Pleopele

-Mami, uite, clape.
-Ce clape?, intreb eu si ta-su privind spre unde arata degetul ei...O fereastra de restaurant cu copertina colorata
-Clape, uite acolo sus..
Ne uitam din nou, gandindu-ne ca iar fabuleaza:D
-O pleoapa.., zice matza mai clar, asa, ca pentru dummies care nu inteleg limba ei.
- aaa, o pleoapa..Da, asa e, seama cu o pleoapa.
Ne uitam mai atent la imagine. Si asa e, daca nu te gandesti ca bucata aia de plastic e doar o copertina, ti-au putea imagina ca este o pleoapa. Pleoapa ferestrei:)

Inainte de masa de seara


In ultimele zile matza a tusit ca o foca. Cica asa se cheama sunetele de la laringita. Seal barking. Asa ca am cam stat pe langa soba ca sa zic asa. Nu ca as avea o soba...desi mi-as dori.
Si am facut d-astea
1. numarat albine pe cartonase (de fapt hartii printate, dar merge si asa), ales cifra corecta si prins carlig
Ce am observat cu ocazia asta este ca fii-mea numara foarte bine, recunoaste cifrele si stie sa prinda carlige. Ceea ce nu stie este sa numere pe randuri, asa ca isi misca degetul haotic pe foaie si se intampla sa numere de doua ori aceeasi albina. Ca sa ii usurez munca si sa o obisnuiesc cu ideea ca se numara pe randuri, de la stanga la dreapta, am trasat niste linii pe foile cu albine, ca sa perceapa mai bine randurile. Neclara explicatie, sper ca ati inteles totusi ideea:d. De aici am luat...
 2. planse cu hainute. astea i-au placut mult, mai ales ca aveam mai multe variante, si de vara si de iarna, unele de incercuit, altele de decupat si “imbracat” o fetita de hartie. Sunt simple rau, dar noi le-am folosit ca sa vorbim despre anotimpuri si ce aduce fiecare. 
 3. borcane colorate. asta e o joaca foarte simpla si cu rezultate vizibile. adica lumina colorate. ceea ce zic eu ca ar incanta orice copil. Tot ce ai nevoie este un borcan sau un pahar (nu conteaza, ca oricum se poate spala dupa) pe care il ungeti cu o pensula cu lipici, apoi lipiti peste tot bucatele mici de hartie creponata in diverse culori. Bucatele se pot lipi una langa alta, cu spatii intre ele sau incalecate una peste alta, cum poate sau vrea al mic. La noi a iesit o ameteala, dar cand am pus lumanarica inauntru si am stins lumina arata super.
PS: nu e borcanu nostru. eu nu sunt niciodata pe faza cu poze
 4.repetat litere. Andreea stie acum cam 2/3 din literele din alfabet  si recunosc ca in ultima vreme nu prea ne-am mai ocupat de ele. Si mi-a (ne-a) fost si lene sa mai invatam altele. Asa ca intr-o seara am zis sa gasim un joc care sa ne readuca in atentie literele, macar alea invatate. Problema actuala este ca ea nu face legatura intre litera desenata si sunet. Adica daca o intrebi cu ce litera incepe ratza, nu stie, desi daca ii arat doar litera r stie ca e r:d. Clar, nu? :d Asa ca ne-am jucat cu niste planse decupate in care trebuie aleasa litera cu care incepe un cuvant. Stiam ca nu va reusi singura, dar am trecut prin toate, doar asa, de exercitiu. O puneam sa imi spuna ce arata desenul, apoi sa aleaga cu ce litera incepe cuvantul. Daca nu stia, ii spuneam eu, ii repetam cuvantul cu accent pe prima litera si tot asa. De aici:) 
 5. alte planse, alte jocuri. eu sunt fan al PreschoolPacks si cand n-am idei, sigur gasesc ceva de printat acolo. 
 6. bucatareala. Am facut pauza de briose, singura “mancare” dulce pe care sunt in stare sa o fac comestibila si destul de aratoasa si aseara am facut grisine. Am gasit o reteta simpla si am zis ca trebuie sa ne iasa. Am framantat amandoua coca, am intins-o fiecare cu sucitorul ei, am taiat grisine si apoi alte forme. Cand a venit tati acasa a sarit repede sa se laude cu ce bucatarise ea. La final au iesit bune. Nu excelente:d. Dar s-au mancat. Again, nu sunt ale mele in poza:(. O sa fiu mai atenta sa-mi pozez creatiile:d
7. lanterne japoneze. Sau beteala pentru pat cum le-a denumit Andreea, pentru ca dupa ce le-am facut, le-am prins pe o sforicica si le-am lipit de pat. Ea a fost foarte incantata ca facem ceva care presupune taiat si lipit, cele doua pasiuni ale momentului.
Voi ce mai faceti seara pe acasa? 

