Poze cu apa verde

Am prins un pic de net deci bag repede niste poze. Ca idee Zakynthos e foarte frumos, dar ca sa-l savurezi cu adevarat trebuie sa te misti. Nu merge sa zaci la plaja si sa astepti sa vina peisajele la tine:d.
Toate destinatiile presupun un pic de munca.Drumuri serpuitoare,in sus, spre munte, apoi coborari la fel de serpuite spre mare, golfuri mici, ascunse, cu apa turcoaz si stanci abrupte. E minunat. Dar deloc usor daca pitica anunta la fiecare curba ca ii e rau.Asta nu inseamna ca ne-am oprit....Nuuu...cCantam,inventam, strangem dintii si ajungem la destinatie. Acolo...te loveste...superbul....
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Azi am inchiriat o barca cu motor si am facut o excursie pana la pesterile Keri,niste grote de fapt sapate in stanca insulei si apoi pana la micuta insula Marathonisi, cu golfuri mici, ascunse, pesteri sapate in stanca, apa bleu si valuri mari in larg. A fost minunat.
Zilele urmatoare o sa mergem si la faimoasa plaja Navaggio,cu corabia "piratilor" pe ea:d.Zona e superba,am vzut-o deja de sus, dar excursia in sine presimt ca va fi deloc pe gustul meu. Chestiile organizate in grup mare,cu 30-40 de oameni, inghesuiti pe un vaporas si indemnati apoi sa faca repede poze si o baie ca expira timpul. Poate ma insel...vedem..:d

Update

Tot vacanta. Tot bine. Nu prea avem net. Spre deloc. Asa ca nu prea pot descarca poze. Trebuie sa ma credeti pe cuvant ca e cam frumos aici. Azi am facut baie intr-un golf  cu o apa asa curata ca nu parea reala. Si atat de adanca incat te bucurai ca totusi vezi fundu. Chit ca era foarte departe.
Revin cu poze cat de curand.
Pupici

Vacanta. Day 1

Prima zis a fost asa. Trezirea la 4. Pornit masina la 5 juma. Oprit pe drum de circa 3 ori, o data pentru mic dejun, o data pentru pranz, ambele in niste refugii triste de pe drum din motiv de negasit benzinarie simpatica la momentul oportun :D, si o data pentru cafea, benzina si suc la OMV,inainte de a iesi din Bulgaria.
900 de km, 13 ore, din care Andreea a dormit 1:d. In rest a cantat, a vorbit, s-a uitat aproape o ora la desene pe tableta, a motait, a vorbit cu Pisi.
Ca si anul trecut scurta incercare de a ne juca ceva cu carioci si hartie a dus la "mi-eeeee raaaaauuuuuu", transpirat brusc si inverzit la fata. La fel si jocurile cu puzzle de pe tableta....A fost ok doar la desene, dar nu am abuzat nici de alea ca sa nu se strice zenul..
Totusi drumul a fost super linistit si fara certuri. A fost intelegatoare ca nu putem opri des, ca avem muuult de mers si ca dupa atata drum nici macar nu ajungem la mare in prima zi:d.Asta a fost marea ei dilema, de ce i-am zis ca mergem la mare daca nu mergem la mare. Inca:d
Prima noapte o petrecem in Metsovo, un orasel simpatic de la munte,cu case de piatra, multe multe flori, strazi in panta, inguste, pietruite..Cu batranei la terase si turisti greci. Langa noi e o turla mica,de piatra, din care se aude un ding-dong la fiecare jumatate de ora. Sper ca nu si la noapte....
Bagajul Andreei...
 Metsovo
 
 Poza facuta de Andreea: Ce faci dupa  900 de km in masina. Cam asta:d
 Nush cum se cheama florile astea. E plin de ele pe aici.. Si Andreea le-a facut n poze..

Vremea listelor de vacanta

E vremea cireselor, a teilor, a serilor fierbinti, a inghetatei pe bat. E vrea bagajelor. A listelor:d.
Citeam intamplator astazi o lista facuta de mine in vara lui 2011, cand Andreea avea 2 ani si ne pregateam de primul concediu in Grecia. De la lista facuta de mine la realitate a fost cale destul de lunga din cate imi aduc aminte pentru ca am luat mult mai multe jucarii si haine decat a fost cazul. Dar am invatat lectia anul trecut, cand am repetat acelasi drum, cu mult mai putine bagaje inutile dupa noi..
Anul asta fac din nou liste. De fapt eu as fi renuntat de tot la aceasta indeletinicire avand in vedere ca pot la fel de bine sa pun trollerul in fata dulapului si sa indes in el cat incape. Ce nu incape ramane acasa:d.   
Totusi, Dan mi-a aratat dimineata lista lui. Un document ordonat si cuminte, cu strictul necesar.
Si daca latura inginereasca a familiei mi-a sugerat sa fac si eu ceva similar, iata, o sa-i dovedesc ca si latura artistica este capabila de putina organizare.

Haine Andreea: 5 tricouri, 3 maieuri, 1 pantalon scurt, 1 blug, 3 bluze maneca lunga, 2 fuste, 2 rochii, 1 hanorac, pelerina ploaie, sandale, papuci plaja, 3 sosete, 10 chiloti, pijama, slip, batic soare (nu suporta palariile), aripioare si ochelari apa.

