Lectie deschisa de balet

Azi am avut lectie deschisa la balet. Adica liber la parinti si bunici. Asezati cuminti pe bancute sau in picioare, am privit amuzati sau emotionati sau enervati dansurile picilor (da, din pacate exista parinti care se enerveaza rau ca un copil de 3-4 ani nu face perfect exercitiile sau ca nu e mereu atent...). Noua ne-a placut, au fost draguti, cu micile lor greseli, cu impleticeli, incercand sa faca totul frumos, ratand uneori caraghios. Imbracate in fustite de tul si  cipici, toate fetitele arata ca niste floricele delicate.

Sa nu credeti ca matza e mereu asa concentrata si atenta...Nuu, mai casca, isi studiaza degetele, se incurca in fusta, isi trage ciorapii, scoate cipicii:d. Dar mai si danseaza. Asa ca e ok. Ii place, se simte bine, mai misca si din maini un pic. Ne descurcam:)
(daca pot sa ajung cu mana la picior asa, de ce sa ma chinui sa ma aplec?:d)
 (coffee, pleasee!)
 No comment...

Linguri vorbarete

Cand ai doua linguri de lemn in casa si nu stii ce sa faci cu ele, le transformi in papusi cu par lung...

 
Si pentru ca ne-a ramas vopsea intinsa pe farfurie, am facut si flori din cartoane de oua. PS: 2 sunt facute de tati, dar e secret care:d
Dintr-un balon roz, servetele si aracet, am facut un balon cu nacela si l-am atarnat de lampa, langa randunica. Inauntru, am ascuns o fetita, dar e asa mica incat e aproape invizibila...(sursa ideeii minunate)
Si pentru ca in calatorii intalnesti tot felul de copii, ne-am imaginat ca ei sunt ba de colo, ba de dincolo...
Weekend vesel si colorat!

De pe la gradi

Nu prea am povestit ce face Andreea la gradi. Presupun ca nu difera prea mult activitatile din gradinite. Important pentru noi este ca se simte bine acolo, vine acasa cu tot felul de noutati si idei, are prieteni si ii place mult mult mult de teacher Vero.
Intotdeauna cand am vazut poze facute in gradinite m-am uitat intai la fetele copiilor. Daca sunt veseli si par interesati de ce fac, e ok. Abia dupa aia ma uit cam ce fac acolo:d.
Aceeasi regula o aplic si la pozele de la gradinita Andreei. Normal, poza surprinde o secunda, mai putin chiar. Poate era suparata doar atunci, apoi a fost vesela. Poate nu ii placea activitatea aia, dar in rest e ok. De aia ma uit mereu la toate pozele, la toti copiii, sa vad cam care e atmosfera generala.
La noi e de bine:)
Am scris recent despre Pestisorul de Aur si dorintele copiilor. Iata si dovada:d. Noi ne-am amuzat copios.


