Muzeul Militar, o surpriza placuta

Duminica, in pana de idei de weekend si in conditii de oarece lene, am facut o vizita la Muzeul Militar. Il aveam in vedere mai demult, era pe lista de to do, dar nu am ajuns pana acum la el. 
Recunosc ca a fost o premiera pentru toti trei, caci nici eu, nici Dan nu il mai vazusem vreodata. 
Nu va speriati de nume, muzeul este o experienta interesanta si pentru fetite si pentru baieti. Ca idee, desi are ca punct de plecare istoria armatei, nu se limiteaza la asta. Este o trecere in revista a istoriei, intr-un mod foarte colorat si clar. 
Ca structura, muzeul este impartit in 4 zone. Cladirea principala este o trecere in revista a istoriei României, de la preistorie, daci si romani, primele voivodate, apoi domnitorii, regii si perioada moderna; vitrinele prezinta obiecte de lupta, dar si de podoaba sau gospodaresti, machete cu asezarile, cum aratau satele si cetatile, uniforma soldatilor de-a lungul timpului, evolutia armelor, de la pietre cioplite la sabii si mitraliere. 
O alta cladire contine expozitii de uniforme si arme de-a lungul istoriei, alta diferite tipuri de avioane, de la incercarile lui Traian Vuia la capsula lui Dumitru Prunariu, o alta zona separata fiind curtea, cu tunuri, tancuri, rachete si alte chestii militare. 
Este un muzeu extrem de complex, cu foarte multe exponate si informatii, asa ca s-ar putea sa fie nevoie de mai multe vizite pentru a-l vedea pe tot si a asimila toate informatiile. Si o sticla cu apa, poate ceva banane... Andreea a avut rabdare sa-l viziteze integral, unele zone mai in graba, altele cu mare atentie.
Din pacate nu am facut poze in cladirea principala, dar am cateva imagini din zona de arme si cea de avioane... 
Pretul este 10 lei de persoana. Copiii mici gratuit. Copiii peste 6 ani 2,5 lei. 






O alta propunere este viitorul parc de dinozauri de la Rasnov, iar pana la deschiderea lui, in iunie, o intalnire cu 2 dinozauri in Parcul Lumea Copiilor, din spatele Palatului Copiilor. Asta e unu. Mai e unu cam la fel..Dragut, de poza, asa...daca sunteti in zona. 
Tot weekendul asta noi am dat o fuga la munte, cu trenul:). Este atat de verde si inflorat acolo ca trebuie neaparat sa va duceti:). E cald, soare...am zis verde, da?:d 
Cam atat de frumos e prin poienite:) 