Medicamente: Nurofen, Paracetamol, Aerius, Biotics, Debridat, Rinoneft, sirop ridiche neagra, ceai ghimbir (cica ajuta la raul de masina. incercam...), termomentru, Fenistil

Jucarii: Pisi, Maimu, hartie si creioane de colorat, 3 carti, set jocuri cartonate de sters (nush cum le cheama, ceva cu 100 de jocuri pt calatorii...). Tableta  cu desene pt masina (daca nu vomita dupa primele 3 scene...)

This is IT. 
Fara jucarii de plaja, ca ocupa loc si se pot lua si de acolo cu 3-4 euro. 
Fara set de pictat, plastilina si alte tone de jucarii care sa zaca in camera. Nisipul si marea sunt suficiente. Stam in camera doar pt somn oricum...
Fara piscinute, colac, umbrelute. Sa stea cu fundul in apa. Cand e prea cald ne mutam la cocktailuri pe terasa. 
Fara 30 de carti cu povesti. 3 sunt suficiente. Le rotim, le recitim, le povestim. Oricum serile sunt mai lungi si mai tarzii decat acasa, asa ca vor fi situatii in care vom sari probabil povestea de seara...

Un singur troller, v-am zis.

Carnavalul florilor

Cam asa s-a chemat serbarea noastra de sfarsit de an. A fost tare haioasa si vesela, cu cantecele amuzante,despre gaze si flori, cu Albastrita, zana Veseliei, regele Soare, Licuriciul si alte vietati minuscule. In mare cam stiam rolurile tuturor dinainte, ca Andreea ne-a recitat si cantat toata serbarea de vreo luna si ceva.
Chiar si asa, desi stia bine ce urmeaza si fusese toata dimineata ciripitoare ca o randunica, cand au intrat pe scena era cam asa...
 Apoi a plans pe bune, in bratele lui teacher Vero. Dupa primul cantecel supararea a trecut...
 Chiar de tot...
Iiar la dans a condus discret pasii, ca doar na, ea se vrea mare balerina, iar Licuriciul nu a protestat
Apoi s-a invartit diafan ..
Inainte de finalul zglobiu si agitat, cu manute rasucite in aer si tropait de picioruse.

In asteptarea concediului

Se apropie ziua cea mare. Aia cand caram cele 2000 de sacose, pungi, geamantane,  papusa, plusurile, zanele, crantanelele, apa, cafeaua, fructele, zdranganelele, ochelarii de soare, servetelele, ude, uscate, cd-urile cu muzica, cd-urile cu povesti, hartii de colorat, carioci, creioanele, evantaiul, termosul cu apa, la masina, le indesam pe toate in batrana noastra Fabia si pornim la drum. 
1200 de km, 2 zile, 3 tari, 1 feribot.. pana la apa cea verde si plaja cea fierbinte unde o sa zac vreo 9 zile. 
Ok, nu o sa fiu lasata sa zac prea mult, dar asta nu e o problema. Mic dejun langa valuri, baie, snorkel, plimbari cu barca, pesteri, seri cu caracatite si scoici, Mythos...
Dupa doi ani in care am testat rezistenta noastra, a masinii si a Andreei la cca 800 de km, pana in Vourvourou, anul asta am zis sa ridicam un pic standardele de rabdare la 1200 de km, pana in Zakynthos. Am impartit totusi drumul in doua zile, pentru ca era imposibil de facut din prima. 
Adica avem un mini roadtrip plus un concediu la mare:)). 
Stiu ca multi au oroare de drumuri lungi cu copil mic in masina, dar daca pleci de la premiza ca va fi extrem de obositor si ca o sa-ti vina sa deschizi usa si sa sari de cel putin 10 ori si ca atat sotul cat si copilul iti vor deveni la un moment dat extrem de antipatici, daca te gandesti ca drumul este o experienta in sine, cu propriile lui locuri de vazut, cu pauze, cu cafea la terasa, cu topaieli, cu cantecele, ca fata de altii ai totusi sansa sa iesi din tara, sa te bucuri de experiente noi, de concediu, de o calatorie.....ai sanse sa supravietuiesti.
Noi am ajuns cumva la un soi de experienta in drumuri cu masina cu Andreea, ori la Predeal, ori pe langa Bucuresti, ori la marea noastra, ori la greci. Stim ca initial e bine, apoi i se face rau, deci deschidem geamurile, facem pauze, mancam doar crantanele uscate, vorbim mult si cantam, ca sa uite de burtica, inventam jocuri ca sa se uite pe geam in fata, etc. La drumuri peste 2-3 ore mai prinde si cate un somn..
Intelege deja ca pana la greci e cale luuunga si ca trebuie sa stam mult in masina. Mai apar scartaieli, maraieli, mai oprim 10 minute, mai cantam ceva...Si uite asa trec cele 12 ore din prima zi:))

La bagaje deja lucrurile s-au simplificat bine de tot. Daca in primii 2 ani ne-am carat cu toata casa practic, de anul trecut am inceput sa reduc la minim. Iar anul asta o sa iau doar strictul necesar: lucrurile si jucariile Andreei trebuie sa intre intr-un singur troler mic. Pe langa ala o sa aiba un rucsac de gradinita cu chestii pe care sa le tina langa ea in masina. Atat.