Alice in sufrageria minunilor

Sau mai bine zis cum strica unii parinti o intamplare frumoasa.
Sa ma explic. Initial imi spusesem parerea pe pagina de facebook a evenimentului , dar aceasta a fost stearsa, asa ca o sa spun si aici, in eventualitatea in care urmeaza sa mergeti la vreo piesa La Lumea lui Momo. Sa stiti cam cum se desfasoara lucrurile.
Sa incep cu bunele.
Piesa, o adaptare dupa Alice in Tara Minunilor, pusa in scena minunat. Chiar mi-a placut mult cum au reusit sa adapteze o poveste destul de complicata si cu multe detalii fantastice la un spatiu limitat (o camera) si la o recuzita minima. Totul a fost folosit cu multa multa imaginatie si umor, asa ca la replicile actorilor au ras cu pofta si copiii si parintii. Cum poti sa reeditezi caderea prin tunelul iepurelui, nasterea unui fluture, regina de Inima Rosie si celelalte intamplari din poveste folosind doar cateva cartoane si bucati de panza imbinate cu talent? Ei bine se poate. Felicitari celui care a gandit piesa si actorilor.
Din pacate insa de pe la jumatatea spectacolului incolo intregul eveniment a devenit o harmalaie.
Desi limita de varsta era de 2 ani, printre puradei erau si cativa de vreun an, ceea ce nu e o problema atata timp cat ei sunt dispusi sa stea la mama in brate si sa se uite curiosi la ce se intampla. A fost cazul unora dintre ei asa ca pana la urma n-as zice ca problema este varsta participantilor, ci comportamentul unora dintre ei si atitudinea deplasata a parintilor.
Sa ma explic, relatand "elementele perturbatoare":))
Toata piesa (45 de minute) un copilas de vreun an si un pic s-a plimbat printre copiii asezati pe pernute, vocalizand, tinandu-se de cate unul, intorcandu-se la mami, plecand iar, etc.
Un alt copilas a stat practic doar printre picioarele actorilor si prin decor, razand amuzat de oamenii imbracati ciudat. Din cand in cand mama, ce privea mandro-amuzata de pe margine la loaza cutezatoare, il mai striga razand. De cele mai multe ori insa era nevoie ca unul dintre actori sa-si intrerupa rolul si sa il duca pe cel mic intr-un colt.
O alta fetita, de vreo 2 ani, statea doar in picioare, asa ca cei din spate nu vedeau nimic. Am uitat sa spun ca piesa se tine intr-o camera, deci nu e spatiu suficient si totul se bazeaza pe bunul simt al participantilor. Atunci cand vreo mamica nefericita o ruga pe mama copilei sa o aseze pe perna, aceasta replica taios ca "nu vrea sa stea joc. daca o convingi tu...". Normal ca replica nastea discutii, replici, care se suprapuneau peste vorbele actorilor. Pana la urma mamica a luat-o pe fetita in brate si situatia s-a calmat.
Dar la piesa nu erau doar copii mici:)). Ci si copii mari, care desi aveau 5-6 ani nu fusesera invatati care e treaba cu spectacolele de teatru si cam cat e indicat sa vorbesti la ele.. Asa ca toata piesa vreo 3-4 fetite au stat aproape doar in picioare, interpeland actorii, strigand, explicand, refuzand sa faca liniste. Credeti ca vreun parinte le-a atras atentia ca deranjeaza? Nooo...ca doar asa e frumos, sa lasam copilul sa se exprime, nu sa-i strivim personalitatea:d. Credeti ca rugamintile actorilor de a face putina liniste au fost ascultate? Nooo..ca doar noi stim piesa si vrem sa participam la ea:)).
Rezultatul? Un haos. Aia mici misunau printre Iepure si Alice, aia mari strigau ei stiu ce, parintii shshiau de pe margine, altii incercam sa convinga piticii sa stea jos, actorii incercau sa se faca auziti si organizatorii nu faceau nimic.
Totul pentru 25 de lei de persoana.
Sincer, daca vroiam circ, ma duceam la un loc de joaca si vedeam cam aceeasi atmosfera.
Din pacate problema nu este a copiilor, ci a parintilor. Parinti care aduc copii prea mici la spectacole care presupun ca el sa stea 45 de minute pe o perna. Parinti care isi lasa copiii nesupravegheati in sala si stau relaxati la tigara, indiferenti la cum se poarta cei mici. Parinti care cred ca e amuzant ca un copil sa incurce actorii tragandu-i de fuste. Parinti care nu si-au invatat copilul de 6 ani ca la teatru nu strigi ca in parc, ci asculti si privesti si vorbesti doar atunci cand esti invitat de actori. Parinti care nu intervin, carora nu le pasa daca deranjeaza sau nu, parinti care isi cresc copiii intr-o completa lipsa de respect fata de ceilalti, pe modelul lor.
Imi pare rau, dar intreaga experienta de astazi mi-a lasat un gust amar.
Pentru ca participarea la o piesa de teatru este una dintre situatiile in care tu ca parinte ai sansa sa modelezi frumos. Sa inveti copilul ce e aia arta, bun-simt, rabdare, atentie, curiozitate, imaginatie, culoare, sunet, poveste.
In concluzie, piesele de la Momo sunt frumoase si interesante, dar daca organizatorii nu vor impune niste reguli de bun-simt intreaga intamplare este ratata.

