Cum invatam copiii despre bani?

Inspirata de o discutie de azi de la munca despre cum educam copiii despre bani am zis sa intreb si eu in dreapta si stanga cum se face asta. Si daca dati bani copiilor pentru treburile din casa.
Am vazut ca metoda e la mare moda in vest, exista liste de "chores", exista buline si zambarici, sume fixe pe fiecare treaba, frecventa lor, etc. 
Intrebarea mea este daca nu se presupune ca treburile din casa sa se faca de bunavoie, nu pe bani. Sau daca exista lucruri pe care sa le faca gratis si altele pentru care sa o recompensez. Am auzit varianta ca daca isi aduna jucariile nu primeste nimic, dar daca pune in dulapuri hainele tuturor primeste. 
Sunt de acord ca de la o varsta incolo, 5-6 ani poate, e bine sa stie valoarea banului si sa stie ca esti platit pentru anumite servicii. Dar nu sunt convinsa ca plata treburilor gospodaresti e o idee buna...As prefera sa le faca pentru ca suntem o echipa si muncim impreuna, nu pentru bani. 
Voi cum faceti?
In afara casei, stie ca banii vin de la bancomat si ca ajung acolo pentru ca noi mergem la servici in fiecare zi. Stie ca 5 lei inseamna cam un ou Kinder. Dar la sumele mai mari nu intelege diferenta. 10 lei sau 100 de lei sunt tot aia pentru ea. Asta si pentru ca inca nu se descurca la mate si nu poate calcula restul....

As vrea cumva sa introduc un sistem de plata pentru anumite servicii, dar fara sa trecem in partea cealalta, in care nu spala farfuria fara bani si nu aduna jucarii decat contra-cost:d

Inainte de marea topire

Weekendul trecut am bifat ultima tura de schi pe sezonul asta, tot la Azuga, pentru ca ne plac tare partiile de acolo. Am prins o sambata insorita, luminoasa si calda, cu zapada proaspata, perfecta. Cu buzunarele pline de batoane de cereale si ochelari pe nas am pornit la vale...Si a fost tare bine. La final, am "parcat" schiurile , claparii si salopetele la Predeal, sa se odihneasca pana iarna viitoare. 
Am dotat masina cu roti de vara, am identificat in magazin bicicleta pe care o vom lua Andreei de ziua ei si am facut rezervarile pentru vacanta de vara. Experienta ultimelor luni ne-a aratat ca e bine sa planifici, dar si mai bine sa iei fiecare zi pas cu pas si sa fii mereu gata sa improvizezi si sa te adaptezi. 
Pana la urma, "make every day count" e un sfat genial:)

Despre dorinte imposibile si un drum la Polul Nord

Ieri am fost cu matza la film, la Cenusareasa. MI-a placut, desi cred ca e o combinatie destul de complicata intre un film pentru adulti si un film pentru copii. Anumite scene si trairi nu cred ca au fsot percepute prea clar de copii, cel putin aia mai mici. De exemplu Andreea nu a inteles prea bine ce era cu mama vitrega, de ce se purta intai frumos, apoi urat cu Cenusareasa, de ce tragea cu urechea dupa usa, de ce era ba trista, ba rea, de ce la sfarsit s-a asezat pe jos pe scara....
Dileme:d
In schimb i-a placut zana, evident, toata scena cu caleasca, rochia uriasa a Cenusaresei, faptul ca vorbea cu animalele, faptul ca a ramas cu printul. A decis ca a fost un film de iubire pentru ca cei doi se pupa.
Frumos, merita vazut:)
Acasa a urmat insa discutie despre film, despre dorinte si planuri care a ajuns la plans. Pentru ca ei nu i se indeplinesc dorintele...
Pai asa fraza trebuia rezolvata, discutata, lamurita. Ce dorinte nu i s-au indeplinit? Pai cum care ? Aia ca sa existe dinozauri! Si dai cu lacrimi....
Si uite asa am ajuns sa ii povestesc despre dorinte care se pot indeplini si dorinte care nu se pot indeplini, vise fantastice, imposibile. 
"De exemplu, eu degeaba mi-as dori sa ajung pe Luna, ca nu o sa ajung", incerc eu un exemplu clar.
"Ba da, poti sa ajungi daca esti astronaut!".... touche...
Mai fac o incercare, chioara de somn cum eram..."Dar dacã mi-as dori sa vad zane zburand pe aici, nu le-as vedea, oricat mi-as dori asta". Ce naiba a fost in capul meu sa aduc vorba de zane? 
"Dar zanele exista!", imi striga dansa printre lacrimi...
"Exista, da, sigur", o intorc eu pentru a evita si discutia despre zane..., "dar eu nu le pot vedea oricat mi-as dori". Asta pare sa fi mers caci nu mai zice nimic...
O vreme..
Si ii povestesc atunci despre dorinte si cum ele nu se intampla doar daca ne dorim lucruri, ci daca facem tot ce putem ca ele sa se intample. De exemplu, ne dorim sa mergem in vacante frumoase si muncim mult ca sa reusim asta. Ne dorim sa ne plimbam cu bicicleta si strangem bani ca sa o cumparam..Si tot asa. "Tu de exemplu vrei sa fi paleontolog. Dar pentru asta trebuie sa inveti si sa studiezi si..."
"Dar eu vreau sa existe dinozauri!!!!", revine matza plansa. De ce am adus iar vorba de dinozauri??? Clar, mai bine ma culcam mai repede....
Pana la urma s-a linistit la mine in brate. I-am zis ca eu si tati facem tot ce putem ca dorintele ei sa se implineasca. Am sters lacrimile uriase, am suflat nasul, am dat pupicii care aduc vise frumoase peste noapte.
"Dar eu vreau sa mergem la Polul Nord, chiar daca e frig. Ne punem haine de lana. Eu nu vreau sa mergem doar pana unde se vede aurora boreala. Vreau chiar la Pol", incheie ea apoteotic seara.
Fir-ar...propunerea cu excursia intr-o tara nordica de unde se vede aurora nu a mers se pare....