Pana plecam mai trebuie doar sa ma gandesc la un sistem de dormit pe drum. Noul scaun de masina pe care il are, desi e foarte comod si l-am montat pe centru, ca sa vada in fata, ceea ce-l face si foarte interesant pentru Andreea, este o porcarie in materie de somn. Adica ii cade capul in piept si aluneca incet incet pana cand sta atarnata in curea, cu juma de corp balanganindu-se. LA un drum de 2-3 ore nu e grav ca doarme putin si prost, dar atunci cand stai o zi intreaga in masina ar fi bine sa reusesti sa dormi macar 2 ore...So, daca aveti idei aruncati-le pe aici:)

In drum spre gradi...

Andreea vorbeste foarte mult. Poate nu e prea evident asta cand ne intalnim cu alti oameni, dar intre noi, acasa sau pe strada, este foarte vorbitoare. De fapt nu tace decat foarte rar si faorte putin. Asa ca trebuit sa facem o regula, in care vorbeste ea,apoi eu,apoi tati, ca sa avem o sansa sa zicem si noi ceva. Nu intotdeauna momentul ei de tacere este acceptat. Uneori mai are ceva de zis...Cam mereu. SI daca nu avea ceva de zis inainte, cu siguranta inventeaza ceva pe moment. Doar ca sa nu taca:))

Am mai zis ca e in etapa "mami, te iubesc" , repetat de 100 de ori pe zi, pe ton vesel, miorlait, plangacios, agitat sau razacios... In filmuletul facut spre gradi eram deja cam la a 20 declaratie pe ziua aia. Si era abia ora 9...
Si mami te iubeste, mutziii:)

Cocosu Rosu si alte intamplari

Weekendul trecut a fost plin. De dimineata pana seara, in fiecare zi. Rezultatul este ca luni dimineata la munca este un cosmar:))
Dar sa vorbim mai bine despre lucruri frumoase. Cum ar fi ce am facut sambata, 1 Iunie. Stiam ca parcurile vor fi nu pline, ci ticsite, asa ca am gandit o solutie de salvare. Si pentru ca orice solutie buna trebuie sa implice cumva si ceva mancare delicioasa, am decis sa mergem pe la Simbio, cu o oprire de shopping la Antic Exlibris de pe Lipscani. 
Din aceasta cooperare, Andreea si Mariuca s-au ales cu ceva carticele si un toast cu fructe de padure, iar mamicile au degustat un brunch delicios. 
Dupa amiaza am dat o fuga la Roaba de Cultura la o intalnire cu prietenii nostri de la Dravet. 
Tot acolo ne-am intalnit in fuga cu Camelia si Mihnea, dar disparitia subita a Andreei pe doua roti a scurtat rau povestile. Sper sa reusim sa ne intalnim mai pe-ndelete. De cand a ramas fara roti ajutatoare, matza pedaleaza mult prea repede si cam prea departe de mine, asa ca lucram la reeducarea dansei:D. 
Dupa asa o sambata plina, am zis sa ne odihnim ziua urmatoare cu un drum la ferma Cocosu Rosu:d. Am pornit de dimineata, 3 familii cu 3 pitice, si am ajuns acolo pe la 10 juma, cam primii asa...Spre deosebire de Ferma Animalelor, care este o chestie dedicata clar copiilor, la Cocosu Rosu ferma este chiar o ferma, amenajata insa pentru a permite si vizite. Adica porcii sunt vreo 150, de la unii de 4 zile la aia mari si grasi, sunt zeci de rate, gaini si alte oratanii, miei, iezi, vacute, vreo 2 struti, cai, ponei, sere cu legume, 2 carute de plimbat oaspetii, restaurant si mese afara. E frumos, aer, loc de jucat, alergat si vazut. Nenea care primeste vizitatorii este simpatic si atent, le arata la cei mici animalele, poti sa le mangai, sa stai pe langa ele, apoi legumele, care ce e fiecare...
Marea problema este insa mancarea. Desi te-ai astepta ca la o ferma asa mare si meniul sa fie pe masura, de fapt lucrurile nu stau chiar asa. Din lista maricica de feluri de mancare, de fapt sunt disponibile 3-4, in functie de noroc. Apoi astepti, cam 1-1.5 ore. Mancarea e buna nu zic, nu spectaculoasa, dar la ce foame aveam as fi mancat oricum cam orice...
Spre finalul vizitei am facut si o plimbare cu caruta pana la o "casa traditionala" de pe campul de langa sat, unde au amenajat si o tiroliana mica, pt copii. Fata de anul trecut cand a refuzat sa se dea, Andreea a vrut sa se "dea cu sfoara" si i-a placut.
La un moment dat, privind in zare am vazut negru asa ca am sarit toti in carute si am fugit inapoi in sat, tocmai la timp sa nu ne prinda furtuna pe camp.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...