Postări

Se afișează postări din 2014

Dupa Craciun

Imagine
In ultimele zile facem cam nimic. Lenevim. Dimineata unii la cafea, unii la lapte si desene. Apoi unii se uita la seriale sau citesc, altii se baga la un puzzle sau niste picturi. Si se face pranz, cand ne adunam de pe unde lenevim ca sa mancam. Si dormim un pic si iar o luam de la capat, cu foarte mici variatii de program:d.  Am petrecut ziua de Craciun cu bunicii si matusa Cristina cu Dragos. Dupa vreo doua zile am adunat gasca mare de prieteni la noi si am stat la povesti pana noaptea tarziu. Andreea a fost fascinata de ideea ca s-a culcat aproape de miezul noptii si abia asteapta Revelionul ca sa treaca si pragul ala:d Am bifat in alta seara si targul de Craciun de la Universitate, dar, dupa ce am dat o tura de tarabe si o tura de carusel (o tristete mega scumpa, dar na, promisesem copilului...), am fugit spre zone mai calde. Cu ceva ceai si prajituri cu ciocolata.

 Aici am marcat inceputul ninsorii. Ca dupa poza asta tot ninge de vreo 2 zile:))
Acum la geam arata asa,tare frumos…

Making of

Imagine
Anul acesta, ca si anii trecuti, am optat pentru un brad natural. Am o mare problema cu brazii de plastic, indiferent cat de eco si friendly sunt. Pana la urma sunt o chestie de plastic pe care atarnam zdranganele. Cumva nu reusesc sa scap de ideea de fake si kitsch. Call me a snob:) Asa ca am luat un brad. Mai micut decat cel de anul trecut, dar stufos si foarte cochet. De decorat s-a ocupat in special Andreea, eu fiind responsabila cu pozele, luminitele si beteala. Mai ales cu pozele.

Cum incepe Craciunul la noi

Imagine
In fiecare an, de vreo 4 ani deja, sarbatorile de iarna incep pentru noi cu petrecerea de la Mari. Cam mereu organizata in jur de 20-21 decembrie, ea reuseste sa adune oameni dragi, bunatati pe masa si multe, dar foarte multe rasete.  Traditia noastra a inceput in 2011, cand copii din gasca vesela, formata practic pe aleile parcului si pastrata apoi cu multe intalniri si discutii si bucurii comune, cu sfaturi pentru boli si nemultumiri pe diverse teme, cu intrebari si obstacole depasite impreuna, ei bine, picii astia aveau cam 2 ani. Ne-am dat seama atunci ca dupa toate experientele prin care trecusem, toate noptile nedormite, toate verile toropite prin parc, toate telefoanele si mailurile schimbate intre noi, nu putem sa nu marcam cumva si Craciunul impreuna. Si asa a aparut traditia petrecerii de la Mari, mama Mariucai.  Anul acesta ne-am intalnit din nou, cea mai mare parte a gastii. Unii au plecat pe alte meleaguri, altii s-au indepartat un pic, altii ni s-au alaturat si au ramas…

Noi, lately

Imagine
In ultima vreme ma simt tot mai des ca un jongleur, cu mingiute mici si mari aruncate alandala, pe care apoi incerc sa le prind. Zilele par scurte si noptile si mai si.  Fac liste si planuri de cumparaturi. Pe care le schimb de zeci de ori ajustand dorinte si bugete. Alergam la munca, alergam la gradi, alergam de la gradi la inot, de la gradi la pictura, de la gradi la serbare. Alergam la balet si apoi la bunici si intre ele cautam timp sa respiram un pic aer cu soare afara. Cautam cipici albi pentru ca cei aurii nu sunt buni la serbare. Cautam ciorapi si plasa de coc. In fiecare zi, alt saculet, alte hainute, alte evenimente. Facem planuri si invitatii de craciun , ne gandim la meniuri si organizam din nou orele si bugetele. Meniu pentru bunici, meniu pentru prieteni, meniu pentru masa de seara de azi, de maine... Si intre toate astea avem mare grija sa nu racim caci atunci ar fi deja un program apoteotic:))  Dar mai e un pic. Si ne asezam frumos langa brad si ne potolim. Pana atunci…