Lectie de balet

Nu stiu daca am pus vreodata filme de la balet, probabil ca nu, pentru ca nu am niciodata camera la mine. Ba de cele mai mult ori nici nu stam in sala. Totusi, la una din lectiile recente erau foarte multi copii noi asa ca sala s-a umplut de parinti. Am profitat si eu sa vad ce mai face Andreea.
Dupa cum mai povesteam, face cate ceva, nu mult si nu mereu:)). Unele exercitii ii plac mult, cum sunt cele de picioare, altele deloc. Asa ca le ignora:d.
Nu cred ca va fi vreo balerina la viata ei (nu ca mi-as dori), dar deocamdata spune ca ii place si ca vrea sa mearga in continuare.
O sa pun mai jos cateva filme de la lectia respectiva. Sunt destul de proaste, caci telefonul meu este prost. Dar pentru mamicile de fetite care sunt curioase ce se intampla la o ora de balet cred ca sunt utile.
Pe 24 febr. avem lectie deschisa, cu filmare si tot tacamul. Revin cu noutati atunci:d

Pestisorul de Aur


Dimineata, in mod exceptional, am dus-o amandoi pe andreea la gradi si ne-am distrat copios. Caci la vestiar era un panou cu niste pesti galbeni, facuti de grupa ei, insotiti de o lista de dorinte. Fiecare copil enumerase ce ar vrea sa primeasca de la Pestisorul de Aur. Am stat sa citim tot pentru ca era delicios.
Andreea e foarte pragmatica si s-a gandit doar la ea:d. Vrea sa mai mearga cu avionul, sa mai mearga la Predeal si o bentita cu urechi de iepure. Nimic pentru mine sau tati...Totusi, dimineata am auzit-o vorbindu-si singura prin casa ceva despre pestisorul auriu si ce ar putea cere pentru noi. Nu parea sa fi ajuns la vreo concluzie...
Dar o parte dintre copii au "dat din casa" si asa am aflat cam care sunt lipsurile in cazul celorlalti parinti. Cateva exemple:
- pentru tata un parfum, pentru mama ochelari
- pentru tata o crema cu miere ca are o buba la ochi, sa nu mai mearga la doctor.
- pentru tata o masina. mama are de toate.
Asa ca atentie, Pestisorul de Aur aude tot:d
Update: fii-mea mi-a spus in seara asta ca a cerut si pentru noi ceva: cafea pentru mami si bere pentru tati:))

