Postări

Se afișează postări din 2015

Craciunul nostru

Imagine
Ca in fiecare an, Craciunul nostru incepe cam pe 23 decembrie, cu petrecerea de la Mari. Prietena noastra draga, mamica Mariucai, prietana si mai nou colega de banca a Andreei, ne aduna in fiecare an pe toti din gasca, mici si mari, ne da de mancare, de baut, ne incita la cantat colinde si la povestit despre toate cele. De fiecare data iese o seara vesela, plina de culoare (si galagie...). Anul asta a fost la fel:) Dupa asa un inceput de sarbatori frumos am continuat cu dimineata de Craciun, cu cadouri sub brad, si masa de pranz cu bunicile si cu prieteni, apoi o tura de dezmortit prin parc. Avand in vedere vremea, era mai degraba senzatia ca suntem in duminica Pastelui decat de Craciun, dar a fost ok si asa.
În a treia zi de Craciun am fugit la Sinaia, în cautarea unui petic de partie pe care sa ne dam cu schiurile. Am gasit unul, pe la 2000, ca mai jos era primăvara. Nu o sa povestesc cam cat de tampita este organizarea telescaun-telegondola-teleferic, cum stai la 3 cozi ca sa ajun…

Craciunisme, cadouri si activitati

Imagine
În ultimele zile am profitat un pic de timpul (mai) liber si de tusea picei ca sa stam pe langa casa si sa bricolam diverse craciunisme. Desi nu sunt mai priceputa, imi place ca in fiecare an sa imi dau un pic interesul si sa facem impreuna ceva care sa marcheze apropierea sarbatorilor. E o traditie pe care sper sa o pastrez si in urmatorii ani, pe masura ce Andreea creste. De fapt, eu incep pregatirile cam cu o luna si mai bine inainte de decembrie, cand incep sa fac liste de cadouri si sa dau comenzi. Imi place sa aranjez lucrurile din timp, sa ma gandesc la fiecare si sa nu ma arunc neaparat la lucruri scumpe, cat simbolice.  Dupa ce am terminat cu planificarea si cumpararea cadourilor, am trecut la celelalte activitati de Craciun.  1. In premiera, am facut cu Andreea turta dulce, dupa reteta asta. Eu sunt cam varza la bucatareli asa ca faptulc a iesit super buna, chiar si fara ornamente si crema deasupra, arata clar ca este o idee usor de pus in practica de oricine. Singura probl…

Castelul Huniazilor si targul de la Sibiu

Imagine
Acu niste saptamani, intr-o zi fara chef de munca, am facut o lista, incompleta, de locuri din tara pe care sa le vedem. Pe unele le stiu, pe altele nu le-am vazut niciodata. Unele merg doar de weekend, altele au nevoie de cateva zile. In weekendul acesta am reusit sa bifam unul din ele: Castelul Huniazilor sau Corvinilor, fiind cunoscut sub ambele denumiri. Ca sa evitam eventuale confuzii, e vorba de castelul de la Hunedoara. Pentru ca e destul de departe de Bucuresti, am ales sa ne cazam in Sibiu, ocazie cu care am vazut si targul de Craciun si decoratiunile de sarbatori, plus muzeul Bruckental.  Dar sa o luam pe rand. Castelul Huniazilor este o aparitie cu adevarat spectaculoasa, foarte bine conservata si in curs de reamenajare/consolidare, cu turnuri de aparare, un pod maiestuos la intrare, sali si camere de toate dimensiunile, pivnita, curte interioara, scari si scarite. Pare usor labirintic, cu tot felul de pasaje si tuneluri, scari si turnuri care trec dintr-o parte in alta. P…

Ziua Andreei si Ziua Romaniei, una dupa alta

Imagine
PS: Ziua Romaniei pentru noi a fost in parc si la targul de la Universitate. Unde nu am pozat nimic din motive de aglomeratie si cautare rapida a iesirii...In rest, soare, frumos, parcul gol. Am avut si noroc ca sa vedem avioanele de la parada cu o zi inainte, la repetitii:d