Craiasa Zapezii

Azi dimineata am fost impreuna cu Andreea la Craiasa Zapezii, un spectacol jucat de actorii de la Teatrul Ion Creanga, dar gazduit de Teatrul Excelsior.  Noi am mai vazut la un moment un spectacol de balet cu aceeasi tema, dar mie mi-a placut mai mult ce am vazut astazi. Punerea in scena mi s-a parut foarte creativa, dinamica si foarte colorata. Actorii au jucat frumos, inspirat si au reusit sa prinda copiii din sala in atmosfera.  Parerea mea este ca piesa este potrivita pentru copii de pe la 6-7 ani in sus, dar si cei mai mici pot fi prinsi de subiect. Cred ca ajuta mult si daca sunt familiarizati cu subiectul si daca au suficienta rabdare sa reziste toata piesa. Dupa mine, singurul punct mai sensibil ar fi durata, pentru ca, cele doua ore, chiar si cu pauza la mijloc, sunt greu de digerat la anumite varste. In plus, noi am avut locuri la balcon, unde la un moment dat se facuse irespirabil de cald asa ca a inceput oarece foiala si nemultumiri... In rest, fii-mea a stat nemiscata si…

Despre Craciun şi cadouri

Din pacate, Craciunul a devenit in ultimii ani, în mare parte, despre cadouri. Dilemele si stresul incep de pe la inceputul lunii decembrie, cand facem liste mentale cu cei carora trebuie sa le cumparam ceva. Apoi incepe nebunia "dar ce sa le luam?", incercand sa cautam solutii utile, dar si simpatice, haioase, sensibile. Varianta ideala ar fi sa nu esuam in cani si perne decorate...Apoi incepi sa te gandesti la magazine, unde sa te duci, cand, cand sa te duci, intre cursurile de inot si pictura ale copilului, programarea la dentist si serile cand lucrezi de acasa... In fiecare an am incercat totusi ca macar o parte din cadouri sa fie facute de mine. Nu mereu reusite, nu mereu inspirate, dar imi place sa cred ca lumea le-a apreciat si asa. Ca a fost vorba de niste dulciuri sau de ornamente de pom, de bluze cu nasturei decorativi sau calendare cu poze alese de noi, am cautat sa scot macar un pic Craciunul din comercial. Apoi sunt micile ornamente si felicitari pe care le fac …

Despre dinozauri si Mosi

- Andreea, ce vrei de la Mos?  - shaolinii. Mda...shaolinii nu sunt de gasit pe nicaieri, nici in magazine, nici pe amazon, nici pe ebay. Deci sigur nici Mosu nu-i are.... - Si in afara de shaolini? Daca Mosul nu stie sa faca shaolini? El e mai batran totusi... - Dinozauri.  - Pai tocmai ai primit o punga de dinozauri de Sf Andrei. - Da, tot dinozauri vreau si de la Mos
- Mami, maine curatam ghetutele si le punem la usa. Sa vina Mos Craciun  - Nu e Mos Craciun. E Mos Nicolae, e prieten cu Mos Craciun - Da, ala...Oare ce o aduca? - Pai de obicei Mos Nicolae aduce dulciuri, fructe... - Mda....( insert pauza de gandire. Ma trage de mana si se apropie de urechea mea, semn ca are ceva important, secret si potential delicat de comunicat...). Mami, poti de Mos Nicolae sa imi dai si tu un cadou?  - Hm...in afara de ce aduce Mosu? Cam ce ai vrea? - Un dinozaur...
Well...ce sa zic, dinozauri sa fie. Fara numar. Ca deja avem o sacosa. Cand e mare ii putem muta in muzeu. Ca asta e planul Andreei.…

Despre religie si Big Bang la 5.5 ani

Cand era Andreea mica, dilemele noastre erau legate de mancare, somn, pampers, creme...Din cantitatea uriasa de informatii si recomandari, am selectat ce ni s-a parut noua ok, ce ni s-a potrivit. La fel si atunci cand a venit vorba de metode de crestere si educatie. Am citit, am selectat, am testat, am vazut ce merge si ce nu la Andreea. 
Acum, am ajuns la varsta problemelor mari. Sau mai mari. Si din nou ne trezim in situatia de a face alegeri.  Andreea este foarte fascinata de dinozauri, vrea sa citeasca despre ei, sa vorbim despre ei, sa-i desenam. Asa ca i-am tot povestit in ultimele luni despre formarea pamantului, despre vremea cand traiau dinozaurii si cum au disparut ei, despre asteroizi si despre ce s-a intamplat dupa ce au disparut dinozaurii. Asa a venit vorba despre mamifere, despre maimute si alte vietati care fac pui.  Si eventual despre oameni... Ea stia ceva de la gradi despre oamenii preistorici, cum traiau ei in pesteri si vanau animale. Asa ca introducerea era facut…