Despre libertate si limitele ei

Exista zilele astea o discutie pe facebook despre cum o familie a primit avertisment de la politie dupa ce vecinii i-au reclamat ca nu-si stapanesc prea bine copiii, ii lasa sa se joace si deci fac galagie. Oribil!:))
Toata copilaria am fost stresata de un batran de la parter (noi stand la 1) care batea in teava sau venea la usa cu scandal pentru ca eu faceam galagie. Expresia lui favorita era "se joaca cu bile prin toata casa". Nu mai stiu ce spuneau ai mei sau cu ce ma jucam eu, presupun ca alergam, aruncam pe jos, bocaneam. Au trecut anii si a aparut Andreea, iar noi am ajuns sa stam in acelasi apartament, cu acelasi batran dedesubt, ajuns la venerabila varsta de 96 de ani. Din fericire pentru noi, domnul nu mai auzea asa ca ne-am permis sa o lasam pe matza sa faca toata galagia din lume.
Cred insa ca libertatile noastre nu ar trebui sa incalce drepturile altora. Am fost mereu de parere ca exista niste ore de liniste, dupa pranz, si niste ore de seara de la care ar trebui sa termini cu galagia. Undeva pe la ora 11 cred ca e limita de bun-simt sa lasi vecinii, mici si mari, sa doarma. Noi am extins limita la 12, ora la care, daca se intampla sa fie party deasupra, il pun pe Dan sa ii roage sa fie mai atenti pentru ca cea mica doarme.
Reciproc, daca sub noi stateau oameni cu urechi normale, as incerca sa o fac pe Andreea sa se joace chestii mai pasnice intre 2 si 4 si dupa ora 11. N-a fost cazul pentru ca ea oricum doarme la orele alea sau e la gradi. But just saying. Ma refer la joaca, nu la situatiile necontrolabile in care copilul plange sau tipa si asta e.
Pornind de la actuala discutie despre reclamatiile vecinilor si lipsa de intelegere a romanilor fata de copii si dreptul lor la joaca, o sa spun cam care e parerea mea depsre libertati si limite in diferite locuri. E adevarat ca nu poti trata un copil ca pe o masinarie, cu buton de on si off, dar cred ca il poti creste in spiritul respectului pentru ceilalalti.
- parc (alergatura, tipatura, galagie,dar cand galagia lui deranjeaza un bebe, opreste-l, sau cand joaca unui copil mai mare reprezinta un pericol pentru ala mai mic)
-avion/tren - e dreptul tau sa calatoresti si e imposibil sa ceri unui copil sa stea nush cate ore nemiscat pe scaun. Din pacate pentru ei, cred ca ceilalalti pasageri ar trebui sa inghita deranjul pentru ca e genul de situatie in care parintele nu-si poate lua copilul si sa plece in alta parte...
 - ceainarii, cafenele, restaurante - accept sa misune, sa vorbeasca mai tare, sa danseze, dar nu mi se pare ok sa se catere pe masa, sa stea sub masa sau sa deranjeze oameni care e clar ca nu vor sa aiba de-a face cu copii.
- muzee/teatre/cinema - da,da, du-l la chestii potrivite varstei, dar daca nu-i place/se plictiseste/plange/tipa, pleaca. E clar ca nu e momentul. Revii alta data.
- magazine - daca e magazin de jucarii sau alte chestii care nu se sparg/nu sunt valoroase, poti sa-l lasi sa se plimbe si sa studieze; daca sunt farfurii si alte fragilisme in zona mai bine stai cu ochii pe el. PS: oricat ar fi de exagerat, vanzatorul are dreptul sa iti interzica sa lasi copilul sa puna mana. Atata timp cat nu le-ai platit, produsele sunt ale lor, nu ale tale...
- localuri fancy, trendy, romantic candle light:)). Unde se duce omu cu iubita sa ii sopteasca dulce la lumanare. Sau unde evadezi cu sotul cand lasi copilul acasa. Acolo nu e un loc de mers cu cei mici, pentru ca nu e ok fata de ceilalti consumatori de liniste
- spectacole nepotrivite varstei sau la ore la care copilul doarme/mananca de obicei. Un copil de 2-3 ani care plange la teatru sau la balet pentru ca e plictisit de moarte sau flamand sau obosit e ultimul lucru de care vrei sa ai parte. E un chin pt el si pentru cei din jur. Sa nu mai zic de bebelusii de pana intr-un an carati de parinti la spectacole..
Multi zic ca romanii sunt mai putin toleranti fata de copii fata de alte natii. Cred ca exista mai putina disponibilitate de a accepta copii in societate si persista ideea ca ar trebui sa stea daca se poate in parc, acasa sau in spatii destinate lor. Mai putin la teatru si mai putin la muzeu si daca se poate deloc la restaurant:d.
Mie mi-a placut la nebunie sa vad copii de 4-5 ani in muzee pe afara, stand pe jos si desenand dupa vreo pictura celebra, fara ca nimeni sa se uite ciudat sau sa comenteze. As vrea sa vad aceeasi deschidere si la noi. 
Eu pe Andreea o las in principiu sa faca aproape tot ce vrea ea acasa, sa se catere, sa topaie, sa arunce cu jucarii pe jos, sa alerge, etc. Dar i-am explicat mereu ca atunci cand mergem intr-o vizita sau in oras, trebuie sa ne purtam mai linistit decat acasa. Nu escaladam mobila, nu ne urcam pe mese, nu luam lucruri de pe mesele altora, nu cantam in gura mare in ceainarii, etc. Cand era bebe nu o lasam sa arunce cu jucarii sau mancare in oamenii din jur, pe principiul e copil, nu stie...
In rest, am lasat-o sa misune pe jos la terase si restaurante, de-a busilea, apoi biped, sa danseze, sa topaie, sa se imprieteneasca cu alti copii din jur, sa vorbeasca cu ceilalti clienti cand ei pareau dornici, sa alerge pe strada cat vrea ea, sa studieze obiecte in magazine, dar am incercat sa limitez luarea lor din raft si mutatul de colo colo. 
Nu o tin lipita de mine pe unde mergem si nu o oblig sa stea la masa pana terminam toti de mancat:d. Cand era bebe si plangea in restaurant, ieseam un pic cu ea afara pana se linistea. Cand simteam ca s-a plictisit intr-un loc sau e obosita, plecam inainte sa devina maraita si scartaita. Ma gandesc mereu ca exista situatii acceptabile, in care pot cere celor din jur sa tolereze un pic de galagie, dar si limite care nu ar trebui depasite. Un bebe care urla 10 minute in restaurant sau la teatru, fara sa fie scos afara, un copil care alearga non-stop in jurul mesei mele, ar trebui sa fie atentionat de parinti ca deranjeaza, un copil care se distreaza copios daramand toate jucariile de pe un raft, trebuie oprit, cu calm si explicatii, sunt doar cateva exemple de situatii in care mie mi se pare ca parintii gresesc neintervenind. 
Inchei spunand ca da, copii trebuie crescuti liber, nestavilit, sa fie lasati sa se exprime. Dar nu trebuie crescuti fara limite, cu impresia ca lor li se permite totul.