Plicul voalat al cadourilor de craciun

De vreo luna a inceput nebunia cadourilor. Nu alea magice, de Craciun, nu cele cu simbol, cu dragoste, cu imaginatie. Nope. Nebunia cadourilor pentru profesori. Incet, au aparut intrebarile, aluziile, propunerile. ”Trebuie sa luam pentru doamna, dar si pentru ceilalti profesori. Si pentru doamna directoare”..Dupa un schimb de opinii pro si contra, situatia a ramas neclara, impartita intre cei care vor sa dea mult, sa se simta, ca na, e totusi Craciun, si cei care ar da, dar mai putin, mai degraba simbolic, poate deloc....Asa ca a ramas in pom. Fiecare cum il taie capul, ceea ce va duce probabil la diferente uriase intre cadourile cu care se vor insira parintii la doamna... Si abia terminasem discutiile la scoala, ca, surpriza, niste parinti de la cursurile de engleza, private, s-au gandit ca e dragut sa ii luam lui teacher ceva...Super, zic, pai hai! o felicitare, semnata de copii? Un glob misto? Ceva ornamente de craciun? Nuuuu....ceva mai....scump....50 de lei de copil ar fi bine. …

Trei luni de scoala

Au trecut trei luni de cand a inceput scoala. Si pentru Andreea, dar si pentru noi. Acum dimineata incepe mult mai devreme, pe la 6.30-7. Seara o culcam pe la 8-8.30, iar pe la 9.30-10 picam si noi. Inainte de scoala nu aveam treaba cu micul dejun. Ea manca la gradi, noi pe la pranz. Acum trebuie sa clocesc idei la 7 dimineata, o ora la care eu depun eforturi majore sa tin ochii deschisi. Si trebuie sa clocesc chiar doua idei, una pentru acasa, una pentru la scoala. Acasa inseamna smoothie sau clatita rapida sau sandvis sau cereale cu ceva. La scoala inseamna sandvis si fruct. Cam asa e cu diminetile.  La scoala e bine, lectii usurele, teme putine. Doamna e draguta, ne place de ea. Si Andreei. E ca o bunicuta asa, blanda, dar ferma. Pana acum i-a pedepsit o singura data: nu au mai facut ora de pictura. Pentru ca au fost galagiosi si nu au ascultat-o. Doamna de engleza insa nu e asa ok. Cam tipă. Cam des. Cica la ultima ora i-a pus sa stea cu capul pe banca pentru ca deranjau. Ma gande…

Sa incepem sa nu mai...

Am citit zilele acestea foarte multe postari despre schimbare si nevoia de schimbare. Mai ales in noi. De acord. Nu putem cere schimbari la nivel inalt, daca noi, in viata de zi cu zi continuam sa ciupim pe ici pe colo legea, sa indesam bani prin buzunare, sa incalcam 2-3 reguli pe care le consideram neimportante.
Daca vom reusi sa ne comportam civilizat in micul nostru univers, atunci, in timp, impactul se va vedea peste tot. Pentru ca vom creste o generatie de oameni care nu vor avea spaga, marlania si micile furaciuni in sange, nu vor accepta sa fie mintiti si ignorati, nu vor tolera incompetenta si nesimtirea cu usurinta cu care o facem noi.  Atunci cand lucruri banale pe care nu le facem acum vor fi norma de viata a majoritatii, abia atunci vom putea spune ca sunt sanse sa schimbam lucrurile la nivel macro. Sa incepem sa nu mai: - aruncam gunoaie pe jos - traversam pe rosu - mergem fara centura - facem pisu la copac  - jgnim si lovim copii - intoarcem capul cand vedem un abuz - i…

Weekend foarte sus si foarte albastru

Imagine
Cand ramai putin fara cuvinte, cand ai vrea sa strigi si nu stii ce, cand simti ca esti prea trist, prea revoltat, prea dezamagit, prea resemnat, e bine sa faci un pas in spate si sa privesti in jur. Si iti dai seama ca cel mai bun si mai corect lucru pe care il poti face e sa traiesti. Frumos, cinstit, din toata inima, cu tot sufletul, imbratisand cu ambele brate fiecare zi, razand la fiecare gluma, plangand fara teama si facand mereu, cu pasiune, ceea ce iti place.  




