3-4 zile pe undeva. Alte planuri asteapta zapada. Si altele asteapta vara..."Mami, mai vreau o data in Franta, sa avem piscina langa casa.."
E bine acum. E liniste. E inca mult ras si timp si joaca. Inca nu isi stie colegii, nici macar cum ii cheama.A decis insa ca nu mai vrea prieteni baieti, ca sunt neastamparati, mai ales unii, care ii iau creioanele de pe masa si jupoaie poze de pe pereti. O are pe Mariuca langa ea, pare sa fie suficient. Fac schimb de jucarele in fiecare zi, si de fructe si de sandvisuri...
Seara e cu pupici, multi pupici, si cu "mami, te iubesc! Esti cea mai buna mamica! Si pe tati il iubesc!". Si cu povesti, si desene furate 10 minute, si dragaleli. 
Cu somn, la 20.30...

Prima sedinta cu parintii

Prima sedinta este mereu o experienta. Buna sau rea. Este ca atunci cand te duci la un interviu de angajare si evaluezi ceilalti candidati. Sau ca atunci cand te duci la prima intalnire si incerci sa iti dai seama daca o sa mearga sau nu. In fine, e o chestie.
M-am dus acolo plina de curiozitate si am plecat cu dureri de cap. Si cu sentimentul ca problema e la mine, eu nu sunt adaptata la mediu, la sistem, eu sunt din alta lume. O lume in care nu conteaza culoarea treningului, in care e penibil sa discuti juma de ora despre servetele si sapun, in care obsesia detaliilor lipseste.
-La iarna, fetele pot veni in blugi?
- Da.
-Negri sau albastri?
.....
Nu am la mine intrebarile astea. Chiar conteaza? Culoarea blugilor? A caietelor? Sa aiba toti biblioraft de aceeasi culoare?
Dar de ce nu discutam despre lectii? Despre cum vrea doamna sa faca disciplina cu 33 de copii? Despre cum le va acorda timp si atentie fiecaruia? Despre pauze? sau lipsa lor?...
In gradi, stiam ca oricand ar fi o problema Denisa ar veni sa ne spuna, sau ne-ar da mesaj. Si am discuta lejer cu ea, despre cum rezolvam. Aici imi dau seama ca nu se va face asa. E imposibil ca doamna sa stie ce face, cum se simte, ce gandeste fiecare din cei 33 de copii din clasa. E fizic imposibil cred. Nici nu stie cum ii cheama inca. Deci va trebui sa fim mai atenti la semnale, la intrebari, la nemultumirile mici, care pot deveni mari.
- Doamna, nu ma pune niciodata sa raspund. Eu stau cu mana pe sus si nu ma pune..
- Pentru ca sunteti multi si o sa va puna pe rand, pe fiecare...
- Nuu, mereu o pune pe Mariuca, pe mine nu ma vede langa perete...
- O sa te vada, tine manuta sus si o sa te vada...
Primele tristeti...primele dileme. Oare exagereaza? Oare e chiar asa? Oare e cazul sa intervin? Sa mai las timpul sa treaca?
Deocamdata pleaca vesela, ciripind cu Dan de mana. O gasesc seara tot vesela, povestind de una si alta, alergand prin parc. Stau insa cu antenele ridicate. La parinti, la doamna, la ea. 