Cursurile de pictura de la Muzeul Pallady

Pentru ca e sambata, nu facem nimic. Andreea a decis ca sambetele sunt doar pentru nimic. Adica nu cursuri, nu spectacole, nu fugit afara, nu program. S-a trezit la 9, ceea ce pentru ea este rarisim. S-a uitat la desene, a mancat, a ciopartit vreo 20 de hartii in forme franjurate, s-a jucat pe tableta cea noua, acu se uita la ceva dansuri la tv. si mananca un mar.  Dupa aia voi incerca sa o conving sa mergem pana la piata sa luam fructe. Apoi vine pranzul si dupa pranz iar ne pitim sub plapuma si motaim. Si uite asa va trece sambata asta :d.  Pentru ca toata saptamana alergam. Si noi si ea. In  fiecare dimineata repetam aceleasi fraze(hai, mutzi, sus, trezirea! Hai mutzi mananca mai repede! Hai mutzi pune hainele ca trebuie sa plecam! hai, haihai...). La gradi ei ii place, dar totusi e cu program, cu reguli, cu repetitii de serbare si fise si stat la masuta. Au si momente de joc liber, dar tot nu e ca acasa, in camera si lumea ei.  Seara o luam de la capat cu alergatul. La inot, la p…

Opera pentru copii Motanul Incaltat

Imagine
In ultimii ani am fost de mai multe ori cu Andreea la spectacole de balet la Opera Romana si intotdeauna am luat bilete la lojele de langa scena. Asta inseamna pret mai bun, eram aproape de dansatori si oarecum izolati de restul salii, asa ca daca pitica se foia sau se plictisea puteam iesi elegant afara. Nu a fost cazul, ea fiind foarte mare amatoare de spectacole de balet. Dezavantajul statului la lojele laterale este ca vezi practic jumatate de scena, restul fiind obstructionat de un mare balcon. 
Duminica, in premiera, am luat bilete jos, in sala, in fata scenei. Pretul a sarit considerabil, dar macar am vazut toata scena si eram chiar langa orchestra.  Spectacolul a fost Motanul Incaltat, opera pentru copii. Decorurile si actorii mi-au placut, costumele la fel, povestea clara si bine pusa in scena. Cel putin pentru adulti si poate copiii mai mari. Pentru aia mai mici a fost un pic dificil sa urmareasca actiunea pentru ca nu intelegeau aproape nimic din ce se canta pe scena si nic…

Expozitia Secretele Egiptului Antic

Imagine
Vineri Andreea si Dan au fost impreuna la expozitia Egiptul Antic, de la Hanul Gabroveni. Stiam mai demult de eveniment, care mai tine pana la sfarsitul lui decembrie.  In eventualitatea in care va ganditi sa mergeti, iata cam ce am inteles eu despre expozitie, din relatarile celor doi. Pretul e cam piperat, adica 55 de lei un adult cu un copil. Plus 10 lei o amuleta de lut pe care sigur si-o va dori. Plus 8 lei parcarea la Universitate daca nu ajungi acolo pe jos:d. Expozitia in sine a avut elemente interesante, desi Dan zice ca in banii astia puteau sa faca mai multe lucruri.  Ce au retinut si le-a placut la amandoi au fost: piramida in care intrai si studiai cu lanterna picturile de pe pereti, tronul de faraon, povestea despre imbalsamare (inclusiv partea cu scos organele si parfumat cu scortisoara), stampilele cu hieroglife cu care puteai sa iti scrii numele si amuleta din lut. Concluzia? Merita mers pentru ca din pacate nu sunt multe expozitii de gen in Bucuresti si pentru ca e t…

Intamplari din vestiarul de la gradi

Negociere, recompensa, pedeapsa. Unde incepem si unde ne oprim? Iata o dilema cu care banuiesc ca se confrunta multa lume. Cat negociem cu un copil de 3,4,5, x ani si unde ne impunem si ii dam de inteles ca, desi ii asculti parerea si tii cont de ea, totusi tu esti adultul si ca discutiile pot continua doar pana la un punct. Cat si cum recompensam. Si ce? De ce?  Ce pedeapsa aplici? In ce momente? Care e ea?  Noi am decis cu niste ani in urma (:d) ca recompensele si pedepsele sunt niste tampenii si ca, desi te pot scoate din necaz in acel moment, pe termen lung sunt nocive. Caci daca astazi recompensezi copilul cu o bomboana, maine o sa fie nevoie de doua. Daca azi il pedepsesti cu interzicerea desenelor, maine va trebui sa inventezi o noua pedeapsa pentru o alta situatie. E o strategie care mie mi se pare neproductiva si care escaladeaza foarte usor in promisiuni imposibil de realizat si in lipsa de reactie din partea copilului la argumente de bun simt.  Caci, odata ce l-ai invatat s…

