Intrebari cu si fara raspuns

Ce e o supernova?
Ce e o constelatie?
Ce e gaura neagra?
Cum au aparut plantele? Dar semintele?
Evolutia e cand mormolocilor de broaste le cresc aripi de peste?
Soarele o sa fie tot mai fierbinte si o sa manance planetele din jur. Dar atunci pe Pamant oricum nu va mai fi nimeni, nu? Deci e ok...
In mijlocul Pamantului e un magnet imens.
Ce sunt cutremurele? Cum cresc muntii?
Mami, dar de ce sunt parinti care nu-si mai iubesc copiii? De ce nu-i mai vor?....
Dileme...6,5 ani:) 

Prima intalnire cu FTK

Saptamana trecuta, in lipsa de prieteni disponibili prin Bucuresti si cu un plin de vreme nasoala la pachet, am inscris matza la Fast Track Kids, modulul Constelatii. Initial, ora de incepere mi s-a parut putin aiurea, la 9 dimineata, dar avand in vedere ca este un curs care tine 3 ore pe zi x5 zile m-am gandit ca vom supravietui.
Rezultatul a fost peste asteptari. Inca din prima zi, Andreea a venit acasa incantata, cu povesti despre stele si cu planuri de a construi tot felul de aparate in zilele urmatoare. Un cuvant greu de spus in entuziasmul ei l-a avut si profesorul, Adi, un tip simpatic, vesel si volubil, care i-a incantat pe copii.
La finalul celor 5 zile, au lansat o racheta construita de ei din ceva ..., mi-a facut un experiment cu sapun si carton (vezi video:d) si a adus o sacosa plina de "inventii": o cometa din hartie si folie de aluminiu, un soare, un bord de racheta (facut cu suruburi adevarate si o bormasina, spre incantarea ei maxima), un astronaut, o foaie gaurita cu constelatii, etc.. In plus, a retinut o gramada de noutati despre univers, gravitatie, cum s-a format Luna, ce e cu craterele de acolo, ce sunt constelatiile, care e treaba cu gaurile negre, etc. 
Pretul a fost de 380 lei pentru 5 zile. Nu stiu cum este la alte centre FTK (presupun ca e foarte important omul din spatele metodei), dar noua aceasta prima intalnire cu ei ne-a placut. 

Viscri, Mesendorf, Rupea si Homorod

Dupa ce am povestit despre calatoria noastra pe biciclete pe la Viscri, hai sa spun doua vorbe si despre satele din zona, asa cum le-am vazut eu in graba si fara timp de vizitat prea in detaliu. 
Cel mai cunoscut dintre ele, Viscri este un sat care incearca sa pastreze aerul medieval, ajutat mult si de cetatea impunatoare din margine. Drumul din sat este neasfaltat, acoperit cu pietris, usor dificil pe alocuri. Casele sunt insirate una langa alta, cu porti mari si pereti colorati. Pe ici pe colo reusesti sa vezi curtile mari, ingrijite, cu carute si hambare de lemn. Sunt cateva care au investit masiv in ultimii ani si rezultatele se vad. Viscri 125 de exemplu, de unde am luat bicicletele, este o bijuterie, cu camere mobilate cu mult gust, pastrand caracterul traditional, cu o curte verde cu loc de luat masa la umbra, bucatarie separata, spatioasa,cu multe elemente traditionale , dar si un pic de dotari moderne pe ici pe colo. 
In sat exista si un cafe-restaurant, nu mai stiu cum se chema...Practic este o casa in curtea careia oamenii au amenajat un foisor din lemn, cu mese lungi si bancute cu perne moi. Am mancat acolo o ciorba delicioasa si o tocanita la ceaun de vis. As mai fi mancat acolo de cateva ori:). Daca reuseste sa isi pastreze spiritul, fara sa cada in patima banilor si comercial, Viscri are sanse mari sa ramana un loc linistit, cu un picior inca in trecut si unul asezat calm in prezent. 
Sfat: Drumul direct din Rupea e prost rau. Mai bine ocoliti cativa km pe la Bunesti si de acolo spre Viscri.