Cum traim o zi banala

Imagine
Era o vreme, mai demult, cand traiam asteptand diverse. Vacanta, o iesire in club, un weekend la mare, o excursie pe munte, sa treaca tezele, sa treaca examenele, sa treaca perioada cu multe teme, sa treaca si luna asta...Si fara sa stiu ratam de fapt zile si saptamani si momente. Viata trecea pe langa mine in timp ce eu asteptam sa se intample lucruri, sa treaca ceva, sa vina ziua cand... Acum am alta strategie:d. Acum traiesc fiecare zi. Am grija sa trec prin ea simtind si vazand. Aparitia Andreei a ajutat mult, felul ei de a se bucura de nimicuri, de a rade zgomotos la orice trasnaie, de a se entuziasma pentru ca un nor arata ca un dinozaur sau pentru ca "cimentul" facut din nisip rezista.  Atunci cand zambesc prea putin, cand ma vede prea serioasa, imi atrage atentia, imi ia fata in maini si imi trage de colturile gurii pana zambesc. Evident ca nu mereu am chef, de multe ori sunt franta, de multe ori vreau doar sa dorm, dar, de alte multe ori imi dau seama ca de fapt e n…

Ora de religie

Ora de religie se dovedeste cel mai dezbatut, discutat, urat, iubit, analizat subiect legat de scoala. Ceea ce din start este o tampenie. In loc sa vorbim de programa (invechita), metoda de predare (tributara programei invechite si aglomerate), materii (sau mai bine zis lipsa materiilor utile, actuale, interesante), numarul de copii din clasa (si cum poate un invatator cunoaste, intelege, urmari 30 si de copii..), dotarile (lipsa sau platite de parinti desi invatamantul e teoretic gratis), noi trebuie sa ne concentram energia pe religie.  Pentru ca religia este optionala (dar inca exista profesori care sustin ca nu, e obligatorie).  Pentru ca religia este singurul optional propus copiilor, cel putin la clasa zero. Pentru ca, desi este optionala, cei care nu vor au prea rar alternative bune si prea des alternative proaste. Pentru ca religia predata in scoli nu are decat foarte putin de-a face cu predarea moralitatii, bunatatii si tolerantei si foarte mult de-a face cu indoctrinarea, f…

Canionul 7 Scari, upgradat cu tiroliene

Imagine
Pentru ca ne place la munte si la aer si la padure si la catarat, mai ales la catarat, am facut sambata o plimbare pana la Canionul 7 Scari de la Timisul de Sus. Sau de Jos..niciodata nu stiu... Ca sa ajungi acolo, pleci de la Dambu Morii, din DN1, mergi un pic pe drum forestier, cam 15 minute, apoi intri pe poteca in padure si mai mergi, lejer, maxim o ora, cu un copil de 4-6 ani dupa tine. Noi cred ca am facut cu totul 40 de minute, pentru ca Andreea deja stie drumul si era si in mare verva sa alerge dus intors in fata noatra... La intrarea in canion se plateste o taxa de 5-10 lei si daca vrei primesti un ham pentru copil, sa il tii mai bine cand se urca pe scari.  Scarile sunt destul de accesibile dupa parerea mea, dar totusi nu as incerca cu un copil mai mic de 4 ani...As alege sa il tin in spate in ceva. Obligatoriu, un parinte trebuie sa stea imediat in urma celui mic cand urca, sa il prinda daca e nevoie, caci scarile sunt de fier si umede, si se poate sa ii mai alunece vreun p…

Biletele, dus-intors

Imagine
Unul dintre lucrurile noi pe care le fac de cand a inceput scoala este sa scriu biletele. Nu d-alea clasice, lipite pe frigider (pe care le-am inlocuit de ceva vreme cu notite pe tabla din bucatarie sau pe keep), ci biletele lasate in pachetelul Andreei.
Prima data am lasat un biletel in a doua zi de scoala. "Pupici, o zi frumoasa", si o inimioara trasata din pix. S-a bucurat nespus de el. S-a si mirat, ca nu stia exact ce e cu biletul, e vreun mesaj ascuns acolo? sau doar pupici?  Apoi am lasat biletel cu "mananca intai sandvisul, apoi marul. te iubesc, mami". Seara mi-a povestit cu mare incantare ca a gasit biletul si asa a facut, intai sandvis, apoi mar. Si ca si ea ma iubeste.  Ultimul biletel a fost pereche. Pe o parte "Nu uita sa pui copertile noi la caietele de la scoala. Pupici mutzi", iar pe partea cealalta a venit raspunsul, "te iubesc, mami, te iubesc tati", cu multe inimioare printre cuvinte... Si asa, un pic din noi merge cu ea la s…