Incercari de homeopatie sau cum scapi de tuse

Primele boli bifate de Andreea ca bebelus au fost cateva raceli, cu ceva mucisori, de care am scapat destul de usor. Cand a inceput sa misune pe jos in parc a bifat vreo 2-3 perioade cu kk moale, daca imi amintesc bine. Si cam atat. Apoi, de pe la 2-3 ani, odata cu gradinita, a aparut tusea, amigdalitele si otitele. La noi tusea e mereu aceeasi, sparta, metalica, de undeva din trahee. Doctorii ii spun laringita.
Treptat, celelalte manifestari ale virozelor au cam disparut. Otita nu a mai facut de vreo 2 ani. Amigdalita cam tot asa cred. 
Dar laringita rezista. Din cand in cand, mai ales primavara si toamna, matza incepe intr-o zi sa tuseasca. Intai usor, rar, sec, apoi tot mai metalic, sonor, bubuieli de tobe sparte. 
Dupa nenumarate vizite la diversi doctori ne-am dat seama ca tratamentul e mereu acelasi. Niste sirop de tuse (degeaba), niste antiinflamator si aerosoli (adrenalina/ventolin si flixotide). Am incercat de cateva ori sa rezolvam fara aerosoli, am dat-o in alte balarii. Tusea nu a trecut, in schimb s-a agravat si de vreo 2 ori am primit si antibiotic.
In februarie, donsoara a facut o forma foarte urata. Care nu s-a dat dusa cu nimic din ce foloseam de obicei. Dupa 3 ture la urgenta pe motiv ca nu se oprea din tusit cu nimic, dupa injectii cu dexa, 5 zile de prednison, aerosoli, siropuri, ceaiuri, antibiotic...in principiu cam tot ce puteau da doctorii pentru boala asta, tusea a trecut. Norocul nostru, pentru ca la ultima vizita la doctor ni s-a spus ca daca nu trece nici cu astea urmatoarea faza e internarea si dexa injectabil. 
Dupa ce am terminat tura aceea de tuse, am decis sa mergem la un homeopat. Ma saturasem de Flixo si Nurofen si vesnicul Eurespal care nu face nimic...Nu mai vroiam sa ajungem la antibiotic sau injectii in fund. 
Si am trecut pe extracte din plante. Coacaz si caprifoi. Din februarie pana in mai. Timp in care nu a mai facut nimic. Nici muci, nici tuse. Nu zic ca de la picaturile alea, dar cred ca au ajutat. Am trecut cu bine peste aprilie care in anii trecuti ne-a cam dat batai de cap din cauza fondului usor alergic la pufi si polen. 
Si a venit mai. Si tuse. Seaca, uscata. Am continuat cu extractele. Am fost din nou la doamna homeopat, care ne-a dat in plus niste pastilute de dizolvat in apa. Vreo cinci zile am mers asa. Cu niste tuse, care nu crestea, dar nici nu disparea. Sacaitoare. In a cincea zi a facut un pui de febra, seara, iar dimineata urmatoare a inceput tusea metalica. Vechea noastra prietena, laringita. Am mai rezistat doar pe extracte pana seara, cand am scos aparatul de aerosoli si am inceput ventolin cu flixo. Trei zile mai tarziu e relativ ok, mai tuseste rar, dimineata, de cateva ori peste zi. Noaptea e ok, doarme linistita. O sa mai dureze probabil cateva zile pana trece tot. Ii dau in continuare extract de caprifoi si carpen, care cica fac bine la chestii de gat. Si ceai antitusiv. Si un puf de deziflan gat la culcare. 
Am zis sa povestesc un pic experienta noastra celor care au aceleasi dileme ca mine. Cum sa tratezi cat mai putin chimicalizat? Cum sa nu faci rau incercand sa faci bine? Poate solutia este echilibrul, intre natural si chimic. Habar n-am. Deocamdata ma bucur ca am mai scapat de o tura de tuse. Aproape am scapat:) 

Sambata la castel

Sambata dimineata, noi si inca niste zeci de oameni, ne-am dus la castelul Tepes din parcul Carol, unde se intampla ziua portilor deschise. Castelul, copie a castelului lui Tepes de la Poienari, este o cladire de caramida, inconjurata de iarba proaspat taiata, cu poarta si turnulete si, unde sambata, in mod exceptional, au venit si niste cavaleri, plus soldati din Primul Război Mondial.
Oamenii de acolo, ceva Institut pentru Cultul Eroilor, au gandit si un program artistic, dar cu exceptia fanfarei si a  soldatilor care faceau poze cu copiii, restul a fost pentru mine un fel de intoarcere in trecut, pe vremea spectacolelor patriotice adormitoare. Niste copii care cantau cantece despre tara si popor, niste poet care recita ceva imn despre natiune, printul Paul care a povestit ceva despre o carte intr-un fel de romana stalcita...Doamna care prezenta momentele avea niste texte de manual, cum sa suni cat mai patetic in 10 propozitii...
In fine, inteleg ca fundalul evenimentului era Ziua Eroului Necunoscut, dar cantitatea de patriotism declarativ de 2 lei mi s-a parut cam mult de dus...
In schimb, soldateii au fost draguti. Si scara in spirala pana la balconul castelului. Si fanfara. Si scenetele de lupta intre cavaleri. 
Din ce stiu, castelul va fi deschis si pe 21 mai, de Inaltare. Dar mai bine sunati inainte daca vreti o vizita:).