 


Bunesti si Mesendorf sunt doua sate vecine cu Viscri, un fel de surori mai sarace ale vedetei:). Asezate intre dealuri, cu paduri de foioase pe langa ele, cele doua localitati nu au decat foarte putin din farmecul de la Viscri. Casele traditionale, construite in acelasi stil ca si la vecinii mai faimosi, raman destul de ponosite si nerenovate, cu pereti carpiti si curti pline cu de toate..Din fuga bicicletei am remarcat aerul saracacios, lipsa completa a sasilor si prezenta destul de masiva a altor natii....Desi pastreaza caracterul traditional al zonei, si Bunesti si Mesendorf si-au pierdut cumva spiritul...Din ce am auzit, merita vizitate bisericile fortificate, dar noi nu am avut timp din pacate si nici nu am simtit ceva din farmecul romantic si atent ingrijit de la Viscri. Chiar si asa satele merita vizitate impreuna, macar pentru cele cateva bijuterii arhitectonice care au ramas in picioare
Biserica din Mesendorf

Homorod, la cativa kilometri de Rupea, este alt sat populat in trecut de sasi, dar din vechii stapani au ramas acum daor cateva familii. Casele sunt frumoase, destul de ingrijite, iar biserica fortificata este o bijuterie care ar trebui pusa mai bine in valoare. Inconjurata de doua randuri de ziduri de aparate, biserica are pereti de 4 metri latime, o adevarata fortareata in vremuri grele. A fost construita pe la 1200 si rezista inca, desi are mare nevoie de renovare. Desi putini, oamenii inca mai vin la slujba aici si exista icnercari de consolidare a clopotnitei. In trecut, unul din turnurile de pe zid era plin cu slanina pusa la uscat de sasi, din care se putea servi oricine dupa slujba:d 
Pentru cazare recomand Residence Homorod, o pensiune mare, curata si linistita, cu curte inverzita unde se poate manca si bucatarie super dotata la dispozitie. 



Rupea, si mai ales Cetatea Rupea, arata acum la fel de bine ca si cea de la Rasnov, dupa ce fusese lasata in paragina anii trecuti. Acum, o parte din cladirile interioare au fost renovate, singura obiectie fiind termopanele, dar poate au vreo explicatie stiintifica legata de conservare...





Cu bicicleta pe la Viscri si pe langa

Se intampla uneori sa faci un plan, sa te documentezi temeinic zile inainte, sa faci calcule, estimari, scenarii si totusi lucrurile sa se desfasoare pana la urma complet diferit. Cam asa a fost la noi plimbarea cu bicicletele pe la Viscri. De la o tura usurica, de circa 10-15 km, am ajuns sa ne intindem pe 34 de km, majoritatea pe bicicleta, partial pe langa ea, pe asfalt, poteca si iarba, ba la deal, ba la vale, foarte putin pe drum drept. Norocul nostru a fost ca am avut destula apa la noi, ca in ultimul sat inainte de ultimii 15 km am refacut proviziile si am facut un pic de pauza, ca a fost soare si vreme buna, ca prin padure nu am dat peste niciun animal si ca Andreea a fost, dincolo de oboseala si de la un punct incolo emotii legate de eventualitatea de a ne prinde noaptea prin padure, extrem de ambitioasa, intelegatoare si puternica. La final, cand am stat sa ne gandim la ziua de sambata, concluzia a fost ceva de genul "bai, a fost foarte misto, dar cum dracu am incurcat lucrurile asa tare" :))
Pe scurt, traseul a fost Viscri-Bunesti-Crit-Mesendorf-Viscri, in total 34 de km, din care ultimii 15 km prin padure si pe dealuri. Zona este superba, cu dealuri domoale si paduri racoroase, intregul traseu fiind marcat si amenajat in ultimii ani. In fiecare sat exista un magazin, carciuma ceva de unde sa iei apa si ceva cranturi, dar noi am avut de rontait la noi asa ca am cumparat doar de baut.
Biciclete se pot inchiria din Viscri, cu 50-55 lei pe zi, si sunt ok. Nu am avut nicio problema cu ele, desi am mers si pe pietris si prin gropi, nu cu foarte mare grija....
Planul era sa pornim din Viscri si apoi sa intram cumva pe poteca direct spre Mesendorf si de acolo inapoi, traseu pe care il gasisem descris pe net de o familie cu copii si parea accesibil. Totusi, ne-am sfatuit un pic si cu cei de la care am luat bicle, pe ideea ca oamenii stiu mai bine locurile si ca pana la urma ei au amenajat poteca...Sfatul lor, avand in vedere ca eram cu Andreea, a fost sa mergem spre Bunesti, pe drum asfaltat si de acolo pe poteca pe langa padure pana la Crit, de unde revenim pe asfalt pana in Mesendorf, unde intram pe traseul de padure....A uitat sa ne spuna cam cati km inseamna toata treaba asta si ca pe portiunea finala e mult de urcat:d.  Acum ca s-a terminat totul cu bine, ma bucur ca am reusit sa parcurgem tot traseul si sa vedem intreaga zona:). Daca as face din nou drumul acesta as avea insa grija sa plecam mai de dimineata, ca sa avem mai mult timp de pauze si sa nu ne stresam ca vine noaptea peste noi :d.
Pornire din Viscri spre Bunesti, circa 8 km de drum asfaltat, domol asa, cu pante usurele: 
 In pauza la Crit. De la Bunesti la Crit poteca urmeaza marginea padurii, pe langa niste lanuri de porumb si floarea soarelui. E aproape in linie dreapta, o plimbare usoara, accesibila, amuzanta:)
Si am ajuns la Mesendorf, care se vede un pic in vale. De aici incepe urcarea, intai pe drum forestier, apoi pe poteca in padure. Si urci... 
 Si mai urci un pic 
Mai cobori, mai urci...cautand capatul padurii...
 Pana cand in sfarsit scapi de copaci si iesi la soare, unde poteca urmeaza culmea dealurilor. Am continuat asa inca vreo 7-8 km...
 In sfarsit in Viscri! fantana cu apa rece ne reface fortele si curata lacrimile aduse de oboseala. 
 
