Edenland

Weekendul asta, care a inceput de vineri, cu o iesire prelungita in parc, am facut prima iesire la padure pe anul asta, la parcul de aventura Edenland, din Balotesti. 
Detalii tehnice o sa gasiti pe site, eu o sa dau doar impresii.
Parcul este amenajat intr-o padure, cu alei acoperite cu pietricele pentru plimbari cu bicicleta, spatii largi, generoase, zona de mancat, cu mese, loc de joaca, trasee prin copaci, 3 tiroliene pentru copii si tras cu arcul. Spre deosebire de Comana, este mai mare, mai aerisit, dar poate impresia e data si de faptul ca nu erau faorte multi oameni, ieri fiind ziua de deschidere pe 2014. 
Angajatii sunt dispusi sa te ajute si sa ofere informatii, dar putin cam prea stresati de ceas poate, urmarind cu mare grija sa nu depasim nici cu un minut timpul de biciclat...Preturile la trasee sunt cam la fel ca la celelalte parcuri similare.
Ce nu prea mi-a placut:
- exista un singur traseu amenajat pentru 3-5 ani, celelalte doua trasee usoare fiind pt copii de minim 140 cm. E adevarat ca il poti repeta de cate ori vrei, dar dupa a doua tura Andreea s-a plictisit de el si vroia altul..
- Nu exista restaurant, deci e o idee buna sa vii cu ceva de ciugulit de acasa. Exista un chiosc cu cafele, sucuri si niste junk-food.
- Accesul la locul de joaca se plateste. 30 de lei de copil. Asta a fost usor socant pt noi, dar poate oamenilor le e teama ca le vin clientii si raman la catarat si topait la trambulina si nu mai dau bani pe trasee...
- bicicletele de copii sunt destul de mari, adica nu pt 3-5. Aduceti de acasa daca vreti. A mea s-a chinuit cu una de acolo, dar nu a fost cea mai buna solutie...
In concluzie, e frumos, accesibil, o solutie pentru weekend. Noi cred ca ramanem insa pe varianta Comana pentru ca, pentru varsta si inaltimea Andreei, avem mai multe activitati acolo...
 
 

Poveste despre fluturi si Domnul Conde

Azi la masa de seara jucam cu Andreea un joculet cu ghicitori. La un moment dat am ajuns la fluturi si ii povesteam matzei ca daca le atingi aripile, nu mai pot sa zboare.
- Dar exista si fluturi fara aripi, zice ea...
- Care? Eu n-am vazut
- Aia carora le-a retezat domnul Conde aripile
- Domnul Conde?
- Da, ala din cantec. Fluturas nu mai ai aripioare, domnul Conde ti le-a retezat.
- A...
-Domnul Conde e o insecta care mananca aripi de fluturi. Nu stiu cum arata. N-am vazut.
- Nici eu...
-Dar am visat azi-noapte ca era un fluture care s-a dus la prietenul lui paianjen si el i-a tesut niste aripi noi, mai rezistente. Si i-a dat si cu praf d-ala care sta pe aripi si ajuta fluturii sa zboare.
-Norocos fluture, sa aiba asa prieten...
Eu zic ca e versiune mai draguta decat aia din cantec:)

Lately

In ultima vreme am inceput sa ne adaptam la orarul de primavara-vara, cu iesiri mai dese in parc si sambete lenese in curte. Din pacate nu avem curtea noastra proprie in Bucuresti, dar din fericire avem prieteni care poseda si asa ceva:)
Asa ca de cele mai multe ori in weekend suntem in parc, intr-o curte sau intr-o excursie. Cica in perioada urmatoare o sa cam ploua...asa ca o sa revenim putin indoor..
Cumva avem in plan si un drum pana la Predeal, sa decapitam un corcodus enervant 
Berze nebune deasupra parcului
 Primul weekend de primavara 
La dans
 Spre Sofia si trambulinele ei
 mda...