Spre seara, s-a intampla Noaptea Muzeelor. Desi initial aveam in plan o tura la mai multe muzee, din motive de tuse a matzei, am redus drumul la Art Safari, o galerie interesanta amenajata în cladirea Ciclop. Spatiul arata bine, cu diversi artisti si stiluri, cu picturi, colaje si fotografii, spatiu de baut cocktail, spatiu de baut bere, spatiu de stat la povesti. Mi-a placut aerul relaxat si non-conformist, faptul ca puteai vedea tot felul de lucruri frumoase si apoi sa te relaxezi la un pahar de vin...Despre valoarea artistica a obiectelor expuse nu ma pricep sa zic, mie unele mi-au placut mult, altele deloc, dar e chestie de gust. 
Andreea si-a ales vreo 2 picturi preferate si per total a zis ca i-a placut mult acolo. O sa mai merg cu ea pe la muzee de arta, ca vad ca are rabdare si ii place ideea
(tabloul mov si grafitti urias - preferatele matzei)

Discutia despre cei care fura copii

Am amanat, intarziat, evitat in ultimul an discutia despre cei care fura copii. Mereu mi s-a parut ca Andreea e inca mica. Ca se va speria, nu va intelege. Am zis ca abia a devenit relaxata pe langa straini, nu se mai piteste dupa mine cand salutam oameni pe strada si n-are rost sa o sperii. 
Plus ca, in adancul sufletului, speram ca, pusa in situatia de a pleca cu un strain, va refuza automat.
Impinsa de la spate de un gand ce nu-mi dadea pace si de un filmulet sharuit la greu pe facebook, am zis sa fac un test. 
Si in weekend, pe cand stateam pe iarba, cu bicicletele in pauza si o inghetata in mana, am abordat subiectul. Si am intrebat relaxat, de parca vorbeam despre ratele de pe lac, ce ar face daca un strain ar veni la ea si i-ar spune sa mearga cu el pana mai incolo sa ii arate niste catelusi. Si dansa mi-a raspuns , la fel de relaxata, ca s-ar duce. 
Si am realizat atunci ca e momentul sa avem Discutia. Acea discutie pe care am evitat-o. Despre oameni rai, si hoti, si ticalosi ce fura copii si ii invata sa fure si sa cerseasca si le fac rau si se poarta urat cu ei. Si nu, politia nu ii mai gaseste pe majoritatea dintre ei. Si da, parintii plang. Si copilul plange, si e trist, si are o viata urata. Discutia care pune capat mitului ca toti oamenii sunt buni si frumosi si ca nimeni nu ar face rau intentionat.
De-a lungul anilor noi am incercat sa extindem cate un pic spatiul de manevră al domnisoarei. Intai n-am mai tinut-o pe langa noi, ci am lasat sa alerge pana la capatul aleii, cat sa o vedem. Cand a pornit cu bicla, am extins perimetrul inca un pic, cu regula ca merge in fata dar cand nu ne mai vede se opreste si ne asteapta. Apoi am lasat-o libera intr-un perimetru inchis, loc de joaca, curte, terasa, restaurant, cu regula ca nu treci de gard, usa, zid. Si din cand in cand vii la noi sa ne verificam reciproc. A retinut perfect cat de mare e libertatea ei si unde se opreste ea. Stam linistiti in restaurante, stiind ca ea se joaca in curte si ca nu va iesi sub nicio forma din ea. O lasam in zona de leagane din parc si stam la distanta pe o banca si stiu sigur ca nu va pleca din zona aceea si ca se va intoarce mereu la banca pe care stam. Dar toate astea sunt valabile daca nu intervine in ecuatie "omul rau". 
Ca sa simplific, am impartit oamenii in "cei care ne sunt prieteni si cu care te poti duce" si "cei care nu ne sunt prieteni, nu-i cunoaştem, si cu care nu te poti duce nicaieri, indiferent ce iti spun".
- Nici daca spun ca i-ai trimis tu?
- Nici
- Nici daca e doamna de la casa de la Mega si o stim? 
- Nu
- Dar daca e Mariuca?
- Atunci da
- Daca e Mari?
- Da
- Daca e o fetita de la leagane si vrea sa imi arate ceva mai incolo?
- Vii si imi spui. Daca te indepartezi de locul in care stiu ca esti, indiferent de motiv, vii si imi spui!
Sunt sigura ca m-a auzit, dar ca nu intelege de fapt care e pericolul. Pentru ca nu poate imagina lucrurile rele ce se pot intampla. Pentru ca oamenii rai care fura copii sunt la fel de reali pentru ea ca si zmeul sau balaurul din carte. 
Si stiu ca trebuie sa repetam Discutia de multe ori. Sa ii amintesc regulile. Sa ma asigur ca le-a memorat. Si nici atunci nu exista nicio siguranta. Exista doar speranta ca o sa fie bine.  