(O alta descriere a traseului, fara Bunesti, este aici)
 A doua zi, am vizitat biserica fortificata din Homorod, un loc tare frumos, care ar avea nevoie de niste bani si atentie...O doamna simpatica si foarte pasionata de istoria sasilor ne-a descuiat ca sa putem vedea si interiorul, ba chiar si turla cu clopot, aflata in renovare.
Tot in zona se afla si cetatea Rupea, acum amenajata si care merita o vizita. 
Cam asta a fost weekendul nostru de aventuri. Urmatorul nu ne miscam din Bucuresti, ne refacem fortele si poate ne si plictisim un pic:d 

Pestisori(i) de aur, de Andreea


 Au fost odata doi pestisori. Intr-o zi un batranel si-a pus o dorinta. "Imi doresc vasle noi". Intr-o zi un monstru a sarit din apa. Cei doi pestisori si-au folosit cornitele si au aruncat sageti in monstru. 
 Cei doi pesti au zis: vreau in concediu. Si-au facut bagajele si-au luat masina si au plecat. Intr-un tarziu au ajuns la o casa cu piscina. Fetita se distra in apa, baietelul se uita la camere:d
( casa cu piscina) 
(fetita peste se viseaza printesa si baietelul peste cavaler:d)
The End 

PS: cam asta a facut Andreea saptamana trecuta la bunici...Mie mi se pare dragut..chiar daca povestea e putin neclara:)). Acasa mai avem vreo 2-3 carticele facute de ea, dar inainte nu intelesese ca o poveste are un inceput, un punct culminant, in care se intampla ceva, si o rezolvare, care duce la un final linistit. Acu pare sa fie mai clar:) 

