Party no. 4

Ieri am supravietuit petrecerii:d. Party number 4 a fost la un loc de joaca, nu afara cum as fi vrut eu. Am facut rezervarile cand inca afara era ambiguu daca e toamna sau iarna tarzie asa ca mi-a fost teama ca sfarsitul lui aprilie nu o sa fie chiar cu soare. M-am pacalit. E de-a dreptul vara afara asa ca am fi putut sa serbam matza intr-o curte la soare. Dar asta e asa, o fitza a mea, caci dansa si ceilalti mici alergatori s0au simtit super bine calarind saltele si topaind pe plasa.
Tortul a fost cu Sirena Ariel, la cererea Andreei.
Tot sirena a fost si animatoarea, care a venit insotita de print, spre surpriza noastra. Aici am avut o mica problema pentru ca oamenii pareau complet pe dinafara in ceea ce priveste jocurile potrivite la 4 ani, asa ca primele 15 minute au generat doua lovituri cap in cap soldate cu plansete si o gramada de frustrari printre cei mici. Sirena s-a gandit ca ar fi amuzant sa ii puna sa se alerge intre ei si sa-si zmulga unul altuia niste clesti prinsi pe spate, cel care aduna mai multi clesti primind niste "diamante". Normal ca au inceput nervii ca ala are 2 diamante si alalalt doar unul sau deloc..Si da-i negocieri si explicatii. Pana la urma am sugerat sa joace altceva cu ei si lucrurile s-au mai asezat...
 
 
 

La capitolul cadouri a fost superb, toate fiind minunate si foarte indragite de Andreea: o trotineta cu 2 roti marca Hello Kitty:D, carti cu zane, carti de scris, jocuri, hainute haioase, lego (PS: Mari de cand a primit cutia construieste in continuu case pentru Hello Kitty:d)
 De la noi matza a primit un pinguin, dupa ce in ultima luna mi=a tot spus ca vrea de ziua ei un "pinguin mare pe care sa-l tina in brate". N-a fost usor sa gasesc insa un pinguin, animal care pare sa lipseasca din oferta de plusuri de la noi:d. Pentru situatii de genul acesta recomand Nasturelul Fermecat, sub care se ascunde o mamica talentata si foarte draguta (pinguinul a venit insotit de 3 pestisori colorati tot din panza si o scrisoare tare dulce pentru Andreea)


Una peste alta a fost o petrecere draguta. Andreea s-a agitat rau, dar rau de tot:d, iar eu am putut sa stau un pic de vorba cu mamicile invitate, pe care tare as vrea sa le pot vedea mai des....