Inceput de primavara pe bicicleta

Pentru ca a venit in sfarsit primavara si serile sunt mai lungi, asa ca apucam un pic de parc dupa gradi, am decis sa cumparam deja o noua bicla pentru matza. Pe cea de anul trecut am vandut-o in toamna si acum eram in cautare pentru una mai mare un pic. Am gasit un model simpatic la Decathlon, neagra, cu pirati. Andreea facuse o pasiune pentru ea, dar costa 450 de lei. Cam mult mi s-a parut mie.. Asa ca am cautat una la mana a doua. Norocul maxim a fost ca am gasit una identica. Trebuie reglate un pic franele, unsa si acoperita o pata de rugina pe ghidon, dar in rest e perfecta. Azi am facut prima tura de parc. Matza a avut un pic emotii la inceput, m-a rugat sa o tin de sa, dar dupa vreo 10 metri isi daduse drumul si mergeam linistit. De maine ne plimbam din nou toti trei prin parc. Pe bicle:)

Muncile casnice la aproape cinci ani

- Andreea, pune-ti farfuria in chiuveta si spal-o te rog
- Ooof, numai eu fac totul, doar pe mine ma puneti...

-Andreea, aduna te rog jucariile din sufragerie si du-le la tine in camera
- Da, dar nu singura, ajuta-ma si tu!

- Andreea, vino un pic
- Da
- Ajuta-ma si pe mine sa...
- Aaaa, am ceva de facut in camera acum. Vin dupa aceea...

- Andreea, ia hainele astea si pune-le in dulap.
- Nuuu, nu esti tu sefa in casa! Nu fac doar ce vrei tu!

Cam asa se desfasoara de cele mai multe ori discutiile intre noi:d. Cu reclamatii si nemultumiri si plangeri. Ca o exploatam doar pe ea, doar ea munceste si s-a saturat. 
De vreo luna i-am cumparat un inaltator in bucatarie si o pun sa-si spele singura farfuria. Ceea ce face cu mare placere, umpland tot dulapul de apa si consumand de trei ori mai mult dero decat e nevoie, dar nu conteaza. 
Incet incet incerc sa o implic mai mult in treburile casnice, sa impartim responsabilitatea si sa se descurce si singura in anumite situatii. 
Lucrurile sunt simple cand are chef sau i se pare ceva interesant de facut. Mai putin sinuoase cand o intrerup de la joaca, de la desene sau cand ii e pur si simplu lene. Dar nu ma las:d
Si nici nu sunt de acord sa o rasplatesc cu bani sau alte obiecte pentru ajutorul dat in casa. Mi se pare normal sa impartim munca la trei si fiecare sa faca un pic, dupa posibilitati. 

Ultimul membru al familiei dino

Dupa cum stiti Andreea are o intreaga populatie de dinozauri in proprietatea ei. Niste T-Rex, niste diplo, niste stego si alte specii, unii mari, unii mici. Cand strange niste bani mergem si mai cumparam cate unul, apoi il plimbam prin cartier, sa cunoasca si el imprejurimile...
Ultima achizitie este un Pterodactil, un soi de pasaroi preistoric. E o chestie mare, portocalie si scumpa ca naiba (55 de lei), asa ca sunt si eu co-proprietar, pentru ca Andreea nu a avut destui bani la ea:d


Miercuri dansam contemporan

Aseara am mers cu Andreea la Centrul National al Dansului, la un curs de dans contemporan:d. Suna pompos si dificil, dar in realitate e amuzant si relaxant. Copiii sunt pusi sa imite diverse animale, sa alerge, sa devina statui si sa execute diferite miscari...
Lor li s-a parut extrem de distractiv. 
Mie putin necontrolat. Dar a fost prima ora abia, asa ca poate data viitoare Silvia (profa de dans:d) o sa ii organizeze mai bine. Sa ii convinga sa stea pe loc cand trebuie, sa repete miscarile ei si in principiu sa nu alerge bezmetici de colo colo:))
Desi initial Andreea a zis ca nu vrea sa mearga in alta parte decat la Violeta, la final nu mai vroia sa plece. Am convenit ca mergem si saptamana viitoare:)
Cursul tine 6 saptamani si costa 120 de lei.