Un sarafan gri

Acu doua zile a sosit la noi acasa un sarafan-rochita, gri inchis, cu curea subtire si lucioasa. M-am uitat la el si mi-am imaginat-o pe pice imbracata in el, in prima zi de scoala. Mi se pare ireal ca am ajuns in acest punct. Cand adunam hainute de scoala, numaram camasile albe si ne imaginam coatele innegrite, petele de cerneala, trezitul dimineata si fuga spre scoala, cu un sandvis in mana si un zambet doar pentru ea. 
Si imi doresc atat de mult sa ii placa, sa fie interesant, inteligent, creativ, amuzant, relaxant, sa plece dimineata cu nerabdarea de a invata ceva nou, sa imi povesteasca seara entuziasta ce a mai aflat nou, ce povesti le-a mai spus doamna...Imi doresc ca scoala sa fie o experienta la finele careia sa nu se bucure doar ca a luat note bune si examene, ci ca a cunoscut oameni misto, a aflat lucruri minunate si a crescut frumos, ca a facut alegeri care au dus-o intr-un punct in care se simte bine. 
Nu stiu cum va fi. Nu stiu ce drumuri vom mai apuca. Acum insa vreau sa cred ca se poate sa fie si frumos. Nu doar cu tipete si suparari. 
Deocamdata adunam hainute, cumparam birou si scaun de fetita mare, strangem jucariile si facem rost de loc pe rafturile pline de plusuri. 
Si stiu ca drumul ce incepe acum e mai ales al ei, tot mai putin al nostru, ca tot mai des vor fi alegerile ei, deloc ale noastre, greselile ei, succesul ei. Noi vom fi acolo pentru mangaiere, sfat, un umar, o imbratisare, pentru clipele cand va avea nevoie de o mana sau de cineva cu care sa imparta o bucurie, o lacrima. Dar drumul e de-acum al ei, tot mai putin al nostru...
Si ma umplu de viata vazand lucrurile frumoase si bune si destepte pe care le face, in speranta ca voi putea accepta si greselile ce vor veni uneori.



La plaja - Vadu, Tuzla, 23 August, Vama Veche

Intre doua drumuri la noul santier anticiuperci de la casa de la Predeal, am bagat repede si un weekend la Marea Neagra. Mie imi e tare draga marea de cand eram mica, nu o ratez in niciun an. Dar dupa ce m-am imprietenit cu Adriatica si Mediterana, marea asta de la noi a inceput sa piarda teren in inima mea. Si nu neaparat din cauza ei, cat a lucrurilor facute de oameni pe langa dansa, a plajelor prea populate, prea murdare, prea inghesuite, cu terase prea chicioase si mancare dubioasa si cozi lungi ca sa treci de statiuni si muzica din toate partile si si si... Singura solutie ca sa ne imprietenim din nou a fost sa ne intalnim doar pe plaje mai singuratice, mai linistite, mai salbatice. 
Si iata ce am descoperit. Patru plaje misto si pentru nostalgici inca Vama:).

1. Vadu
Vadu este o plaja izolata, la vreo 20-25 km de Navodari. Pana in satul Vadu drumul este ok, apoi ultimii 5 km sunt pe drum de nisip, accesibil cu grija si pentru non-4x4. Si ajungi la plaja. Lunga, lata si plina de nisip, cu apa curata, intrare lina in mare, o frumusete. Desi e izolata, nu e chiar pustie, in ultimii ani numarul de corturi si rulote a crescut constant. Chiar si asa, gasesti un loc si pentru tine. Atentie insa ca nu e nimic amenajat, singurul loc unde poti manca (scumput) sau duce la buda este Vadul Pescarilor, o terasa simpatica, dar dupa cum spuneam destul de scumpa. Noi am mers doi ani la rand aici, cu cortul si mancare la pachet, plus o masa pe zi la terasa, dar sincer nu stiu daca as rezista mai mult de un weekend fara un dus calumea....Chiar si asa, nimic nu se compara cu o noapte la cort, cand poti studia fiecare stea de pe cer infasurat confortabil in sacul tau de dormit, si o dimineata cu mic dejun direct pe malul marii:)




2. Tuzla
La Tuzla am ajuns cumva intamplator, dupa ce citisem pe undeva ca ar fi o plaja pe acolo. Mi-am adus aminte ca atunci cand eram mica si prietena mea spunea ca merge vara la niste rude la Tuzla mi se parea foarte nasol, ca na, eu mergeam pe vremea aia la Mamaia. Eh, se schimba ideile:). Tuzla e un sat, la vreo 5 km de Eforie Sud, unde exista si camere de inchiriat, si ceva magazine mici. Nu stiu cum sta treaba cu terasele si restaurantele, dar presupun ca gasesti si d-alea. Drumul spre plaja arata asa: de vis:)
La plaja ajungi dupa o coborare mica, care se termina in masuta unui nene care vinde bere la pahar si apa. Cel putin in sezon:). Pe marginea plajei, cocotate un pic pe malul inalt, sunt niste casute de stuf, pentru pescari, si ceva post de salvamari, cu barcile astea:
Noua ne-a placut foarte mult la Tuzla, nu era deloc multa lume, era curat, apa minunata si peisajul salbatic. PS: intrarea in apa e destul de brusca, adica faci un pas si ajungi cam la burta asa, nu la genunchi:d
Tuzla, seara pe la 6:)

