Casuta zanelor

Weekendul trecut, pe langa excursii, ma prins si cateva ore de ne-ploaie in curtea de la Predeal. Printrre picaturi, cei doi tati prezenti au reusit sa faca un foc pentru gratar, in timp ce mamele pregateau salate si stateau la povesti.
Intre timp, Andreea si Matei au construit o casuta pentru zane. Fata de aia de anul trecut, care avea doar o camera, cea de acum e o adevarata vila, cu baie, sufragerie si dormitor. Are chiuveta si wc, masa pentru mancat si pat. Plus acoperis sa nu le ploua.
Cred ca zanele de la noi din curte sunt fericite acum
 Florile de nu-ma-uita ale bunicii 

Excursie la 7 Scari

Canionul de la 7 Scari este la vreo ora si jumatate de Timisul de Jos, aproape de Brasov, fiind o solutie frumoasa de excursie si pentru copii si pentru parinti. Drumul este accesibil, in panta usoara, cu 2-3 portiuni mai abrupte, dar nu imposibile pentru un copil de 4-5 ani sa zicem. Cei mai mici probabil vor obosi si vor cere in brate la un moment dat...Asa ca pentru ei ar fi ideal un sistem de carat in spate:)
Noi am fost prima data cu Andreea acolo in marsupiu, la 1.5 luni:d. Apoi din nou anul trecut, pe picioare, dar canionul era inchis si nu am putut trece prin el.
Asa ca am revenit in weeekend ce tocmai a trecut:).
Drumul este foarte frumos, poteca mergand de-a lungul unui parau cea mai mare parte a timpului. Exista locuri de picnic si poienite numai bune pentru pauze. 
 
 Noi am mers de data asta impreuna cu prietenii nostri, parintii Mariucai, asa ca fetele s-au chiuit si fugarit tot drumul si au uitat de eventuala oboseala. Dupa vreo ora si un pic cred am ajuns la intrarea in canion, unde mai nou exista o cabanuta de unde se cumpara bilete:d. Mda...nimic nu e gratis..
Partea buna este ca noile scari arata foarte solide si nu mai ai senzatia ca se desprind in curand din stanca asa cum mi se parea mie la traseul vechi. Cele sapte scari traverseaza pratic canionul, peste cascadele foarte galagioase. 
 
  
za big one:d
 
 
 O parte dintre scari sunt aproape verticale asa ca n-as duce un copil mai mic de 4-5 ani pe acolo sincer...A doua scara este foarte inalta si destul de scary la vedere, dar cu pasi mici si rabdare ajungi sus:d
Biletele costa 10 lei pentru adulti si 5 lei pentru copii, la care se adauga inca 5 lei pentru casca celui mic. Daca vrei, copilul este prins intr-un ham, similar cu cele din parcurile de aventura, ca sa poate fi tinut din spate de parinte in timp ce urca scarile. Ideea e buna pentru ca ele sunt destul de alunecoase si parca te simti mai bine stiind ca il poti tine bine cu o mana in timp ce urci. 
La iesirea din canion exista marcaj pentru traseul de intoarcere, prin padure. Cei care au picioare pot continua poteca in sus, spre cabana Piatra Mare.
poteca de ocolire la iesirea din canion
 Masa copioasa de dupa:)
 La intoarcere de pe traseu ne-a prins si o mega ploaie cu tunete si fulgere, dar pelerinele noastre de 30 de lei de la decathlon si-au facut treaba:D
Declaram deschis sezonul de excursii la munte 2014:)

Observatiile mele dupa 5 ani

Am remarcat in ultima vreme ca exista un soi de neintelegere mai mult sau mai putin tacita intre mamele de bebelusi si cele de copii mai maricei, venita din diferentele majore intre cele doua categorii de pitici. Si stand eu sa ma gandesc putin mi-am dat seama ca si eu probabil gandeam la fel acu vreo 4 ani, cand plimbam copila de 1 an prin parc si faceam liste mintale cu lucrurile pe care nu le inteleg, nu le aprob, ma enerveaza. Intre timp am imbatranit si am devenit mult mai toleranta.
Nu mai vad lucrurile atat de radical ca atunci si imi dau seama ca reguli pe care le credeam extrem de importante, esentiale, nu sunt chiar asa batute in cuie.
Asa ca o sa fac o lista cu observatii pentru mamele de bebelusi, ca sa le ajut in intelegerea mai usoara a vietii la 4-5 ani.