Noua noastra rutina

Scoala a inceput de doua saptamani, circa, asa ca am intrat intr-o rutina. Am ordonat frumos pe tabla din bucatarie programul pe zile, cand are engleza, cand inot, cand FTK. Cand nimic.  Pe frigider am lipit orarul colorat si am notat zilele cand se duce in trening, ziua cand duce pensule si acuarele si ziua cand duce plastilina. Si zilele cand se duce doar pe ea. Am umplut frigiderul cu cascaval, sunca, unt, branza, fructe, dulapul cu miere si unt de arahide, pentru pachetel. Iar dimineata, dupa primele 5 guri de cafea, cand reusesc sa deschid si al doilea ochi, ma apuc sa pregatesc ceva gen mic dejun... Am bifat si prima tuse, tratata rapid de data asta.  In prima saptamana inca incurcam orarul si am trimis-o fara plastilina. Si cu acuarele cand nu era nevoie de ele...Si fara trening la ora de sport... In a doua saptamana am invatat. Si am rezolvat si cu ora de religie, la care nu va participa.  Am bifat si prima sedinta cu parintii, plus discutii interminabile pe whats up si pe mail…

Catarari casnice

Imagine
Cam asa. cat de des se poate. cam la orice ora....

Prima sedinta cu parintii

Prima sedinta este mereu o experienta. Buna sau rea. Este ca atunci cand te duci la un interviu de angajare si evaluezi ceilalti candidati. Sau ca atunci cand te duci la prima intalnire si incerci sa iti dai seama daca o sa mearga sau nu. In fine, e o chestie.
M-am dus acolo plina de curiozitate si am plecat cu dureri de cap. Si cu sentimentul ca problema e la mine, eu nu sunt adaptata la mediu, la sistem, eu sunt din alta lume. O lume in care nu conteaza culoarea treningului, in care e penibil sa discuti juma de ora despre servetele si sapun, in care obsesia detaliilor lipseste.
-La iarna, fetele pot veni in blugi?
- Da.
-Negri sau albastri?
.....
Nu am la mine intrebarile astea. Chiar conteaza? Culoarea blugilor? A caietelor? Sa aiba toti biblioraft de aceeasi culoare?
Dar de ce nu discutam despre lectii? Despre cum vrea doamna sa faca disciplina cu 33 de copii? Despre cum le va acorda timp si atentie fiecaruia? Despre pauze? sau lipsa lor?...
In gradi, stiam ca oricand ar fi o pro…

A doua zi de scoala

Imagine
Prima zi de scoala e deja la timpul trecut. Inca ne e greu sa credem, inca plutim cumva pe deasupra realitatii ca am ajuns aici, ca avem planuri de facut, lucruri de decis, alegeri de discutat... Dovada ca, dincolo de agitatia cu "hai sa luam si noi niste haine sa mearga de uniforma", prima zi ne-a prins total nepregatiti. Ghiozdan nu am luat, pentru ca imi imaginam ca in clasa zero o sa fie inca ok cel de la gradi...Creioane colorate si carioci nici atat, bazandu-ma pe tonele pe care le are prin sertare acasa.. Planurile privind ce ii dau la pachet s-au oprit la un fruct si a....un baton de cereale Fitness?... Si apoi a venit ziua de luni. Cand ne-am bucurat ca luasem totusi flori de duminica seara, impinsi de la spate de bunica, mai cunoscatoare in ale scolii.. Dupa ce am supravietuit vesnicului discurs inutil de la careu, puhoiului de parinti si bunici care se imbranceau ametiti de colo colo si alergaturii pe culoare, unde e B? undeee e Pregatitoare B?? pentru ca pierduse…