Viata la 3 ani si 9 luni


Nu mai face crize de nervi. Cred ca ultima criza adevarata, d-aia cu urlat neconsolat si inrosit la fata, a fost acu mai mult de juma de an. Nici nu mai stiu cand si de ce, dar ideea e ca n-am mai avut parte de asa ceva de mult. Asta nu inseamna ca nu are momente de suparare, de frustrare, de plans. Dar se manifesta altfel, mai retras. Plange, dar accepta sa stai langa ea si sa o consolezi. Se supara si pleaca la ea in camera sau se face ghem pe canapea. Ma duc si-i explic, calm, de ce am certat-o, ce m-a deranjat. Si ne impacam. Oricum, nu face lucruri care sa merite suparari si analize majore. Prostioare pe care le mentionam , le discutam si trecem mai departe.

Are nopti cand se trezeste si ma striga, ca a visat urat. Insira o lista intreaga de personaje, monstri, lupi, vrajitoare...Dam pupici, strangem in brate si se culca la loc. Cumva, cred ca oricat am incercat sa o ferim de frici, de teama de intuneric, de monstri, de fantome, ele s-au insinuat cumva. Poate din povesti, poate din desene, poate din povestile altor copii. Acum ii repetam des ca nu exista asa ceva in realitate, doar in povesti. Ca sunt niste inventii ale celor care scriu povestile. Uneori noaptea imi repeta asta, ca "monstrii nu exista, nu-i asa mami?" Totusi nu sunt niste temeri exagerate, nu ii e teama sa mearga intr-o camera fara lumina de exemplu sau sa stea singura la ea in camera, asa ca nu-mi fac griji. Uneori vrea sa ne jucam de-a vrajitoarea sau de-a monstrul, fiind pe rand personajele infricosatoare, in timp ce celalalt il prinde.

Mananca la fel de ciugulit, incet si lalait. Nu are curiozitati alimentare, nu vrea sa incerce lucruri noi, nu cere mancare din proprie initiativa (eventual doar vreun fruct sau cereale daca sunt la vedere). Dar de mancat mananca asa ca o las in ritmul ei. Foarte rar, cand mergem la cumparaturi, cere un kinder. Mananca jumate si jumate imi da mie :d. Nu vrea bomboane sau ciocolata sau alte balarii. I-a intrat in cap ca alea strica dintii si am scapat de o grija.

Activitatea preferata este de departe pictatul/coloratul/desenatul. Se aseaza singura la masuta si face vreun desen. Are un mod foarte haios de-a desena oameni, mai nou toti par sa aiba ochelari. Sau ochi foarte mari, inca nu mi-e clar:d. In afara de asta e dispusa sa participe cam la toate activitatile pe care i le propun eu, mai ales daca implica lipici si foarfece. Ii place sa faca labirinturi, sa puna obiectele in categorii, sa facem teatru de umbre si sa interpretam personaje.

E preocupata/curioasa de subiectul moarte. Nush de unde i se trage. Nu am avut niciun deces in familie, nu am vorbit despre asa ceva in casa si nici nu-mi amintesc sa fi citit vreo poveste cu asa subiect. Singurele discutii au fost despre D-zeu si unde se duc oamenii cand mor (la Doamne-Doamne, stiu, neclar, dar inca nu stiu cum sa aprofundez subiectul cu ea asa ca il las oarecum in pom...). Andreea cere foarte des sa intram in biserici, sta un pic, aprindem lumanari la vii si morti (ea pentru bunicii ei si eu pentru bunicii mei). Are intrebari de genul "unde se duc oamenii cand mor", "de ce D-zeu nu mai sta printre noi ca sa-l pot vedea", "ce e aia fecioara"... In plus a decis ca ingerii au aripi rotunde, iar zanele ascutite, unde sta fiecare fiind cumva neclar:D.
La gradi a povestit ca "sora ei a murit", asa ca educatoarea ne-a intrebat care e faza. I-am explicat un pic cum e cu subiectul moarte la Andreea si a ramas sa mai urmarim ce zice...Din ce am observat, ea nu face diferenta prea clara intre prietena si sora, a doua fiind un fel de prietena mai apropiata si mai ales imaginara.