Un pic despre carti

Imagine
În ultima vreme Andreea nu a mai dezvoltat pasiuni acerbe pentru nicio carte de povesti. Fata de anii trecuti, cand obsesiile pentru Alba ca Zapada, aristocrate sau colindele de craciun ne faceau sa ascundem cartile dupa a nu stiu cata suta citire, acum isi alege cu oarece relaxare povestea de seara, fara sa para prinsa cu adevarat de vreuna.  Asculta ce ii citim, mai pune intrebari, mai citeste si ea, dar la final am impresia ca nu a contat prea mult daca am citit povestea cu ursul sau cea cu uriasii. Uneori pare sa se rupa de poveste cu totul si mintea ii pleaca prin alte parti. Ma opresc si o intreb despre ce am citit. Habar n-are, evident. Incearca sa relateze ce a auzit ultima data, 1-2 pagini in urma. Reiau, o rog sa fie atenta, pana cand o pierd din nou in ganduri.  Chiar si asa, ii place sa citim seara. Mai ales dupa ce am convenit ca e doar decizia ei cat citeste singura. Un rand, o fraza, jumatate de pagina...cat are chef in momentul ala. Restul povestii il citim eu sau Dan. …

Un concurs, mai multe concluzii

Imagine
Weekendul trecut matza a participat la primul concurs de inot. A fost o chestie la care si-a dorit sa mearga si pe care o astepta cu mare nerabdare, declarand sus si tare ca ea o sa castige si o sa ia medalia.  Eu am temperat putin entuziasmul si i-am zis ca important e sa participe si sa faca tot ce stie si ce poate. Nu neaparat sa castige...M-a deranjat putin ca tot insista sa ma intrebe daca o sa fiu mandra de ea, daca o sa castige, si am incercat sa intorc subiectul spunandu-i ca sunt oricum mandra de ea si ca ma bucur ca ii place sa inoate si bla bla bla. N-a mers. Tot insista ca o sa fiu mandra daca castiga...Probabil chestii auzite la gradi pentru ca noi nu am adus niciodata in discutie ideea de a fi mandru de ceva sau daca ai castigat ceva. Deocamdata prefer sa pun accentul pe bucuria de a face ceea ce iti place si abia dupa aia pe ideea de a si castiga. Dar, dupa concurs, imi dau seama ca trebuie sa ii explic, calm, cu rabdare, in timp, ca scopul unei competitii, sportive sau…

Arta pentru copii

Imagine
Saptamana trecuta am cumparat pentru Andreea o carte tare frumoasa, despre arta. Desi e un pic prea avansata pentru varsta ei, mi-am dorit de mult sa o avem in casa, pornind de la ideea ca orice lucru poate fi discutat pe mai multe niveluri. Arta pentru Copii, de la editura Gama, este un prim pas in lumea picturii si a pictorilor celebri. Este o trecere in revista, cronologica, a marilor stiluri, cu accent pe cate un tablou reprezentativ.  Textul face o descrie succinta si destul de usoara a tabloului, detaliind apoi stilul si elementele caracteristice. Plus, propune o "joaca", o activitate pe care sa o incerce si copilul. Pentru 5.5 ani, descrierea stilurilor poate fi un pic dificil de inteles, mai ales pe masura ce te apropii de epoca moderna.
 Dar chiar si asa, fara sa intram in detalii dificile, a fost o joaca frumoasa. Am studiat intai plansele cu tablouri si am pus-o sa povesteasca ce vede, ce e in tablou..A fost foarte atenta la detalii si a observat tot felul de lucr…