- la 4-5 ani copiii sunt niste bombe de energie, curiozitate si revolta. Nu sunt niste aproape oameni mari, disciplinati si ascultatori, ci niste fiinte cu personalitate proprie, vointa proprie si multa nevoie de a testa limite si a invata singure. Rezultatul este un omulet care alearga in toate partile, aparent haotic, care de cele mai multe ori nu vede ciotul de copac din fata picioarelor si cade lat peste el. Atunci cand trec razant pe langa un bebe instabil probabil ca nici nu l-au vazut. Cand se inghesuie 3 pe un tobogan o fac pentru ca nu au timp de asteptat. La 4-5 ani timpul se contracta ceva teribil. Totul trebuie facut acum, repede, imediat. Rabdarea inca se preda cu lingurite mici si se inghite ca o pastila amara. Nu sunt niste prost-crescuti necivilizati salbatici rai. Ci niste copii care au prea multe lucruri de facut in prea putin timp. Caci cel mai probabil, la 4-5 ani, copiii astia stau circa 7-8 ore pe zi la gradinita, intr-un mediu observat si bazat pe reguli, mai mult sau mai putin relaxate. Dar totusi, cu un program, niste limite si multe momente in care nu pot face chiar ce vor. Deci da, seara, in parc, sunt putin salbatici. E oaza lor de libertate, cele nici 2 ore cand pot alerga bezmetici si se pot elibera. Tolerati-i un pic si pe ei. In restul zilei, parcul e al bebelusilor:)

- la 4-5 ani, copiii iubesc bebelusii, dar nu au chef sa se joace cu ei. Imi amintesc cu cat jind se uita fii-mea la fetitele mai mari cand avea ea vreun an-doi si cat de dureros mi se parea ca ele o ignorau. Well...acum inteleg. Bebelusii sunt plictisitori pentru un copil de 4-5 ani. Nu alearga, nu vorbesc si nu inteleg jocurile. Ganguresc si se uita fix la tine, dar nu pot juca leapsa sau fata-ascunselea, nu participa la concursuri pe biciclete si nu poti avea cu ei "discutii". Sunt draguti, moi, frumosi, dar plictisitori. Nu va intristati daca bebelusul vostru suspina dupa vreo copila de 4 ani care il ignora. Va face si el in curand la fel.

- la 4-5 ani copiii s-au dat deja pe tobogan de cateva sute de ori, au urcat scarile de mii de ori, am testat leaganul in medie cam o data pe zi peste 2000 de zile. Sunt satuli de ele. Le stiu pe dinafara, nu mai au nicio surpriza. De aia urca toboganul pe picioare, de jos in sus, de aia orice gard trebuie escaladat si de aia se agata uneori de crengile copacilor si fac ca maimutele. Pentru ca au nevoie de noutate si daca nu o gasesc de-a gata o inventeaza ei. Si da, probabil ca va deranjeaza sa vedeti urme de ghete pe unde se da ala mic cu fundul si sa va feriti de cate un drac atarnat de bara de la leagan. Dar nu e vina lor ca exista un singur fel de loc de joaca pentru toti, de la 1 la 10 ani. Ca nu exista diversitate si ca peste tot dai de aceleasi leagane si tobogane plictisitoare. Ar trebui sa vedeti in joaca lor agitata o urma de imaginatie si creativitate. Nu o dovada de prea mult zahar si prea multa lipsa de implicare din partea parintilor.

- si asa ajungem la parinti. care, in sfarsit, la 4-5 ani, pot sta deoparte. Nu la mare distanta, nu absenti, ci deoparte. Nu mai trebuie sa alerge dupa ala mic, sa-l urce, sa-l coboare, sa il fereasca de toate alea. Acum ala mic trebuie sa invete sa se fereasca si singur. Si da, exista o lectie si in vanatai si julituri, in accidente, in certuri. Daca un copil de 4-5 ani se misca prea agitat pe langa bebelusul vostru feel free sa discutati cu el, nu sa urlati, ci sa discutati. Caci e la varsta la care intelege si invata. Rugati-l sa fie atent ca ala de langa e cam cu 3 capete mai mic si e mai instabil. Eu am avut surpriza ca de cate ori am rugat un copil mai mare sa fie atent la Andreea mica sa fiu inteleasa. Niciunul nu s-a uitat urat la mine si nu i-a trantit picei o palma prieteneasca peste cap. 