Plusica si alte pasiuni

Pasiunile la 2, 3, 4 ani sunt mici si trecatoare. Sau mari si trecatoare. Sau asa ar fi de asteptat, dar nu se intampla mereu...
Intai a fost nebunia cu Alba ca Zapada, vizionata si citita pana o uram, cand ajunsesem ca aud vocea vrajitoarei peste tot ("vocea meaaaa, vocea meaaaa" - initiatii stiu despre ce vorbesc...). Dupa vreo juma de an am scapat de dansa, cred ca a coincis cu mersul la noua gradi, unde prezenta copiilor mai maricei a adus noi pasiuni in familie.
De exemplu Fulger. Ha, nu va asteptati la asta, nu? Da, masina rosie face furori si la noi. Nu asa rau ca Alba ca Zapada, dar totusi e o cerere care revine destul de des. Pentru desenele cu Fulger. Sau carte.
O alta nebunie frumoasa a fost adusa de tati, care i-a pus matzei desenele cu Wall-E. Weelll,....cred ca am vazut Wall-E de zece ori in zece zile. Adica zilnic, juma dimineata, juma seara:d. Nu ma deranjeaza pentru ca imi place mult, mi se pare un desen extrem de simpatic, gingas si plin de caldura. Roboti-defecti, roboti-defecti...se aude din cand in cand prin casa...
I-a placut asa mult ca a vrut neaparat sa duca DVD-ul la gradi, sa il arate si celorlalti copii. Care nu stiu daca au impartasit pasiunea Andreei pentru Wall-E si Eeeeva, dar de vazut au vazut desene:d
Mai avem normal iubitea nestirbita pentru zane, la orice ora din zi si din noapte. Pentru albine, buburuze si T-Rex.
Plus monstruletii...Relatia Andreei cu monstruletii este ceva de studiat si eu o intretin cumva asa, la nivelul amuzant si copilaresc, pentru ca daca ceva te face sa razi nu are cum sa te sperie. E adevarat ca uneori ma mai intreaba daca exista monstrii adevarati, o linistesc ca nu, vorbim, povestim si teama dispare. Compania Monstrilor ne-a ajutat mult sa ne putem imagina monstrii ca pe niste personaje caraghioase, nu teribile, caci cine s-ar putea speria de Mike, monstruletul cu un singur ochi? Sau de Sullivan, marele blanos?:d
In zona mai pasnica a pasiunilor Andreei se afla Plusica, fetita "din Africa" dupa cum ii zice Andreea, care "vindeca" jucariile. Matzei ii place de mult timp sa se joace de-a doctorul, are grija de papusi, le consulta, le face injectii, etc. Asa ca desenele cu Plusica s-au suprapus perfect peste o pasiune deja existenta. Cand le prinde la Disney Junior nu e chip sa o dezlipesti de ecran pana nu se termina. Asa ca m-am gandit sa fac rost de o Plusica, astfel incat sa se poata juca cu ea pe bune, sa intre in rol, sa-si imagineze lucruri. La noi n-am gasit din pacate asa ca am comandat de afara. A venit acu vreo doua zile. Nu are rost sa va explic ca de atunci nu s-a mai dezlipit de set.  


Post despre nimic

Ce mai facuram noi? Pai cam nimic lately. Ma bantuie o lene si o oboseala teribila asa ca seara nu am chef de nimic. Recunosc, sunt oribila...
Zilele astea profit de pasiunea Andreei pentru desen ca sa o las sa deseneze:d. Adica nu fac nimic cu ea, cel mult admir cate un tablou, sugerez ce sa mai deseneze (nu ca ar tine cont de sugestiile mele sau ar trebui...) si astept cu entuziasm ora de culcare.
Masa de seara e un chin pentru nervii mei caci dureaza prea mult de cele mai multe ori si presupune conversatii de care nu am chef. Dar pe care imi impun sa le avem. Gen ce a mai facut fiecare peste zi, ce s-a mai intamplat la gradi sau acasa...Hai mai ia o gura de spanac, hai mai zii de x copil, vezi ca ti-a ramas painea (desi de fapt as vrea sa zic "te rog mananca in clipa asta sau iti iau farfuria din fata, te pun in pat si ma duc sa ma culc..")....
Apoi laptele. Aici e simplu caci se duce singura la tv si se uita la desene pana termina cana. E rituatul ei de baut laptele si nu pot/vreau:d sa o scot din el. Apoi baita, apoi povestea citita de tati. Alt chin pentru mine lately, caci nu mai am rabdare sa ascult nimic despre zane, printese, animale mici sau mari. Ma asez pe scara de la pat si imi imaginez momentul cand imi voi putea pune capul pe o perna. Sa zac. Nu neaparat sa dorm, cat pur si simplu sa zac si sa nu trebuiasca sa fac nimic. Sa nu raspund la intrebari, sa nu ajut, sa nu distrez, sa nu creez, nimic... Sunt oribila lately....
Si pe langa toate astea matza are bronsita de duminica. Adica tuseste si cand zic tuseste inseamna ca ultimele nopti au fost un cosmar. Pentru mine mai ales pentru ca ea pare sa doarma si cand tuseste. Eu nu. Eu fac ture, cu apa, cu sirop, cu pipait sa vad daca a transpirat, cu mangaiat pe par sa o linistesc..Apoi inca 20 de minute de picoteala, alta criza de tuse, alte ture prin casa...Sunt zombi. Nu mai am nici idei, nici chef de nimic. Azi pare mai bine, Slava Domnului, asa ca am sanse sa imi revin cu somnul noptile urmatoare.
Da, tot postul este despre mine:)).
Intr-una din serile de saptamana trecuta, inainte de oboseala si muci si tuse si astenie, am facut un curcubeu. E super simplu si de efect. N-am facut si picaturile de ploaie. Deja incepuse sa se manifeste lenea...