Prima zi la pictura

Imagine
Ieri am ajuns, dupa aproape 30 de ani, in sala de pictura de la Palat. Nu stiu daca e chiar aceeasi cu cea in care aveau loc lectiile cand eram eu mica, dar sigur asa pare. Cand intri, ai brusc impresia ca timpul s-a oprit in loc acolo. Scaune carpite si instabile, mese jupuite, pereti nevopsiti de decenii, intr-un colt o chiuveta veche, odata alba, o masa cu hartii si pensule, cateva tablouri cu pionieri, porumbei si flori uitate pe pereti si sevalete. Din tavan vine o lumina obosita, galbuie, si toti parem bolnavi in umbra ei. Profesorul este un domn in varsta, cu pulover si camasa. Toata ora a stat la masa si a citit, rugandu-i pe copii sa picteze ce vor ei. "Azi e la liber! Vreau sa picteze fiecare ce vrea!".  M-am asezat pe un scaun cu hainele in brate si am lasat-o pe Andreea sa isi vada de treaba. Ea evident ca nu avea nicio problema cu mediul prafuit din jurul ei. SI-a ales un scaun, a deschis caietul de desen si s-a apucat de pictat.  Cand termina, fiecare copil isi…

Sfarsit de septembrie

Imagine
In ultima vreme imi lipsesc excursiile din vara, plecarile de weekend, caldura, soarele, statul seara la terasa fara sa fie frig, diminetile cu soare cald...E inca frumoasa toamna asta, cu zile insorite si cer albastru. Dar dimineata e frig, cu geamuri aburite si nas rece. Si seara deja se intuneca prea repede, cand am mai fi stat pe afara... De vreo doua saptamani bolim, si eu si fii-mea. Cu nas si tuse si iar nas si iar tuse. O tinem asa, lant, de nu pare sa se mai termine. O ducem pe picioare, unii mai vioi, unii mai putin vioi...
Am abandonat cam toate cursurile de pe lista de la Palat, dupa o experienta urata la preselectie la dansuri..Ca sa rezum a fost o mare buluceala, cu strigate, nervi, imbranceli, cu copii obositi si plictisiti, cu parinti veniti parca de pe maidan. Preselectia in sine a fost o gluma. Teoretic am fi inscrisi. Practic, Andreea nu mai vrea acolo asa ca am ramas la balet, unde a fost si anul trecut si unde vrea sa mearga in continuare. Pentru ca doamna Violeta…

Palatul Copiilor si anii 2000

Prima mea intalnire cu Palatul Copiilor a fost cand era mica, cred ca aveam vreo 6 ani si ai mei au inceput sa ma duca la diverse "cercuri". Din ce imi amintesc am fost la pictura, gimnastica si mai  tarziu la informatica. Amintirile mele sunt destul de vagi, semn ca nu prea m-a marcat ce s-a intamplat acolo. Dintre toate imi amintesc doar de pictura, pentru ca pictam pe panza, ceea ce era extrem de neobisnuit pentru mine atunci. La gimnastica nu cred ca am mers prea mult pentru ca imi amintesc ca se tipa. La un moment dat doamna de acolo mi-a plesnit una peste picioare ca nu facea bine spagatul si cred ca ala a fost finalul pentru mine.... Am evitat locul cat am putut ulterior, caci cladirea intunecoasa, cu culoare labirintice si sali mici nu imi crea buna dispozitie. De cateva ori am fost la piese de teatru si spectacole, niste targuri..dar asta mult mai tarziu. Anul asta am decis sa incercam sa o ducem pe Andreea la un curs, doua, acolo. Marele avantaj al locului este ca…

Teatru-n parc

Imagine
E inca aproape vara in parc. Ziua, cand e soare, inca poti sta in tricou. Se simte totusi toamna in diminetile cand plecam la gradi usor zgribuliti si in serile racoroase, cu inoptari rapide. Dar ziua e inca vara. Mai ales in weekend, cand prindem cateva ore in parc si stam la povesti pe banca, in timp ce fetele se joaca de-ale lor. Asta pana cand incep sa se supere si se parasc una pe alta la mame sau tati. - Nu-mi pasa ce a facut X. Du-te si rezolvati-va singure problema!, incercam noi sa prelugim momentele de liniste.  Si de cele mai multe ori isi rezolva singure. Uneori se supara si se joaca separat. Sau se enerveaza si plang. Se ameninta ca nu vor mai fi niciodata prietene. Pentru ca Mariuca a zis....si Andreea a facut....si Sofia nu vrea sa.... Apoi se reaseaza ca la sezatoare si se joaca de-ale lor . Sau se fugaresc. Sau se pupa si se iau in brate.  Si cand se despart stabilesc sa se vada si maine. Sau peste cateva zile.  -Pa, pa, Mariuca! Pa pa Sofia!  - Paaa Andreea!  Si noi…