la budapesta, in reluare, cu muse

Am mai fost la budapesta acu vreo 4 ani, cand eram insarcinata in cca 6 luni. Atunci am stat la un hotel cu piscina si ne-am balacit, ba in apa calda, ba in apa rece. Am alergat prin tot orasul sa bifam diferitele obiective din ghid. Mi-am rupt pingelele si muschii. Si mi-a fost frig, rau de tot.
Acum ne-am dus relaxati, fara alt obiectiv decat sa mergem la concert si sa vedem targul de Craciun. Am mancat carnati si am baut vin fiert. Am cumparat ornamente din scortisoara si oameni de zapada din lemn. Am facut un shopping trip la marele tesco, de unde am luat un lego pt andreea, 3 bluze pentru andreea, planete de lipit pe tavan, pentru andreea, un cub rubic mic pentru andreea, preluat de tati insa, care inca se chinuie sa-l desluseasca, o masina beetle albastra, pentru andreea. Vedeti un pattern aici?:d
Am facut o plimbare lejera prin Buda, unde am dat peste Labirint, o increngatura de tunele beznatice, in care au incercat sa combine istoria cu mentiuni despre Dracula, mult fum, abur,  papusi de ceara si becuri chioare. Daca sunteti a doua oara in Budapesta, puteti face o vizita. Altfel nu dati banii:d 
Ca drum, am ales de data asta varianta pe Craiova, Orsova, Timisoara, Arad si taaare mult ne-am bucurat. Drumul este bun, noi l-am prins si destul de liber, iar peisajele sunt minunate. Intai pe langa Dunare, pe la Portile de Fier si Orsova, apoi in sus, spre Timisoara, urmand Valea Cernei...Minunat. Chiar merita o vacanta acolo. Daca nu, macar un drum:). Micuta autostrada intre Timisoara si Arad arata foarte bine, cu urcari si coborari line, cu Apusenii undeva in zare, spre dreapta. 
Cu totul am facut 12 ore, din care 11 de mers si una de scurte opriri adunate. Nu am facut pauza de pranz, am ciugulit diverse prin masina. Plus cafele. Dupa granita, de pe la Mako se intra pe autostrazi, intai 43, apoi M5, care ne-a scos in Budapesta. Easy:)
In lipsa noastra, Andreea a stat cu bunicii si a fost la gradi. Toate bune. Poate doar cu exceptia tusei cu care am gasit-o, dar asta e deja o constanta in viata noastra:d
 
 
 
 
Si niste Muse din alte concerte. Asa, de exemplificare. Bine, la Budapesta nu a fost chiiiar asa, dar ca idee.
and of course
Deci, playlistul a fost asta. sper:d
The 2nd Law: Unsustainable 
Host 
Encore:
The 2nd Law: Isolated System 
Encore 2:

Despre concert de bine: 
- muzica:d, evident, sonorizarea, show-ul de lasere, sala, aerisita, spatioasa. 
Despre concert mai putin de bine:
- publicul, destul de cumintel, cu exceptia celor din fata scenei
- sala cam goluta in zona de scaune, ceea ce scade un pic din atmosfera de concert 
- interactiunea dintre cei de pe scena si cei din sala...cam subtire. 
- lipsa unor ecrane laterale pe care sa vada si aia din spate oamenii de pe scena. 

Per total, a fost misto. Mi-a placut ce s-a cantat si cum, dar nu cred ca a fost unul dintre concertele lor cele mai reusite din punct de vedere al publicului....
si una de final:)

Black, dar nu doar atat

Stiti de bodybebe, nu? Ei bine luna asta pregatesc o surpriza, care, desi e neagra rau, e minunata.
Noi ne-am imprietenit cu ei de pe vremea cand inca mai cumparam bodyuri, apoi am trecut la rochite si bluze, caci de chestii haioase, colorate si altfel nu ne saturam niciodata. Ultimele achizitii au fost o rochita, neagra, ca sa ne clatim putin ochii:d, si o camasa rosie.