A doua zi de scoala

Prima zi de scoala e deja la timpul trecut. Inca ne e greu sa credem, inca plutim cumva pe deasupra realitatii ca am ajuns aici, ca avem planuri de facut, lucruri de decis, alegeri de discutat...
Dovada ca, dincolo de agitatia cu "hai sa luam si noi niste haine sa mearga de uniforma", prima zi ne-a prins total nepregatiti. Ghiozdan nu am luat, pentru ca imi imaginam ca in clasa zero o sa fie inca ok cel de la gradi...Creioane colorate si carioci nici atat, bazandu-ma pe tonele pe care le are prin sertare acasa.. Planurile privind ce ii dau la pachet s-au oprit la un fruct si a....un baton de cereale Fitness?...
Si apoi a venit ziua de luni. Cand ne-am bucurat ca luasem totusi flori de duminica seara, impinsi de la spate de bunica, mai cunoscatoare in ale scolii..
Dupa ce am supravietuit vesnicului discurs inutil de la careu, puhoiului de parinti si bunici care se imbranceau ametiti de colo colo si alergaturii pe culoare, unde e B? undeee e Pregatitoare B?? pentru ca pierdusem cardul de copii, am ajuns in clasa. Unde era vesel, cald si colorat. Habar n-am cum aratau ceilalti, eu eram cu ochii doar pe ea, mica, emotionata, in banca ei, rontaind unghii, atenta la doamna, cautandu-ma printre zecile de capete de oameni mari... E ok, am zarit-o, zambeste, nu are lacrimute, e ok...
Atunci m-am intors spre doamna. Blanda, grizonata, cu o fata distinsa si linistita. Mi-a placut la prima vedere. Ii acord increderea mea. O sa vedem cum va fi parcurs.
Am privit apoi parintii, cum sunt, cum par sa fie, cum par sa gandeasca, oare vor teme, oare isi cearta copiii, ii bat, ii pupa, oare vor vrea concursuri si cadouri si bani, oare o sa ne intelegem?....
Si copiii? oare se poarta frumos? vorbesc frumos? se joaca? cum va fi?...
Habar nu am. Deocamdata am deschis o carte si pe ea nu scrie nimic. Incet randurile se vor aduna. Mai vesele, mai triste, cine stie...Deocamdata inca respiram calm, inca zambim.
Azi am comandat ghiozdan. Si carioci si creioane noi. Cele din sertare erau consumate, mici, roase. Aseara am cumparat "de sandvisuri". Mai am de luat inca o pagina de lucruri. Mai am de discutat despre religie. Mai am de gandit ce facem dimineata cand e frig si ciorapii subtiri tremura pe picioare zgribulite. Mai am de luat un aviz de la medic. Mai avem...Abia am deschis cartea....

Copenhaga, varianta fara copii

Am ajuns la Copenhaga dintr-un impuls de moment. Nu era pe lista neaparat. Apoi, intr-o zi, am vazut o oferta la Wizz Air, doua bilete la pret de unu daca cumparam pe loc. Ne-am uitat in lista de destinatii posibile si nu era nimic sa ne sara in ochi, ba le vazusem, ba nu le doream neaparat atunci...Apoi am zarit Malmo si stiam ca de acolo putem ajunge la Copenhaga usor. Pai hai, am zis..Si uite asa, vreo 2 luni mai tarziu am ajuns in Danemarca pentru trei zile. 
Fara matza, caci ne doream o iesire cu multa plimbare, cu mancat ciudat seara tarziu si mult biciclat. Ceea ce am si facut...
Copenhaga este un oras foarte frumos, cu case colorate pe maluri de canale, cu multe muuulte locuri de mancat si baut, cu benzi de biciclete peste peste tot, cu Tesla si barci pe care oamenii se aduna si beau bere...Cu vreme schimbatoare, cu soare si ploaie una dupa alta, cu vant si frig, cu pauze de bronzat pe pontoane de lemn.. 
Cu magazine scumpe si castele, cu biserici turistice si Christiania. Fete blonde, cu fuste scurte pe biciclete.
E de mers, de plimbat, de stat la soare, de baut o bere pe malul canalului, de vazut muzee, de luat biciclete gratis si pur si simplu batut strazile. 
Top 5, intr-o ordine sau alta:
1. plimbare cu barca pe canale. super frumos chiar si pe ploaie. 
2. urcare in turnul bisericii Our Savior Church. best view ever! 
3. pranz la Copenhagen Street Food, de neratat mancarea de la brazilieni! 
4. plimbare cu bicicleta de-a lungul canalului principal, trecut peste podul de bicle, pierdut pe strazi...
5. cina la Manfreds, scump, merita rau:)

Bonus: podul genial dintre Suedia si Danemarca, juma pe deasupra marii, jumatate pe dedesubt 






Util: noi nu am scos decat vreo 50 de lei cash. am platit peste tot cu cardul. peste tot. deci nu va stresati sa schimbati bani :).
Mai multe poze aici 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...