Ii e dor de vara. Rau de tot. Vrea fuste si sandale. Si sa mancam inghetata si capsuni. Sa mergem la mare, la aia unde apa pisca ochii (grecia:d) si la piscina, la Cristina care o invata sa inoate. I-am promis ca in primavara facem un drum pana la marea noastra, doar s-o vedem si sa bagam un deget in ea. La marea care pisca ochii mergem mai la vara...

Are un respect profund fata de autoritate se pare ( sau teama? sau timiditate? sau ?), cel putin asa arata din ce ne povesteste educatoarea ( o tipa extrem de blanda, simpatica si tinerica, in niciun caz infricosatoare:d). E foarte constiincioasa la "ore", isi face treaba cu atentie, cere sa faca diverse lucruri in plus, completeaza toate fisele. Aici suntem inca in dilema daca e bine asa sau nu:d. Nu-mi dau seama daca e cat trebuie de cuminte la gradi sau excesiv de ascultatoare. Daca pur si simplu ii place ce face si de aia le face pe toate sau daca ar vrea sa mai si protesteze, dar ii e teama/rusine....
Noi nu i-am indus niciodata ideea ca trebuie sa asculte de educatoare, ca nu e voie sa faca nush ce lucruri. O singura data mi-a spus ca a alergat prin sala cand ceilalti erau la masute si ca "teacher" a pus-o pe canapea "sa se linisteasca". I-am spus ca se mai intampla, ca nu putem fi mereu linistiti si atenti si ca nici eu nu eram mereu atenta in clasa. N-am certat-o (Doamne fereste!) si nu i-am sugerat ca a gresit. I-am sugerat ca e normal, ok, no problem..
In schimb  ea imi povesteste ca sunt 2 baieti in grupa care nu-i plac, ca sunt "zburdalnici", pentru ca fac galagie si o deranjeaza. Atunci cand e in parc insa sau acasa, cu prietenele ei, alearga si topaie si fac galagie cam la fel ca baietii aia presupun. Si atunci nu pare sa fie deranjata de situatie:d

Azi are petrecere in pijama la gradi. O idee venita de la o colega de-a ei si acceptata de educatoare. Mie mi se pare amuzant. Ea e super incantata, vorbeste despre asta de o saptamana. 

Cam asa cum viata la 3 ani si 9 luni. Plina de dileme, surprize, intrebari, bucurii, temeri, planuri...La voi cum e?

Casuta de sub pat

Azi mi-a venit idea sa amenajam o casuta sub pat. De fapt ideea am avut-o de cand am luat noul pat, ca sub el e loc ideal pentru o "casuta" , dar pana acum ne-am tot luat cu altele.
Andreea a fost asa incantata de idee ca era sa ratam iesirea in parc de dimineata, dar pana la urma am reusit sa o conving sa amanam amenajarile pana la pranz.
Am pus o patura pe jos, o alta patura pentru a acoperi intrarea, apoi Andreea a umplut locul cu papusi, cescutele ei de ceai si carti.
Seara, cand pregateam masa, matza s-a "refugiat" in casuta ei si a inceput sa le spuna povesti plusurilor.
Pe intuneric. La lumina lanternei.Ceva despre Rapunzel si mama Gothel, hitul sezonului de iarna:d

Primul party din gasca

Cei patru pitici care au crescut oarecum impreuna, pe aleile parcului, in timp ce mamicile schimbau povesti, idei, barfe, alergau dupa ei, imparteau fructe, sticksuri, iaurturi,  jucarii, negociau impacari, stergeau lacrimi, radeau de rasetele lor, cautau banci la umbra, alei fara biciclisti, alei fara galagie, alei pentru somn, alei pentru creta...in fine, cei patru pitici, trei fete si un baiat, au inceput sa ajunga incet aproape de linia 4. Patru ani! OMG, cand au trecut?
Primul sarbatorit a fost Simeon. La multi ani, Simeoooon!
Si odata cu prima petrecere din an ne-a lovit pe toate adevarul in fata. Bai nene, avem copii de 4 ani....
Ok, cele trei matze mai stau o vreme pe langa cifra 3, dar doar o vreme scurta, caci imediat ne trezim in aprilie si mai, si gata, trec si ele pragul.
Dar deocamdata doar baiatul gastii noastre are 4 ani:). Stiti ce se intampla cand se intalnesc 5-6 copii si se pun sa petreaca, nu?cam asa...
Vava, colegul de gradi, face o macara:d
Ce bine ca pozele nu au sonor...
 no comment. P.S.: patul a supravietuit
 intre ei:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...