Bricolaje de weekend

In ultima vreme, (asta insemnand in  ultimele luni :d) nu am reusit sa mai fac asa multe lucruri cu Andreea, in primul rand din cauza lipsei de timp (al ei, nu al meu:D) si in al doilea rand pentru ca de foarte multe ori are chef sa faca lucruri singura cand e acasa (satula probabil de socializarea de la gradi..). 
Saptamana trecuta, am intrat intamplator pe pinterest, in prima faza ca sa gasesc idei de redecorat casa fara bani:d, iar in a doua faza am ajuns cumva la kids spring crafts...Destinul:d. SI am gasit cateva idei simpatice de crafturi din hartie (noua pasiune a matzei). De taiat, lipit, bricolat...
Linkuri pentru doritori: 
Rezultatul este ca sambata si duminica am "construit" o palarie (sombrerroooo), am pictat o floare de hartie, plus doua tablouri cu peisaje (fiecare doua :d), andreea a facut niste alte chestii din hartie, plus un desen cu ceva lego vazut la o petrecere (si care trebuie cumparat. trebuie. not happening ...). 
Za sombrerrro:d
 Aici e sambata. Ora 8 juma-9 circa..cand oamenii isi beau cafeaua relaxati. Ea nu. Ea are deja treburi de facut. Micul dejun e o pierdere de vreme. Evident...L-a ciugulit cu greu la "masa de lucru". Prea multe lucruri de inventat, nu e timp de mancare..
In plus, a fost cu taica-su la SpongeBob (usor tampitel si plictisitor:d) si a decis sa faca si niste muci (ca doar abia aveam 2 saptamana fara bolesnite:d). 
Poza cu nucile e de la Predeal. De acu o saptamana. Doua parca. Ea e dovada ca totusi vine primavara:d. Asteptam veveritele inapoi in curte. Una din casute s-a rupt de la zapada si trebuie reparata. O sa...
Also, noi trei la schi. Pozele in trei sunt foarte rare, de obicei eu fiind fotograful amator si ei doi protagonistii ranjiti. 
A, si uitasem, dau peste linkul asta cam o data pe saptamana. Si cel putin o data la 2 zile visez sa imi aduca si mie cineva asa ceva pe o farfurie:d. Am zis ca trebuie sa share...


PS: la naiba, am uitat esentialul:d. Am plantat tot felul de seminte. Astept gradina:))

Cand vocalele tipa la mine

Evident ca sunt momente in care stilul relaxat si vesel al andreei este acoperit de oboseala,  suparari neexprimate sau pur si simplu nemultumiri latente. Nu conteaza ce e..uneori mai tipa la noi. In sens ca se rasteste. Eu incerc cat pot sa nu ma ratoiesc la ea si atunci cand e ceva de atentionat sau corectat, sa o fac intr-un ton echilibrat si cu explicatii clare.
Nu imi iese uneori. Asa ca recurg si la scuze cand e cazul. Ceea ce ii cer si ei. Te rastesti la mine, iti ceri scuze si vorbim pe un ton mai calm.
Ai nevoie sa lasi niste abur sa iasa, perfect normal. Dar dupa ce trece momentul, vreau sa vorbim clar despre ce a fost ok si ce nu in exprimarea ei.
In seara asta matza a gasit scuza perfecta.
Dupa o tura de tipete la baie pe motiv ca i-am dat cu apa pe fata, mi-a explicat ca, isi cere scuze, dar nu a fost vina ei.
Nu ea a vrut sa tipe la mine, ci vocalele au vrut sa iasa afara...
Acu ce sa fac? Sa ma cert cu vocalele?

