Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

Cand viata iti da un pumn...

Imagine
Uneori, nu prea des din fericire, viata iti face surprize neplacute. Te lasa sa te legeni o vreme pe valuri molcome, sa faci planuri, sa te certi aiureasi sa te impaci cu oameni dragi, sa ai impresia ca totul in jurul tau e roz si plin de sclipici. Si intr-o zi te loveste un pic peste fata si te arunca un pic in noroi. Ca sa iti amintesti ca totul nu e roz si plin de sclipici, ca valurile line pe care te legeni ascund si rechini si adancimi nebanuite. 
Unii zic ca soarta isi cam bate joc de noi uneori. Ca cineva acolo sus sta
si se amuza de nestiinta noastra. Ca karma. Ca asa e viata... Asa e viata, si cu bune si cu rele. Primim palma, ne clatinam si apoi ne sprijinim în maini ca sa ne ridicam.  Nu e usor sa ne asezam la loc confortabil pe valul nostru rozaliu, dar macar stam in picioare si studiem apele. Vedem cam unde ne aflam si cum sa nu ne scufundam prea tare. De Sfantul Valentin am plecat cu mic cu mare in Austria. La 6 dimineata eram pe autostrada spre Pitesti. La pranz mancam…

Topurile noastre

La masa
Simbio.  Pe primul loc cand iesim cu Andreea. E prietenos, cu mancare buna, oameni simpatici, toleranti la copii de varste diferite, cu viitoare terasa si stat la umbra langa un cocktail in timp ce infuleci un burger:d. Ne-a placut si varianta mica, din Centru, si varianta mare, de pe Negustori. În Centru Vechi ne era un pic mai usor de ajuns, dar e ok si la noul loc pana la urma
City Grill pentru ca e destul de ok la pret, nu are fum, e curatel si dragut, fara sa fie prea fancy sau fitzos ca sa te duci cu al mic. Merge de un pranz rapid, fara fitze. 
La ceai/cafea Tucano din Romana Pentru ca are cam tot ce vrei in materie de bauturi calde, plus joculete pentru copii, plus canapele. Are camarute separate si poti gasi un loc unde sa lasi copilul sa se foiasca, sa se fataie, sa se joace. Plus ca are carti. Pe care le poti citi sau rasfoi. 
Paul cam scumputz, dar dragut asa la o cafea cu o prietena. Si un mic dejun a la france, eventual
La culturalizare Cel mai mult ne plac spectacolel…

Cum mai e ea

Imagine
De cele mai multe ori e vesela, amuzanta, distractiva. Face glume si poante. Ne copiaza strambaturile. A depasit faza la care nu facea diferenta dintre gluma si serios si se supara cand ziceam ceva aberant. Acu rade. Si daca nu e chiar sigura ca e gluma intreaba pe soptite, sa se asigure.

Vine pe furis si se loveste de tine, explicand suav "a, scuze, nu te-am vazut!", gluma preluata de la ta-su si vesnic subiect de rasete intre ei. Ar vrea sa se joace non-stop, plimba dupa ea prin casa dinozauri, cutiile cu figurine, carti, creioane, foarfece. Le uita peste tot. Le cauta. Le muta in alta parte.
Statul la masa e o plictiseala teribila. Ciuguleste cate ceva, niciodata toata farfuria. Inca mananca cu preferinta carne si paste. Si pizza si sandvis cu sunca. Restul sunt tolerate de gura mea. Bea ceai cu mare placere. Mai putin lapte. Nu prea mai iubeste iaurtul, dar a descoperit orezul cu lapte.  Se infurie, se cearta, se oftica, pufneste, tranteste, fuge din camera si ne impunge…

Vacantele noastre in trei. Idei de vara

Concediul de vara a fost intotdeauna ceva de neratat pentru mine, este sursa mea de energie pentru inca juma de an si scopul suprem ca sa ma duc la munca in fiecare dimineata. Intotdeauna mi-a placut la nebunie sa pregatesc Concediul. Ma gandesc la traseu, caut cazari, calculez rute, caut masina de inchiriat, bineinteles consultandu-l in toate si pe Dan. Pe modelul: eu caut intre mii de variante, selectez 2 si i le trimit sa aleaga si el din ele:)) Lucrurile nu s-au schimbat prea mult dupa aparitia Andreei. Singura diferenta este ca in primii 2-3 ani de viata ai dansei, am impartit concediul de vara in doua.  7-10 zile pentru o plecare cu Andreea si 4-5 zile pentru noi doi. Am ales asa pentru ca Andreea a fost obisnuita de mica sa stea si cu bunicii, pe perioada de cateva zile, si pentru ca in cele 5 zile in doi alegeam locuri care ar fi fost dificil de vizitat cu un copil mic din motive ce tin de programul de masa si somn.  Pentru ca se apropie vacanta de vara ( mai e un pic ca timp,…

Despre muzeele noastre

In ultima vreme am tot fost cu Andreeea pe la diverse muzee, in asteptarea soarelui si a weekendurilor cu schi. De fapt a fost mai mult Dan cu ea, caci pe partea de stiinta si istorie el e sefu in casa, in timp ce pe artisticarai si teatru sunt eu.
Ca idee, nu cred ca e o varsta anume la care trebuie sa incepem sa ducem copiii la muzeu. Cred ca experienta poate fi inceputa de pe la 2-3 ani, pe diverse paliere.
Cel mai potrivit pentru varstele mici mi se pare Muzeul Antipa. E plin de animale si priertenos cu cei mici, nu trebuie cine stie ce explicatii din partea parintilor si sunt   sanse ca cel mic sa reziste macar jumatate din muzeu de la prima vizita. Noi nu am insistat niciodata sa vedem tot muzeul din prima. E absurd sa ceri unui copil de 3 ani de exemplu sa aiba rabdare pe 2-3 etaje de muzeu si o multime de animale. Daca are, cu atat mai bine. Daca nu, renunti si mai vii si alta data. Vizita la muzeu nu trebuie sa fie o convoarda, ci ceva distractiv si asteptat cu nerabdare de …