PS: Multumesc Oana pentru pont:) 

Later edit: fii-mea mi-a zis in seara asta sa mergem si maine la Silvia. Cica ii place mai mult decat la Violeta. Am stabilit sa mergem la ambele:d

Ce nu-mi place la Andreea

Nu sunt multe lucruri care sa nu-mi placa la Andreea. Si din fericire nu sunt treburi esentiale, definitorii. Dar mi se intampla uneori sa o vad facand ceva si ma gandesc in secunda aia "damn, i really hate that"...varianta in romana:))
O lista rapida:
- cand se bebeluseste si vorbeste stalcit
- cand incepe sa planga inainte sa explice clar care e problema
- cand merge in patru labe pentru ca e pisica. sau caine. sau alt animal
- cand se joaca cu bunica-su si ea a calul si el o tine de capastru (don't ask...)
- cand mananca porceste. cand scuipa mancarea pentru ca are ardei. sau ceapa. sau ceva
- cand isi baga degetul in nas si apoi se sterge "pe furis" de haine
- cand se forteaza sa rada pitigaiat 

Pentru fiecare din ele am alte zeci de contraexemple de lucruri care imi plac la ea. Deci suntem ok: 
Cand o rog sa nu mai faca asa, o fac stiind ca nu o sa faca asta pana la nunta, ca unele obiceiuri vor disparea de la sine, ca nu e nimic grav pana la urma. Asa ca nu insist, nu cicalesc. O rog si trecem la altceva. 
Nimeni nu e perfect. Nici macar la 4 ani si 10 luni:)

Final de sezon la schi

Miercuri vorbeam cu Dan despre un coleg care era prin Poiana la schi si ne intrebam cum o fi zapada. Miercuri pe la pranz am decis sa mergem si noi vineri pe partie, cu tot cu Andreea. Joi seara am plecat spre Predeal, pe un drum asa liber ca iti era drag sa mergi.
Vineri dimineata am pornit spre Poiana si pe la 11  eram sus, la inceputul partiei Drumul Rosu. Pentru cine nu stie asta e cea mai lunga partie de la noi, de vreo 4 km cu totul, din care se schia ok pe 2/3. Adica pana la telescaun...De acolo pana la baza era cam fleoscaiala si noroios asa ca nu merita efortul.
Am pornit la drum fara sa stim daca matza o sa faca fata partiei. Pana la urma ea a testat pana acum doar partia de baby de la Azuga. Drumul Rosu este o partie cu nivel de incepatori, cu pante mici, line, dar si vreo doua portiuni un pic mai abrupte.
Norocul nostru a fost ca vineri era liber, soare si zapada ideala. Asa ca Andreea a schiat de minune, incet, in plug, cu viraje largi pe urmele noastre. S-a descurcat minunat, spre surpriza noastra. Sambata a fost un pic mai dificil pentru ca pana dupa pranz partia a avut destul de multe portiuni inghetate, plus ca era si concurs pe o parte a ei, asa ca a trebuit sa mergem mai cu grija.
Una peste alta a fost un final de sezon de schi minunat pentru noi. Pentru ca in premiera am reusit sa schiem in trei, asa cum ne-am dorit de cand am decis sa invatam sa schiem, anul trecut.
Cu totul cred ca pitica a stat pe schiuri vreo 4 ore in fiecare zi, cu pauza de pranz pe la mijloc. Ca idee dupa vreo ora,  o ora si jumatate apareau scartaielile, ca o dor picioarele, ca nu mai vrea, asa ca faceam o pauza pe partie, ne odihneam si o luam de la capat. Scaparea mea a fost ca n-am avut la mine nimic de rontait, vreun baton cu cereale sau putina ciocolata. Cred ca ar fi ajutat:)

Am cam terminat cu iarna. Sa vina vara acu!

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...