- la 4-5 ani copiii au obsesii. De aia canta de 30 de ori aceeasi melodie sau repeta de 100 de ori acelasi cuvant stalcit. Pentru ca li se pare amuzant si nu se pot opri.

- la 4-5 ani inca se supara. rau. uneori. Inca urla, inca se pot pune in fund pe jos si refuza sa mearga. 

- la 4-5 ani vorbesc urat. Nu mereu. Nu toti. Dar din cand in cand s-ar putea sa auda un cuvant urat si sa fie fascinat de utilizarea lui. Obsesiva. Ati auzit copii fugarindu-se in parc si strigand cacapishucacapishu? Nu fac asta mereu, nu este numele de alint cu care li se adreseaza parintii acasa si nu este o bucurie pentru niciun membru al familiei ca ala mic tipa asa in parc:d. Dar se intampla, e o etapa, trece. Mi-aduca aminte ca acu vreo 2 ani imi povestea o prietena ca fiul ei de 5 ani foloseste cuvinte urate si eu eram extrem de critica. O certam ca nu-l cearta, ca nu-i interzice, ca nu-l pedepseste. Cum sa strige caca si eu sa nu fac nimic? Well..what goes around comes around...

- la 4-5 ani copii fac urat la foame. Nu vreti sa vedeti un copil flamand in parc. Asa ca cel mai probabil vor primi fructe sau un sandvis. Pentru ca cei mai multi ciugulesc ceva la gradi si apoi urla ca le e foame. Asa ca parintii cara mereu dupa ei ceva de ciugulit in parc seara. Nu aduc fructe si alte porcarele pentru ca le e lene sa le dea de mancare acasa sau pentru ca nu ar putea sa ii puna la o masa in bucatarie, ci pentru ca incearca sa prelungeasca inca un pic putinul timp petrecut de copii afara. Daca in alea 2 ore pe care le au seara la dispozitie pentru parc ar inghesui si o gustare luata acasa, mai bine n-ar mai iesi deloc afara.

Cam asa, dragi mamici de bebelusi si toddleri:)

Pozele ei

De ceva vreme, nu stiu daca am mai povestit, Andreea e pasionata de fotografie. I-am dat in grija camera mea de fotografiat veche si de atunci o plimba cu ea cam peste tot.
Face poze cam la orice. Orice i se pare frumos. Caci nu face niciodata poze la lucruri pe care le considera urate.
Imi place la nebunie sa ma uit la poze si sa vad ce considera ea "frumos". Gandacei, copaci, flori atarnate pe balcon, semne de circulatie, stickere lipite pe masini, flori din gradini, eu, tati, ea, toate plusurile din camera, draperia cu printese, desenele ei, frigiderul cu magnetei...
Plus ca unghiul din care e facuta poza e neobisnuit. Mai jos decat esti obisnuit, ca na, ea e mai mica. Oamenii par uriasi, blocurile gigantice, casuta din camera ei pare mai mare decat o stiu:d
Mai are de lucrat la partea tehnica, dar imi place ca e atenta la lumea din jur, ca vede detalii, ca observa lucruri. 


Incercari de tenis

Sambata, zi cu soare si nu prea, am zis sa ne consolam dupa renuntarea la un weekend la munte si sa iesim macar in parc. Mai ales ca Andreea tusea si in casa sonorizarea e proasta. Altfel se aude o tuse seaca in mijlocul naturii.
Deci am iesit in parc. Cu rachetele de tenis si mingea, ca macar atata sport sa facem si noi.
Am gasit un teren liber chiar langa leagane si am pornit. 
Dan a fost jucatorul principal. Eu si Andreea am alternat la mingi.
Spre bucuria mea, fii-mea pare mai putin afona decat anterior. Acum chiar nimereste mingea, de unde nu cu mult timp in urma exista o eroare de calcul intre viteza mingiei si momentul in care racheta incepea sa se miste spre ea. Adica mingea venea, trecea si racheta lovea aerul. Eroare de calcul.
Imi pare bine ca ii place. Cel putin asa pare, sa-i placa tenisul. 
Ar fi un sport pe care l-ar putea impartasi cu Dan. Ei la tenis, eu singura la shopping. Mi se pare un aranjament reusit:)) 