Primavara! In sfarsit!

Pentru ca eram serios pe punctul de a cadea in depresie de prea mult frig si nor. N-am problema neaparat cu partea de frig (desi nici aia nu imi place ), dar partea de nor, gri gri, mult gri, si peste gri inca niste gri, cu vant. Si ploaie. Aia da, imi creeaza depresii.
Dar am supravietuit acestui inceput de primavara oribil. Si finally in parc miroase a iarba si flori. Nush daca ati ajuns in parc inca, dar astazi miroasea sublim.
Andreea e si ea in extaz, topaie ca o capra si culege toata ziua flori. Cauta buburuze si le face casa din iarba.  Studiaza ramele. Admira albinele cocotate pe florile alea galbene no-name de cresc peste tot.
Cam asa...
 
 
 

Despre X, Y si Z

Incet incet ne indepartam tot mai mult de varsta la care alegerile imi apartineau doar mie. Eu alegeam hainele, mancarea, plimbarile, orele de stat in casa, jocurile, desenele, compania. Si era uneori obositor si alteori reconfortant. Uneori alegerile mele nu erau pe placul ei, dar negociam un pic, mai lasam eu, mai lasa ea, si treaba era rezolvata. 
Acum incepe sa fie altfel. Alegerile sunt ale ei, iar eu sunt spectator din ce in ce mai mult. Cel mai greu imi este sa raman spectator la alegerile legate de copii:d. E o lectie pe care inca o invat. Cum sa nu ma bag.
Caci da, Andreea are mai nou preferinte foarte clare in ceea ce priveste prieteniile. Sa le zicem asa, desi, cu exceptia relatiei cu Mariuca si Sofia, pe care le stie de cand era bebe, este mai degraba vorba de preferinte de moment, supuse schimbarilor de temperament si chef. 
E evident ca gradinita aduce cu sine extinderea retelei de "prieteni", apar preferinte si antipatii, jocuri in comun, certuri, neintelegeri, drame si iubiri rapide. De cele mai multe ori alegerile ei mi se par ok. Daar...sa zicem ca sunt situatii in care as prefera sa aleaga alti "prieteni". Pentru ca un anumit copil mi se pare ... prost crescut (da, stiu, sunt nesuferita, dar asta e:D) sau neprietenos sau cam violent. Sau nu-mi place ca in relatia cu un coleg Andreea are rolul celui condus, nu conduce ea. 
Sau, dimpotriva, as vrea sa se joace cu o anumita fetita sau baietel pentru ca mi se pare un copil simpatic. Sau pentru ca respectivul copil e topit dupa Andreea si ea il ignora. Sau pentru ca ma inteleg cu mamica respectivului :d. 
Discutiile pe tema asta arata deocamdata cam asa:
 - Cu cine te-ai jucat azi?
- Cu X, Y, Z. Cu W nu ne jucam, nu ne place de el.
- Dar de ce?
- Nu ne place. Face galagie, ne deranjeaza..
- Dar cu V te joci? (de V imi place:d)
- Nu.
- Pai de ce?
- Nu vreau. Ma joc cu X, Y, Z. Si cu Q. 
- Iti place de Q? ( mie nu:d) Nu e si el cam....galagios?
- Nu. Cu Q ma joc. 
- Dar T nu mai e prietena ta? 
- Nu. Nu ma mai joc cu T. 
- Pai de ce? Ca era simpatica....
- Nu-mi mai place. Eu ma joc cu X,Y, Z. Si cu Q. Vreau sa-i chem la mine acasa. 