Weekend de schi si inca niste ganduri

Cand nu mai ajungi in Austria din motive triste  e ok si un weekend de schi pe Valea Prahovei. Mai ales daca prinzi o zi cu soare si cer atat de albastru ca iti vine sa te intinzi pe zapada si se te pierzi in el. 
In premiera am testat si partiile din Azuga, Sorica si Cazacu, mai dificile decat cele din Predeal, dar ne-am distrat de minune pe ele. Andreea s-a simtit super, a prins curaj si vroia sa fie prima care isi da drumul la vale. 
De cazut, am cazut mai mult eu si Dan, ea doar s-a distrat vazandu-ne cu schiurile invartite bizar in aer. 
As vrea sa mai prindem o tura de schi pana la sfarsitul lui martie, sa vedem daca ne iese. Apoi trec pe modul de vara, incep sa imi imaginez vizite rapide la mare si nisip printre degete, plimbari cu bicicletele si fructe proaspete in piata.
Matza e bine, vesela, ciripeste toata ziua. Povestim de gradi, de scoala, de colegi, de inventiile ei, de bunicu, de ce facem la vara, de unde mai fugim cu masina. A decis ca suntem familia Plimbarila, ceea ce mie imi convine:)

Nush daca am apucat sa zic dar am terminat cu inscrierea pentru clasa zero. Dus acte, completat cerere, studiat salile de clasa, toaletele...Acum asteptam sa vina toamna. Cumva, abia astept sa terminam cu gradinita si sa trecem intr-o noua etapa. Dar in acelasi timp am emotii cum va fi etapa asta, nu din punctul ei de vedere, pentru ca se va adapta fara probleme, sunt sigura, ci din punctul nostru de vedere... Sunt atat de multe lucruri care nu imi plac la sistem, la programa, la metode, incat nu stiu cum ne vom strecura printre ele fara sa fim debusolati, resemnati sau nervosi. 
Primul test va fi ora de religie, la care nu am inscris-o si la care nu vreau sa participe. Nu pentru ca am vreo problema cu Dzeu si ingerii lui, ci pentru ca nu vreau sa invete despre iad si pedepse si un dzeu razbunator si crud, despre cum te vindeci de boli doar pupand icoane si cum trebuie sa faci bine pentru ca altfel....Nu. Trebuie sa crezi in bine si frumos si bun pentru ca asa e normal, pentru ca asa esti croit, nu de frica a ceea ce ti se intampla daca nu. Si daca esti bolnav, te duci la doctor, nu la biserica. Parerea mea...
Dar mai avem un pic de timp pana in toamna. Mai e timp de multe.

Despre momente mici

De cele mai multe ori nu ai nevoie de multe lucruri ca sa fii fericit. E suficient sa ai inima deschisa si sa stii inca sa te bucuri sincer de nimicuri. Sa nu fi crescut atat de mare, atat de obosit, incat sa crezi ca ai nevoie de lucruri mari ca sa se miste niste fluturasi in inima.
Ieri am avut doua momente de fericire deplina.
Cand am primit cadourile de Ziua Mamei de la pice. 
 Chiar daca a ajutat si Miss la ele. A pus suflet in ele, le-a daruit cu totul, cu zambet cat toata fata, putin emotionata, asteptand sa vad daca imi plac...
Si cand am ajuns seara acasa si cerul arata asa.

Martisoare si paienjeni

Weekendul trecut am profitat un pic de soare si am dat buzna afara din casa. Dupa 2 saptamani in care nu prea am vazut soare si in care nici nu prea am avut chef de el, dupa o inmormantare si o viroza oribila la Andreea, am zis ca gata, destul, trebuie sa ne intoarcem la viata noastra...
Ca in fiecare an am pornit spre MTR, la targul de MArtisoare. Eu sunt mereu incantata de ce vad acolo, iar anul acesta chiar am vazut multe multe martisoare frumoase, din ceramica pictata, lemn sau lana, pictate cu umor, imaginatie si migala. 
Am luat cate 1-2 din diverse locuri, caci nu m-am putut hotari la un singur loc. 
Andreea a primit un iepure din lemn pictat. Eu doua bratari cu medalion de ceramica. Miss de la gradi un medalion haios cu o domnisoara ce seamana cu ea, bunicile flori din lana toarsa...si tot asa..
Mi se pare un obicei tare frumos acesta si ar fi pacat sa se piarda. 

Cat am fost eu la targ, Dan si Andreea au vizitat Expozitia de Paienjeni si alte oribilitati de la Antipa. E o expozitie care dureaza pana in iulie asa ca e timp sa o vedeti. Andreea a fost super incantata de ea, de 3 zile doar despre paienjeni si tarantule povesteste tuturor. Le-a facut si poze, i-a studiat, i-a desenat, a facut si tatuaje cu paienjeni cui a dorit...
Eu zic ca merita mers pentru ca si aceste oribiliciuni fac parte din natura si ar trebui cunoscute:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...