O vizita la camera de garda

Camera de garda de la spitalul de copii este un loc in care nu vrei sa ajungi niciodata. Din pacate, se intampla sa mai dai si pe acolo din cand in cand. Din fericire, noi am ajuns doar pe motive usurele, fara panica si stres mare.  Totusi ajungi acolo in momente care sunt cel putin neplacute si nu te poti opri sa nu observi ce se intampla in jur. In primul rand, eu am tot respectul pentru medicii de la Marie Curie. Cred ca sunt niste profesionisti si niste oameni minunati. Pediatra mea de suflet lucreaza acolo, omul in care am avut cea mai mare incredere in ceea ce priveste sanatatea Andreei, de pe la 2 luni incolo:d Dar camera de garda...e alta poveste. Pentru ca pana ajungi sa te vada un doctor, trebuie sa stai acolo. Un interval care poate varia intre 30 de minute si 2 ore. In functie de numarul de bebelusi, gravitate, numarul de asistente si doctori disponibili in acel moment.  Camera de garda este o sala trista, bej, cu un tonomat cu junk food si sucuri, cu o singura toaleta, pen…

Despre copii si parinti in spatii mici

Vara ce tocmai se pregateste sa se duca ne-a dat ocazia sa calatorim destul de mult in trei, in locuri destul de variate, unde am dat peste mai multi sau mai putini alti oameni care calatoreau in 3,4,5....In plus, chiar si cand suntem doar doi tot nu ma pot abtine sa nu studiez copiii din jur, parintii, relatiile, comportamentul.  Si asa am ajuns la o concluzie:)). Exista o linie foarte subtire intre exuberanta, veselie, energie, libertate si rasfat, proasta crestere, lipsa de respect. Vorbesc de copii, dar implicit de parinti. Caci, desi limita tolerantei mele este destul de sus si privesc cu mare ingaduinta situatii care inainte de Andreea m-ar fi deranjat profund, cred ca exista o limita si ca libertatea pe care o acordam copiilor trebuie sa se opreasca undeva. Eu zic asa: E ok sa vezi copii alergand pe la terase/restaurante, chiraind si razand. Nu e neaparat ok sa alerge printre mese, sa traga de scaune sau sa agate fetele de masa daramand pahare. Eu ii sugerez mereu Andreei sa al…

Septembrie în Vama

Imagine
Weekendul ce tocmai a trecut l-am petrecut la mare, pentru ca Andreea visa la inca o baie, eu visam sa mai vad o data valurile, iar Dan visa sa manance scoici.  Am studiat toata saptamana prognoza meteo si am oscilat pana in ultimul moment pentru ca se anunta ba ploaie, ba frig, ba nor, ba soare printre nori... Pana la urma am zis sa mergem si vedem la fata locului cum e. Pentru ca in statiuni nu ne calca picioarele si nici plaje izolate in septembrie nu mai vroiam, am ales Vama Veche. Un loc in care n-am mai ajuns de vreo 4 ani cred...Este o solutie comoda de weekend, cand nu poti ajunge in Grecia si nici nu vrei bulucul de la Mamaia sau atmosfera batraneasca de pe la Eforie..Dar nu as merge acolo pentru mai mult de 2 zile. E o amestecatura de pustime, familii, betivi, drogati, boemi, batrani singuri, trubaduri in mizerie, fosti tineri ramasi cu nostalgia anilor ce-au fost, oameni urati, oameni frumosi, oameni interesanti si oameni penibili. E de toate pentru toti... Deci am avut si …

Vara noastra, in loc de concluzii

Imagine

La bunici

Imagine
Vacanta la bunica este una dintre amintirile cele mai clare din copilaria mea. Ar fi si greu sa o uit pentru ca am petrecut la ea cam toate verile si iernile de la 3 ani la 14-15 ani cred. Imi aduc aminte de jocurile nebune cu copiii din vecini, inclusiv urcatul pana in varful brazilor si balanganit in vant (ceea ce n-as mai face acu ca am dezvoltat frica de inaltimi :d), temele la mate, exercitii din culegeri (bunica fiind profa de mate:d), culesul zmeurei, plus multe multe pregatiri de camere pentru turisti (caci vara si iarna mereu veneau chiriasi). Partea buna cu turistii era ca ma lipeam si eu de familiile cu copii si ma luau cu ei in excursii (fiind de obicei cam aceleasi familii in fiecare vacanta asa ca ne stiam bine deja). Partea mai putin buna era ca trebuia sa pun si sa scot cearceafuri  pana mi se acrea. Si acum urasc sa "fac patu" pentru ca mi-am facut in copilarie norma pe toata viata:)) Vacanta Andreei la bunici este deocamdata doar joaca. Aceeasi casa, aceeasi…