Dar pana la urma sunt alegerile ei. Si asa va fi de acum incolo. Cu unele voi fi de acord, cu altele nu. 
Tot ce pot sa fac este sa studiez din umbra, sa punctez pe ici pe colo lucruri pe care le observ, sa pun intrebari, sa inteleg mecanismul ei interior. 

Munci agricole de primavara

Deci cica in viata trebuie sa plantezi ceva. O floare. O tufa. Un copac. Ceva. Sa creasca si sa ramana dupa tine. Pai am bifat. Am plantat 4 copaci, ca poate se prinde unu din ei, si 2 tufe de coacaze (desi una cred ca e de afine, dar vom vedea...), si am pus niste seminte de flori si de salata in ghivece. Eu zic ca vesnicia e asigurata:d
Cei patru pomi sunt 3 meri si un prun. Habar n-am daca sunt potriviti pentru zona de munte unde au ajuns saracii de ei, iar primavara asta iernoasa cred ca i-a speriat de tot. Dar asta e. Sa se obisnuiasca!
In timpul procesului de facut gropi am descoperit si un izvor intr-un colt al curtii asa ca daca vreau vreodata fantana arteziana cu statui am cu ce sa o umplu.
Lasand gluma la o parte a fost amuzant sa gradinarim un pic. Am curatat tufele batrane de coacaze si am studiat zmeura, care inca sufera de pe urma zapezii, trantita la pamant si uscata. Asteptam putin soare sa apare si tulpinile de anul asta. 
Despre frunze si flori nicio sansa inca, avand in vedere ca e un frig umed si cetos pe la munte si soarele nu se prea arata. Cei doi corcodusi mari au inca ramurile tepene, iar liliacul nu are niciun  muguras. 
Veveritele insa par sanatoase, au trecut cu bine peste iarna. Au blanita curata si stralucitoare, topaie vesele pe gard si fura grabite nucile puse special pentru ele. Dimineata, pe la 6, niste pasari nevazute canta cu galagie mare in curte, spre supararea mea. Norocul lor este ca la un moment dat tac, sau pleaca dupa mancare, nu-mi pasa,asa ca reusesc sa mai atipesc un pic. Pana la 7 juma cand pitigoiul casei incepe sa se fataie in pat si sa dea semnal ca gata, orele de somn s-au terminat, faceti bine si haideti sa ne trezim ca avem de sapat, de plantat, de desenat, de alergat mingea prin curte...
Intorsi in urbe am pus doi coacazi in ghivece, plus niste seminte de flori agatatoare pentru balcon. Asa ca am ghivece cam pe la toate geamurile din casa, in asteptarea caldurii, sa le pot scoate pe balcon.
cam asa am facut noi weekendul trecut:)
tufele de coacaze inainte de drujba:D
si dupa...
descoperind izvoru'
diviziunea muncii
fatza cu gusa

Liebster award

Deci am fost nominalizata la
Si nu de oricine, ci de o mamica de care mie imi place tare tare mult. Pentru ca este relaxata si plina de umor, pentru ca asculta muzica buna si merge la concerte (nu doar viseaza ca merge ca mine), pentru ca ii duce pe copii in vacante minunate, pentru ca intotdeauna am vazut in posturile ei un om plin de viata, pentru care prietenii si familia sunt mereu pe primul  loc.
So, Simona multumesc mult de nominalizare:)
Dar stai, ca mai urmeaza :D. Ca e cu reguli.

1. Numeste si multumeste persoanei/blogului care ti-a acordat premiul
Simona, multumiri:). Esti o super tipa si orice mentionare de la tine ma bucura:)