3.23 August (plaja de langa Olimp)
Satul 23 August e la 15 km de Eforie Sud, dupa Tuzla, cum mergi spre Mangalia. E un sat un pic mai mare, cu magazine, terase si multe pensiuni. Ca si Tuzla, nu are iesire direct la mare si e bine sa ai masina ca sa nu faci drumul pe jos. Ca sa ajungi la apa, iesi din sat si faci stanga la indicatorul spre Olimp, pe langa un turn inalt. Drumul e ok, asfaltat, dureaza 2-3 km cred. Pana acolo treci de 3 cherhanale, din care Lacul Racilor si Casa cu Stuf ne-au fost laudate. Faci stanga la indicatorul spre Popasul Pescarilor, treci de noul complex Blaxy si ajungi la calea ferata, unde parchezi, sari peste sine si ajungi pe plaja. In ultimii ani acolo au rasarit ceva bungalow-uri frumusele si o terasa cu stuf foarte faimoasa, Popasul Pescarilor. Noi am mancat bine aici, dar daca te bagi la icre, peste, scoici nu iesi chiar ieftin. Ca idee, noi trei am platit pentru o masa cu cate un fel de mancare, plus apa, bere, icre si limonada 140 lei..Plaja in sine e lata, cu intrare lina in mare si oameni ok. La cum vad eu lucrurile acolo cred ca se umple in curand de case si terase, deci vizitati-o cat mai e libera:). 





4. 23 August (plaja din sat)
Plaja "oficiala" din 23 August este neamenajata, cu mal inalt de pamant pe care il cobori cu grija pana la nisip, ca si la Tuzla. Din ce stiu exista un drum pana la ea, direct din sat, dat noi nu l-am folosit. Am descoperit-o in ultima zi in 23 August, cand am decis sa vedem ce e dincolo de Popasul Pescarilor, unde malul facea o curba si ma rodea curiozitatea sa vad ce e dupa:d. Asa ca am pornit pe plaja, am trecut de ceva restaurant Imparatul Romanilor, parasit si parca neterminat (habar n-am ce e cu el si ce cauta acolo asa ca am trecut mai departe..) si am ajuns la o zona unde malul inalt lasa doar o portiune ingusta pana la mare.
Si unde pe deasupra incepuse sa se si surpe, asa ca am mers cu grija mai pe langa apa. Toata zona e acoperita de scoici, melci si carcase de racusori, spre incantarea matzei colectionare de toate cele. 
Si dupa cativa pasi ajungi la colt, unde am zarit primii oameni. De surprinsa ce am fost n-am mai facut poza dupa coltul malului, dar ideea e ca la vreo 10 metri de locul asta incepe mica plaja (daca vreti sa vedeti cam cum e locul).. Plaja din sat e mai ingusta decat cea dinspre Olimp, dar salbatica, cu mai putini oameni si fara constructii pe ea, de la distanta semanand destul de mult cu cea din Tuzla.

5. Vama Veche
Despre Vama nu o sa spun prea multe..E un loc care naste tot felul de controverse, furii si nostalgii. Cu siguranta nu mai e ce a fost, nici nu avea cum sa ramana la fel. E un loc unde unii se simt bine, altii se duc din amintiri si altii sunt dezamagiti. Mie nu imi mai place. E aglomerat, plaja plina de sezloange, zeci de cladiri noi, urate, dar urate rau, inghesuiala de masini, muzici bune, dar si rele. Imi place insa apa, de cate ori am fost acolo era super involburata si buna de poze:d. Imi place Sandalandala, desi din pacate nu putem dormi acolo pentru ca e bumzi bumzi toata noaptea de la noua terasa Havana. Dar totusi Vama ramane altceva fata de celelalte statiuni si merita o vizita:) 


Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...