Mie imi plac mult. Andreea le poarta, deci e un semn clar ca le place si ea.  
Asa ca daca vreti sa va completati garderoba cu hainute vesele si comode, profitati de Black Month

muse

Maine dimineata plecam spre Budapesta. Cu masina personala, asa ca va fi un soi de road-trip, plus revizitare de oras, plus Muse, plus shopping la Tesco, plus road-trip back. 
In lipsa, matza ramane cu bunicii si cu programul de gradi. Reluat. Caci o saptamana a stat acasa...
Revenim cu poze, povesti si cadouri:)

Astazi, dupa balet, vizita la Mariuca si masa de pranz a venit soarele, asa ca am amanat somnul cu vreo 2 ore ca sa profitam de vreme. Am jucat un soi de fotbal in parc. Si da, nu am reusit sa o tinem cu caciula pe cap desi abia am terminat cu otita....

nimicuri


Parca zilele s-au lungit de cand cu toamna asta. de fapt de cand cu noaptea de la ora 5. Am scos parcul din ecuatie, asa ca dupa gradi ori venim direct acasa, ori facem un ocol pe la piata si apoi acasa.
Ne aducem prieteni in vizita, sa topaie fetele vesele prin casa.
Astept primul ger ca sa beau vin fiert. acum il beau nefiert.
Inventam jocuri si povesti. invatam litere, cate una la 2-3 saptamani, cam asa:d. Nu e graba. E in faza taietoare acum, decupeaza si forfeceste in fiecare seara cate ceva. Asa ca stocul meu de hartii si cartoane s-a injumatatit.
Lipim bucatele de hartie creponata si construim casute pentru pinguini.
pictam coloram.
facem briose. des. si le mancam repede.
Augmentin si Aerius, combinatia serilor noastre acum:d. Si catina cu miere dimineata. Si pic pic in nas. Pentru ca are nevoie de un nume sa-i spunem otita saptamanii.
Seara la culcare are un nou ritual. Din cauza/datorita (inca nu m-am decis:d) lui tati. Dupa baie si poveste si pisu si tratament si pupici si bec stins cu "noapte buna mutiii", ma striga ca "nu poooot sa dooorm". Asa ca ma intorc in camera si ii propun sa-i spuna si lui Pisi o poveste si asa vor adormi impreuna. Prin interfon aud povesti, vreo 5 minute, apoi liniste. La fel in fiecare seara...
Viseaza zane si gargarite si alte nazdravanii. "mamii, culca si monstruletii", zice uneori, cand i se pare ca sulurile pictate de hartie igienica ranjesc de pe etajera spre ea.
Vrea aripi de zana de la magazin, roz, cu becuri. Caci alea din carton facute de mine cad de pe umeri. "Ce aripi sunt alea de carton? trebuie alea roz". O sa luam si aripi odata, nu chiar acum.
Uneori ne mai certam, ea cu mine, eu cu ea, ea cu tati, tati cu ea, ea cu lavinia, la gradi, ea cu...
"Asa se intampla, uneori ne certam. Si eu cu tine si Lavinia se mai cearta cu mama ei.."
Da, dar important e sa ne impacam dupa si niciodata, dar niciodata, nu ne culcam fara pupici, indulcesc eu povestea...
"pai da, ne certam, ne impacam, ne certam, ne impacam. o data asa, o data asa. Cum am facut ieri cu tati. intai ne-am certat, apoi ne-am impacat", rezuma ea situatia.
Incep sa ma gandesc la Craciun, la ce putem face atunci, la cadouri si fetru si nasturi colorati.
E cam frig azi la munca. Si-as bea un vin fiert :d.
 PS: poze tarzii de la petrecerea de la tati de la servici, de vinerea trecuta....un soi de ziua copiilor cu parinti programatori:)). za future geeks

Prima incercare de teatru de papusi

Aseara am reusit sa printez si sa pregatesc tot ce aveam nevoie pentru micul teatru facut dupa carticica Vrei sa fii prietenul meu, de Eric Carle. Ideea am vazut-o la micul atelier si mi-a placut mult. Din pacate nu am gasit cartea, asa ca a trebuit sa printez fragmente din poveste, iar restul am adaptat din cap:d. Dupa ce am fost eu "papusarul" o data, Andreea a vrut sa conduca si ea spectacolul, iar pe mine m-a pus sa fiu spectator.
Povestea s-a repetat de 4-5 ori, asa ca eu declar ca primul nostru teatru de papusi de acasa a fost un succes.