Ninsoare de mai

La noi in parc ninge.
De cateva saptamani, dar acum e viscol rau.
Fulgi albi iti intra rapid in nas si in ochi daca mergi pe bicla sau pe jos. Plutesc anapoda prin aer si fac patura alba pe iarba.
Atarna ca niste zdrente prin copaci si se desprind la fiecare pala de vant.
Ar fi foarte suparatori daca nu ar fi draguti

atehnicus

Tocmai mi-am dat seama ca daca ma apuc sa fac curatenie in pozele de pe google, ele dispar si de aici:))
so...de aia unele postari mai vechi nu mai au poze. Pentru ca eu. Din greseala:d

Ce am mai facut in ultima vreme

Au aparut boboceii de rata in parc. Si niste pesti gen somn, mustaciosi. E plin de ei. Cica sunt somn african...
Ultima petrecere a picelor din gasca. Sofia. Am combinat intamplarea cu o sesiune de barfa si de plaja. Avantajos. 
Plaja ecologica a lui Piedone. Nu stiu de ce se cheama asa...poate de la iarba. Are si niste petice de nisip. E misto, de mers si stat pe verde si mancat inghetata

Art projects acasa. Trebuia sa iasa un aparat de facut bomboane, din suluri de hartie igienica si scoci. N-a iesit din prima. Dar pana la urma am invins
Am reluat inotul. Finally. Am schimbat momentan piscina, dar asteptam cu nerabdare sa revenim la Asmita. E ok si aici, dar cam mic si inghesuit.. Plus ca nu pot savura minunatul capuccino cat astept sa inoate fii-mea.

Vacanta la 1, 2, 3 si 4 ani

Experienta noastra cu vacantele in trei a inceput in urma cu circa 4 ani jumatate in urma, cand Andreea avea vreo 3 luni. Am plecat la munte, la bunici. Toate bune, nicio grija. Nu s-a lasat nici cu urlete, nici cu lipsa de somn, ba chiar dimpotriva, a dormit mai bine decat acasa...
Dar sa zicem ca aia nu se pune, fiind la bunici
Adevarata experienta in trei a inceput cand avea vreo 5 luni si am plecat la mare, la minunata statiune Venus, pentru ca ea am zis ca nu rezist sa treaca vara fara sa fac macar o baie in mare.... 
Pentru ca se apropie sezonul si vad in jur multe mamici care au emotii sa plece cu copiii la drum lung sau care isi imagineaza ca un concediu cu cel mic e ratat din start, o sa adun cateva sfaturi care zic eu ca sunt utile

Concediul la mare pana la 1 an:
- maieu sau body foarte subtire pentru stat afara. Noi la Venus puneam caruciorul langa piscina sau la marginea nisipului, nu direct in soare, si cate unul se ducea in apa, pe rand...
- mancare: lapte; solutie de curatat biberoane si vase; fierbator pentru apa, ibric. Daca alaptati, e mult mai usor totul:)
- somn: a mea a dormit in landou, asezat pe doua fotolii in camera. Si ziua in carucior sau landou.
- baie de seara: nu va carati cu cadita (ca noi:D); e suficient un suport d-ala in care sta bebele in fundulet si il spalati repede cu dusul.
 
Concediul la mare in trei la 1 an (Bulgaria):
- pentru plaja: chilotel de baie tip pampers (nu mai stiu cum se cheama, dar e o chestie in care poate sa faca pishu/kk si nu murdareste totul in jur:D); o camasa subtire de bumbac de pus pe el cand sta pe plaja, ca sa nu se prajeasca (chiar daca zici ca il tii la umbra, nu e chiar asa, pentru ca o sa vrea sa misune, sa adune scoici, sa se balaceasca in apa...) Evident palarie si crema, un termos pentru apa (sticlele se incalzesc scarbos la plaja si se mozolesc de nisip lipicios...), cutii de plastic pentru bucatele de fructe, morcovi taiati, cereale de rontait. 
- mancare: noi am luat mereu apartamente cu chicineta asa ca macar masa de pranz era pregatita de noi. Eu am plecat cu cratita cu pulpe de pui la gratar dupa mine:d. A fost foarte usor apoi sa incalzesc cate o pulpa la pranz si sa-i dau langa niste rosii de exxemplu. Intr-o zi am facut paste. In alta piure. A mea nu e genul mancacios asa ca a fost suficient. Dimineata manca lapte si un sandvis. Iar seara mancam undeva pe afara si ii luam supa, paste, cartofi sau carne. 
- somn: cam peste tot exista patuturi pentru copii in camera, daca ceri inainte sa ajungi acolo. 
-program : la plaja dimineata pana in 10.30-11. Apoi ne mutam la umbra, masa de pranz, somn de pe la 1-2 pana la 3-4, apoi iar la plaja de la 5-5 juma pana pe la 7 seara, cand plecam la plimbare prin statiune si cautam un loc de mancat. Daca era obosita, mancam si seara in camera, apoi somn. Am preferat mereu apartamentele cu 2 camere pentru ca pe ea o culcam pe la 9 si ceva, apoi noi doi mai stateam la un vin pana cadeam lati