2. Scrie 11 lucruri despre tine, daca tot ne-am imprietenit prin intermediul blogului, trebuie sa ne stim mai bine, nu?
 hm...sa vedem...
- imi place sa scriu, nu neaparat lucruri serioase, dar asa, sa mazgalesc litere si sa imi scot niste idei din cap.
- imi place sa fie cald, nu ma deranjeaza canicula:d. Ma deranjeaza insa sa-mi fie frig...aia nu suport
- imi plac oamenii optimisti, care vad partea plina a paharului cat mai des, care nu renunta, nu traiesc tristi si deprimati, nu cauta fericiri imposibile si nu se pot bucura de micile intamplari zilnice.
-  imi iubesc familia (era evident, nu? sper:d)., iubesc sa stau cu ei, sa ne prostim, sa ne jucam, sa mergem impreuna.
- nu-mi place ca uneori ma enervez prea repede, imi sare tandara cum se zice si rabufnesc pe cine nu trebuie. Iar apoi regret, dar nu e mereu simplu sa-mi cer scuze....
- imi place sa dansez si nu-mi trebuie un loc special pentru asta. De cele mai multe ori dansez in sufragerie :d
- imi place sa fac briose si tarte (pentru ca altceva dulce n-am invatat:))   )
- imi place vinul. Si Aperol Spritz. Si berea cand mi-e sete rau. Si Mojito vara.
- imi place prima dimineata de concediu (bine toate diminetile de concediu imi plac, dar sa le luam pe rand), agitatia dinaintea plecarii, sentimentul ca se apropie un drum lung, ca pornesti spre un loc frumos.
- imi place sa inot si sa biciclesc. Si mai nou sa schiez, dar aici mai am de lucrat.
 - sunt cam varza la mate....

 3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
 
1. Stii de ce ai fost botezat(a) cu numele pe care il ai?
- da, pentru ca m-am nascut de Rusalii si ai mei au vrut un nume cu R. Ruxandra, prima varianta, li s-a parut prea lung;d

2. Ultimul lucru care te-a facut sa plangi
 - fuuu, asta e greu.. N-am mai plans de mult. Cred ca ultima data a fost pe motiv de oboseala, sfarseala, limita atinsa cand era Andreea bebe.

3. Daca ai fi altcineva, ai fi prieten cu tine?
 - daaaa,  eu zic ca sunt simpatica :))

4. Care e primul lucru pe care il remarci la altii?
- zambetul

5.  lucruri pe care le-ai face daca ai castiga (mult) la loto
 -aaa, asta e simplu. Ne-am face bagajele si am pleca:)). Nush daca ne-am muta neaparat in alta tara , dar sigur am calatori o vreme. Apoi am decide. Si m-as apuca de un business.

6. Locul unde ai vrea sa traiesti
- As vrea sa traiesc undeva unde am siguranta ca viitorul va fi bland cu Andreea, ca are sansa la o educatie de calitate si o calitate a vietii peste ce avem noi aici. Imi plac povestile despre Australia si Noua Zeelanda, de exemplu.

7. Cartea favorita a copilariei
- n-am avut una anume, favorita. Dar sunt doua carti care m=au marcat atunci si nu le-am uitat niciodata. Cuore si Ursul Fram:)

8. Cum s-ar chema filmul facut dupa viata ta?
-Intamplari mici intr-o lume mare:))

9. Cel mai mare defect al tau
- sunt mai timida decat as vrea

10. De ce scrii?
 - pentru ca altfel simt ca lipseste ceva

11. Meseria ideala? E cea din viata reala acumva?
- credeam ca am gasit-o, dar de vreo 2-3 ani nu mai cred asta din pacate. Acum as vrea sa fac ceva practic, sa creez ceva palpabil.

Si noua lista pentru blogurile pe care le voi nominaliza:
1. de ce ai blog?
2. ce-ai vrea sa povestesti pe blog, dar nu crezi ca ai fi inteleasa?
3. Cel mai mare regret
4. Daca ar fi o iei de la inceput, ai face aceeasi meserie?
5. Ce personaj de desene animate ai putea fi?
6. Ce talent ai vrea sa ai (din cele care iti lipsesc:d)
7.  Daca ai putea primi raspuns la orice intrebare, ce ai vrea sa stii?
8. Daca ai putea imbunatati comunicarea online, ce noutate ai inventa?
9. Munte sau mare?
10. Daca te-ai intalni cu varianta ta de la 18 ani ce i-ai spune?
11. Daca ti-ai da singura o porecla, ce-ar iesi?