Patul cocotat

In sfarsit, dupa o luna si ceva de asteptari, o greseala din partea celor care l-au facut, comandarea unei alte saltele, a sosit. Noul pat al matzei. Si a doua varianta are o mica eroare, dar am carpit-o prin forte proprii ca sa nu mai asteptam inca nush cat dupa reparatii...
So, iata-l:d
 

Despre scoala, pe ambele parti


Pe invatatoarea mea o chema Maria Dandareanu. Nu o sa uit niciodata numele asta. Si nici pe ea. Este educatorul meu cel mai drag si care m-a marcat cel mai mult. In mod ciudat este si singurul om care m-a batut vreodata. In primii patru ani de scoala am luat un numar nemasurat de rigle si bete la palma, am fost ciufulita si trasa de urechi, pusa la colt si certata. Nici nu mai stiu de ce. Pentru ca nu stiam ceva la lectie, pentru ca vorbeam neintrebata, pentru ca...cine mai stie. Si asta desi eram unul dintre preferatii ei, caci, sa recunosc, eram o tocilara:d.
Pe vremea aia disciplina cu rigla si batul erau absolut normale, singurul mod de a tine copii in frau, de a-i invata cu regulile si “cumintenia”. Ori de cate ori povesteam acasa ca am mai luat niste rigle peste degete ai mei considerau ca am facut eu ceva de am meritat asta. Desi ei nu m-au atins niciodata. Si niciodata nu au protestat la scoala, nu au pus la indoiala alegerile invatatoarei mele.
Asa se facea atunci. Asa era normal.
Insa doamna Dandareanu era un pedagog excelent. Ce am invatat de la ea nu am uitat niciodata si lectiile, dincolo de aceste corectii fizice, erau o placere. Era amuzanta, vesela si avea un soi de ironie adaptata varstei noastre. Cand simtea ca un copil avea nevoie de atentie, o acorda, cu caldura si din toata inima. O combinatie ciudata, nu?
Dintr-un anumit punct de vedere ar trebui pusa pe aceeasi lista cu invatatoarea care face furori pe internet zilele astea. Exista insa o mare diferenta. Uriasa zic eu. Invatatoarea mea nu m-a umiliat niciodata verbal, nu mi-a zis ca sunt proasta, nu m-a facut de ras in fata clasei, nu m-a facut sa ma simt mai putin decat eram. Cand ne altoia, ne dadea de inteles ca o face pentru ca stie ca putem mai mult, ca suntem niste copii buni, dar in momentul ala am gresit. Ne durea fizic, dar nu sufeream psihic.
Astazi daca Andreea ar veni acasa si mi-ar spune ca invatatoarea a lovit-o cu rigla peste palma as lua foc. M-as duce a doua zi la ea, as face scandal si daca s-ar repeta as muta copilul in alta parte. Astazi cred ca exista alte metode de disciplina decat micile corectii fizice acordate unor copii de 7-8 ani.
Exista insa o alta latura a acestei probleme.
In scolile din Romania rigla si batul au fost eliminate in cele mai multe cazuri. Si asta e bine. Dar nu au fost inlocuite cu nimic. Si asta e rau. Caci nu poti tine sub control 20-25 de copii daca nu le impui respect si daca nu exista disciplina la ore. In lipsa unor reguli de comportament clare scoala devine o gluma, iar clasa locul unde copii de 10-11 ani se joaca cu hartii si alearga printre banci, iar pustani de 16-17 ani isi lovesc si injura profesorii.
Da, totul pleaca de acasa, de la educatia primita de la parinti. Dar din pacate orele petrecute de copil cu parintii sunt tot mai putine, iar importanta educatorului in viata celor mici e tot mai mare.
Nu stiu cum se intampla in alte tari. Nu stiu prin ce metode sunt tinuti copiii sub control, fara a le stirbi independenta si creativitatea si dreptul la exprimare. Trebuie sa existe ceva si acel ceva trebuie adus si la noi in scoli.
Altfel vom continua sa vedem filme cu elevi batjocoriti si umiliti de educatori si alte filme cu profesori loviti si tratati ca niste gunoaie de niste adolescenti. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...