Concediul la mare la 2 ani (Grecia):
- plaja: slip, palarie, camasa subtire cu manecute ( asta am vazut la altii ca a mea nu purta...), crema. Mie nu imi plac costumele alea intregi din izopren sau nush ce, prefer să-i respire pielea si sa o vada un pic soarele
- mancare: micul dejun il luam in camera, pregateam niste sandvisuri, iaurt, laptele ei.; pranzul la fel, il pregateam rapid in chicineta sau in curte cand aveam bucatarie de vara (nimic complicat, doar chestii basic, gen ciorba, paste, gratar, salate, piure). Seara la taverna. Deja dupa 2 ani lucrurile se simplifica mult pentru ca exista mai multe optiuni in meniu. Intre mesele principale ii mai dadeam fructe, batoane de cereale, sticksuri. Ca idee, nu va asteptati ca in concediu sa manance ca acasa si nici sa gasiti neaparat cele mai bio si variate lucruri. Eu la restaurant ma fixam pe chestii safe, gen gratar, peste, paste, pizza. Cam atat. Mi se pare mai importanta experienta vacantei in ansamblu si nu pun prea mare accent pe cat de variat mananca alea 5-6 zile. 
- somn: la pranz, in camera. Cred ca e important ca somnul de pranz sa fie in camera, in liniste, pentru ca marea este un mediu solicitant si obositor la 2 ani. O pauza de 2-3 ore este esentiala ca sa-si incarce bateriile. Am evitat dormitul in curte sau pe plaja la umbra pentru ca pe mine nu ma odihnesc cu adevarat, ci ma trezesc cam buimaca si crunky:d. Am presupus ca si pe ea. Again, seara, am pastrat programul ei de somn de acasa, nu am stat peste ora 10, chiar daca ceilalti continuau jaoca in curte. PE de alta parte eram primii la trezire :))

Concediul la mare la 3 ani-4 ani (Grecia):
- mancare: ca la 2 ani
- somn: am inceput sa mai sarim somnul de pranz, nu am mai fost asa stricti cu intorsul in camera la pranz. Daca eram in excursii, atipea in masina o ora si era suficient. In continuare am mentinut ora de culcare seara, la ora 10.00 maxim. 
- am prins curaj sa lungim traseele, chiar daca matza are de obicei rau de masina si nu prea exista drum fara pauze...




Medicamente: 
- indiferente de varsta am avut la noi o punga mare cu medicamente, pentru raceala, tuse, burta, febra, alergii, ciupituri. Am preferat sa fiu acoperita pentru orice, decat sa pierd timpul si sa ma enervez cautand farmacii local. In doua dintre concedii matza a fost usor bolnava, intr-unul racita, in altul cu tuse. Am dat acelasi tratament ca si acasa, caci bolile sunt la fel peste tot. Ba chiar, fiind langa mare, raceala s-a manifestat mult mai usor decat in Bucuresti. Nu am avut probleme de burta, o singura data a facut kk mai moale 2 zile dar am bagat Debridat si Biotics si si-a revenit. E bine ca atunci cand ajungeti la destinatie sa va interesati unde este cea mai apropiata clinica medicala si farmacie. Just in case...
Also, la 1 an sigur, nu mai stiu daca si la 2 ani, ii dadeam in fiecare zi un pliculet de Biotics pentru ca stiam ca o sa bage in gura tot felul de mizerii si e bine sa fie un pic protejata burtica