Ea la 6 ani

Cand e in toane bune, e cel mai amuzant si distractiv copil din lume. E ghidusa si haioasa si ne distreaza de minune cu ideile si nascocirile ei. Inventeaza glume, copiaza gesturi care vad ca ne amuza (de exemplu sa dea din greseala peste unul din noi si sa spuna inocent "scuze, nu te-am vazut", la fel cum ii face ta-su).
Cand vrea sa se miste, alearga si topaie in toate partile, sare trepte, urca in copaci, se balanseaza pe borduri. E un du-te vino permanent, un jack-in-a-box, o zvarluga care ba e aici, ba a disparut. Daca o pui sa stea, da din maini. Daca o pui pe scaun, da din picioare. "Stai locului o clipa!", ii spun uneori cand nu mai am rabdare sa o vad fataindu-se. "Nu pooot!", exclama nemultumita, caci e prea multa energie intr-un corp inca mic.
Cand vrea sa stea, se aseaza turceste in mijlocul camerei si se uita pe carti. Sau se intinde pe burta, cu picioarele stranse ciudat, si face lego. Sau sta la masuta si "face o inventie", care inseamna multe hartie taiata si lipici pe degete. "Uite!  Masina de calatorit in timp! Poti merge si in trecut si in viitor!", imi arata ea masinaria din hartie si sclipici. 
Cand e trista, aerul tot e trist in jurul ei, ochii sunt blegi, gurita lasata...
Cand e suparata, bufneste, se rasteste, tranteste. Ne cearta, pe un ton prea rastit pentru placul meu, se ratoieste, se imbufneaza. Are replici la orice si mereu altcineva e de vina. Daca tranteste usa, de vina e usa ca nu sta. Daca te calca pe picior, de vina esti tu, ca stai acolo. Daca se aseaza cu fundul pe un obiect fragil, tot tu esti de vina ca l-ai lasat acolo. Nu, nu e vina ei! E vina taaa! 
Daca ii ceri sa-si ceara scuze, o face pe un ton nemultumit, de parca iti face o favoare. 
Daca o certi ca se poarta urat, ca exagereaza, ca te-a suparat, se opreste din harta, te priveste cateva secunde sa vada cat de serioasa e treaba si incepe sa planga. 
Cand e obosita, orice motiv e bun pentru un plans zdravan.
Cand calatorim, totul e motiv de explorare si bucurie. Cand ascultam muzica, ne povesteste despre Smiley si Vlad. Cand o intrebam de gradi, ne spune de Sofia si Rares si Tudor si Defne. Si miss, care e soarele ei acolo. 
Cand merge pe bicicleta, vrea viteza si poteci.
Cand ne plimbam prin oras, ma tine mereu de mana. 
Cand ne promitem ceva, trebuie neaparat sa facem legamant cu "pinkie"
Cand ne spune ca ne iubeste, iubirea nu e oricum, ci pana la Luna, e miliarde de lumi si inca atat, e pana la Big Bang si inapoi...

Petrecerea matei

Sambata am serbat matza acasa. Dupa ce joi am serbat-o la gradi. Pentru anul asta dorinta dansei a fost sa ii aducem un magician. Wish granted:d. 
A venit magicianu, a facut el trucurile pe acolo, copiii s-au distrat, a mea de asemenea, mai ales ca era asistenta domnului... A urmat tortul. Cu dinozauri, evident....Doamnele de la gradi au jupuit martipanul inainte sa il serveasca asa ca ne-am trezit la pachet cu un kil de pasta colorata dulce. Dan a ciugulit un pic din el, e si mai pic, Andreea si mai pic, restul la gunoi.


Sambata a urmat party acasa, cu prietenele ei si Simeon. Nu am facut poze, noi cei mari fiind ocupati cu mancatul si bautul. Copiii cu ale lor. Cred ca a fost ok. Nu a fost nimeni ranit, nu a plans si nu am primit plangeri:d

Andreea e foarte fericita ca are 6 ani. Cumva e primul an cand constientizeaza schimbarea varstei si stie ca e mai mare. 
Ceea ce nu inseamna ca e dispusa sa preia mai multe responsabilitati:d. In continuare considera spalatul propriei farfurii o corvoada, iar daca o rog sa faca ceva in plus pentru noi (de exemplu sa se duca sa stinga becul prin casa) se revolta (ca nu ea l-a aprins si ca mereu doar pe ea o punem la treaba:d). 
Ma gandesc sa trecem la farfurii de unica folosinta:d 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...