Copenhaga, varianta fara copii

Imagine
Am ajuns la Copenhaga dintr-un impuls de moment. Nu era pe lista neaparat. Apoi, intr-o zi, am vazut o oferta la Wizz Air, doua bilete la pret de unu daca cumparam pe loc. Ne-am uitat in lista de destinatii posibile si nu era nimic sa ne sara in ochi, ba le vazusem, ba nu le doream neaparat atunci...Apoi am zarit Malmo si stiam ca de acolo putem ajunge la Copenhaga usor. Pai hai, am zis..Si uite asa, vreo 2 luni mai tarziu am ajuns in Danemarca pentru trei zile.  Fara matza, caci ne doream o iesire cu multa plimbare, cu mancat ciudat seara tarziu si mult biciclat. Ceea ce am si facut... Copenhaga este un oras foarte frumos, cu case colorate pe maluri de canale, cu multe muuulte locuri de mancat si baut, cu benzi de biciclete peste peste tot, cu Tesla si barci pe care oamenii se aduna si beau bere...Cu vreme schimbatoare, cu soare si ploaie una dupa alta, cu vant si frig, cu pauze de bronzat pe pontoane de lemn..  Cu magazine scumpe si castele, cu biserici turistice si Christiania. Fet…

Intrebari cu si fara raspuns

Ce e o supernova?
Ce e o constelatie?
Ce e gaura neagra?
Cum au aparut plantele? Dar semintele?
Evolutia e cand mormolocilor de broaste le cresc aripi de peste?
Soarele o sa fie tot mai fierbinte si o sa manance planetele din jur. Dar atunci pe Pamant oricum nu va mai fi nimeni, nu? Deci e ok...
In mijlocul Pamantului e un magnet imens.
Ce sunt cutremurele? Cum cresc muntii?
Mami, dar de ce sunt parinti care nu-si mai iubesc copiii? De ce nu-i mai vor?....
Dileme...6,5 ani:)

Prima intalnire cu FTK

Imagine
Saptamana trecuta, in lipsa de prieteni disponibili prin Bucuresti si cu un plin de vreme nasoala la pachet, am inscris matza la Fast Track Kids, modulul Constelatii. Initial, ora de incepere mi s-a parut putin aiurea, la 9 dimineata, dar avand in vedere ca este un curs care tine 3 ore pe zi x5 zile m-am gandit ca vom supravietui. Rezultatul a fost peste asteptari. Inca din prima zi, Andreea a venit acasa incantata, cu povesti despre stele si cu planuri de a construi tot felul de aparate in zilele urmatoare. Un cuvant greu de spus in entuziasmul ei l-a avut si profesorul, Adi, un tip simpatic, vesel si volubil, care i-a incantat pe copii. La finalul celor 5 zile, au lansat o racheta construita de ei din ceva ..., mi-a facut un experiment cu sapun si carton (vezi video:d) si a adus o sacosa plina de "inventii": o cometa din hartie si folie de aluminiu, un soare, un bord de racheta (facut cu suruburi adevarate si o bormasina, spre incantarea ei maxima), un astronaut, o foaie g…

Viscri, Mesendorf, Rupea si Homorod

Imagine
Dupa ce am povestit despre calatoria noastra pe biciclete pe la Viscri, hai sa spun doua vorbe si despre satele din zona, asa cum le-am vazut eu in graba si fara timp de vizitat prea in detaliu.  Cel mai cunoscut dintre ele, Viscri este un sat care incearca sa pastreze aerul medieval, ajutat mult si de cetatea impunatoare din margine. Drumul din sat este neasfaltat, acoperit cu pietris, usor dificil pe alocuri. Casele sunt insirate una langa alta, cu porti mari si pereti colorati. Pe ici pe colo reusesti sa vezi curtile mari, ingrijite, cu carute si hambare de lemn. Sunt cateva care au investit masiv in ultimii ani si rezultatele se vad. Viscri 125 de exemplu, de unde am luat bicicletele, este o bijuterie, cu camere mobilate cu mult gust, pastrand caracterul traditional, cu o curte verde cu loc de luat masa la umbra, bucatarie separata, spatioasa,cu multe elemente traditionale , dar si un pic de dotari moderne pe ici pe colo.  In sat exista si un cafe-restaurant, nu mai stiu cum se ch…