Pe drum:
Drumurile noastre nu au fost mult diferite de la un an la altul, paote doar numarul de momente cand Andreea a vomitat s-a redus:)). Am plecat mereu de la premiza ca o sa fie o zi dificila, daaar la capatul careia voi sta cu picioarele pe nisip si o bere in mana. Asa totul a devenit mai simplu. Am avut in masina jucarele si cranturi, dar nu in exces pentru ca am incercat sa o fac sa stea mult cu ochii pe geam. Am povestit, am cantat, am ragusit, dar am supravietuit. Am facut pauze la benzinarii, pe marginea drumului, pe langa campuri cu flori. Am acceptat ca vom intarzia, am prelungit pauza cu inca 5 minute pentru vreun moft al ei, dar am inteles ca e mai simplu sa cedam noi in acel moment decat sa negociem cu un copil care sta de 5-6 ore intr-un scaun de masina:D.

La destinatie: ca sa aveti un concediu reusit si fara nervi este foarte bine sa stiti dinainte ca : va pata iremediabil cam toate hainele. va manca nisip. va baga mainile in gura dupa ce a cules scoici. va darama sticlele de bere si paharele de fresh de langa sezlong; va tipa ca apa e rece. va tipa ca vrea in apa. nu va sta pe scaun la restaurant (super super important: alegeti terase langa nisip, asa il puteti lasa sa misune pe langa voi, fara sa stati mereu dupa el..); nu va manca bine. E posibil sa ii curga nasul a doua zi dupa ce ati ajuns acolo. 

Ziua matzei

Petrecerea de ziua matzei a avut parte de o zi minunata, cu soare si temperaturi tocmai bune de alergat prin curte, ei, si stat lenes la masa cu cafele, noi:d.
Intamplarea s-a petrecut la un loc de joaca pe care il recomand din toata inima. Se cheama Crayon Club si este undeva pe la Muncii. Are o curte maaare, cu iarba si copaci, jucarele, masinute, mese pentru adulti si in caz de ploaie te poti refugia repede in interior. Acolo se organizeaza si ateliere pentru copii si piese de teatru asa ca merita mers din cand in cand.
La noi a fost a doua vizita, dupa una acum vreo 2 ani cand am fost la teatru. 
Am tinut insa minte curtea si in cautarile mele dupa un loc cu iarba le-am scris daca putem organiza petrecerea la ei. Oamenii sunt foarte ok, preturile sunt civilizate si in plus nu te obliga sa iei mancare de la ei. Doar bauturile. 
Asa ca ne-am organizat si am inceput sa studiem prognoza si sa rugam astrele sa nu aduca ploaie tocmai sambata. Am avut noroc:). 
A iesit o petrecere vesela si jucausa, cu copii care s-au organizat singuri si nu au avut treaba cu noi astia mari vreo 4 ore. 
E foarte frumos la 5 ani.Serios:)
 
 
 
 
 
 after-party:d

Raspunsuri, pe limba ei

De ceva vreme, Andreea ma tot intreaba, de fapt si pe mine si pe Dan, ce facem noi la servici, care e jobul nostru. 
La Dan e mai simplu. Face chestii pe calculator. 
La mine insa a fost nevoie de stors creierii ca sa gasesc o explicatie pe intelesul ei. Caci, oricat de banali pentru noi, termeni precum presa, ziare, stiri, informatie, online...sunt cam bizari pentru ea. In final am zis ca scriu un fel de povesti pentru oameni mari, pe care ei le citesc pe laptopuri. Daca incepeam sa-i povestesc despre siteuri si content o bagam de tot in ceata :d.
Zilele trecute mi-a venit insa o idee. Ce-ar fi sa "jucam" un interviu. Eu pun intrebarile, ea raspunde, cam cum faceam in urma cu niste ani la munca. I-a placut la nebunie ideea. Am pus-o sa stea pe scaun in fata mea si ca sa para si mai profi lucrurile mi-am scris niste intrebari pe o foaie, chestie care mai mult m-a incurcat pana la urma, dar ei i-a placut. 
Ca sa prind doi iepuri, am zis sa folosesc momentul ca sa imortalizez si cateva lucruri care ii plac sau nu in acest moment, niste bucatele din felul dansei de a gandi la minunata varsta de 5 ani.
Iata ce a iesit.
 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...