4. Nominalizeaza 9 bloggerite pe care le admiri si care au mai putin de 200 de followers si premiaza-le:

Mic Atelier de Creatie
Blog. Si Atat
Despre noi si lumea noastra
Jurnalul lui Mihnea scris de mami
Minunea din viata mea
Pariu pe o carte nepublicata
Cojocarii

(sunt 7, dar sa ma tai daca mai am in cap vreun blog care sa nu fi fost deja nominalizat:d)


 5. Anunta-le acest aspect pe pagina lor.
 Imediat:D

Discutii pe marginea patului


Discutiile dintre mine si Andreea au devenit in ultimele luni din ce in ce mai incarcate, mai dificil de gestionat unele dintre ele sau, dimpotriva, haioase si pline de culoare. Presupun ca acelasi lucru se intampla si in celelalte familii pe la varsta asta. Pe mine insa recunosc ca ma iau uneori prin surprindere, imi pun la incercare imaginatia si chiar imi pun probleme legate de directia in care ar trebui sa indrept discutia.
Cele mai dificile sunt cele legate de D-zeu, un subiect pe care noi nu l-am initiat, l-am lasat cumva in umbra, in ideea ca e cam devreme pentru discutii si explicatii religioase sau filosofice de orice fel. Dar el a fost introdus incet de bunici:D si acum ne cam bantuie...
Ultima discutie pe aceasta tema a fost aseara, pe marginea patului, inainte de culcare. O redau exact si va las pe voi sa-mi spuneti ce parere aveti ca ar trebui sa fac in continuare:d
-Mami, ma mai iubesti? (tocmai ma ratoisem un pic la ea pe nush ce motiv...)
-Da, mutzi (asa o alint eu:D),normal ca te iubesc. O sa te iubesc mereu, asta nu dispare. Te iubesc si cand suntem vesele si cand ma supar. Mereu mereu
- O sa ma iubesti si cand sunt mamica?
- Pai da. Uite mama mea ma iubeste inca, chiar si dupa ce am devenit eu mamica. Nu?
- Dar o sa fiu mamicaaaaa.... (aici se pare ca e o problema de intelegere, ca dupa ce devine mamica nu mai e cumva copilul meu..in fine, neclar ce e prin capu ei).
- Pai o sa fii mamica, dar o sa ramai si copilul meu. Si mamicile isi iubesc mereu copiii, indiferent daca sunt mari sau mici.
- O sa ma iubesti si cand plec la Doamne Doamne? (zbang! mi se strange mereu inima cand aud asta, dar imi dau seama ca nu intelege ce ar insemna asta asa ca ma linistesc si incerc sa continui...)
- Da, normal. Dar mai e mult mult pana te duci la Doamne. Intai trebuie sa cresti, sa faci un bebe, apoi imbatranesti din ce in ce mai mult si abia dupa aia te duci la Doamne Doamne. Mai e foaaarte mult pana atunci.
- Dar eu nu vreau sus, nu-mi place la Doamne....(aici aproape a inceput sa planga, avea lacrimi in ochi si era suparata)
- Mutzi, dar nu pleci mami la Doamne, acum esti cu noi si stai cu noi. Nu pleaca nimeni la Doamne. Doar oamenii foarte batrani.
 - Ca bunicii?
-  Nuuuu, mai batrani. Bunicii inca nu sunt destul de batrani, nu pleaca, stau cu noi (am incercat sa insist pe ideea ca nu pleaca nimeni, ca stam toti impreuna pentru ca parerea mea este ca teama ei este legata de plecarea oamenilor dragi, de a nu ne mai avea alaturi, de a fi undeva singura..)
- Hai sa ne dragalim! ("dragaleala" este o chestie a noastra, cand ne luam in brate si ne strangem tare tare si stam asa imbratisate pana se linisteste. E un moment de iubire si reasigurare ca suntem acolo pentru ea si ca ne avem unii pe ceilalti).
Si asta fuse. Ne-am dat pupicii de somn usor, i-am urat sa viseze frumos si s-a culcat. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...