Cu cortu

weeell... nu chiar. Dar plecam totusi la munte, la casuta cu veverite, siii avem un cort la noi. Pe care am de gand sa-l punem in curte si sa vedem ce parere are Andreea de asa nazbataie.
Revenim cu poze si povesti.
Weekend frumos!

PS: pentru cei care ma intrebau de noul pat, ce cum cand, anunt ca am schimbat schimbarea. Acu patu e jos si dulapurile sus, un soi de doua paturi suprapuse, dar patul de sus nu e pat ci loc de stat si citit si jucat. clar? 

3 ani 3 luni si 3 saptamani


In ultima vreme am fost extrem de lenesa pe blog, preferand sa arunc cu poze decat sa zic si eu doua vorbe despre ce se mai intampla. In mare si pentru ca zilele au fost line si destul de lipsite de evenimente memorabile (de fapt tot ce face andreea e memorabil, dar nu vreau sa ma laud:))  ) .
Dupa ce ne-am linistit cu schimbarea gradinitei, am reintrat in rutina noastra zilnica. Deci cum arata o zi la 3 ani si 3 luni?
Dimineata ori se trezeste singura pe la 7-7 juma, spre bucuria mea maxima:d, ori trebuie sa o trezesc eu la 8 ca sa avem timp de pregatiri pentru gradi. Nu vreau sa o las sa doarma pana in ultima clipa, ca apoi sa ne fugarim prin casa si sa ne enervam din lipsa de timp. Asa ca la maxim 8 si 10 matza e treaza. Se misca lenes pana in sufragerie unde isi bea cana de lapte cu ochii pe desene. E singura concesie pe care am facut-o cu locul de desfasurare a meselor: cana de lapte de seara si de dimineata o bea in sufragerie la desene, restul meselor la bucatarie. Ii dau inca lapte dimineata chiar daca mai bea o tura si la gradi pentru ca nu stiu cam cat mananca pe acolo si prefer sa stiu ca macar lapte are destul in burta.
Urmeaza negocierea tinutei, destul de calma si rapida in ultima vreme. Eu propun, ea accepta sau alege altceva, vedem daca se potriveste, mai schimbam un tricou, apoi o las sa se imbrace. Am observat ca la gradi accepta si pantaloni, lucru de neconceput in parc.
Drumul pana la gradi il face cu tati si dureaza cam 5 minute pe jos. O singura data am dus-o eu si a plans la plecare, semn ca nu e indicat sa schimbam rutina actuala, care functioneaza perfect. Eu ii dau pupicii acasa, ii amintesc mereu ca vin seara sa o iau si asta e. Pa, pa, mamii!
Seara o iau pe la 5 juma, 6 fara si mergem in parc. Uneori o simt un pic obosita, semn ca somnul de pranz nu a fost chiar cel mai reusit..Dar asta e inevitabil intr-un loc cu multi copii, asa ca organizam o seara mai potolita, fara agitatie si motive de suparare. Uneori ne iese. Alteori nu. Asa ca am avut parte si de scene in parc, de plansete si nervisori..Nu des, dar mi-e clar ca uneori e mai obosita seara decat era cand statea acasa si dormea la pranz cat avea nevoie. Odata cu scurtarea zilei o sa incercam sa coboram un pic ora de culcare spre 9.30-9.45, nu 10-10.20 ca acum.
Ca activitati, e in plin avant artistic. Cel mai mult ii plac jocurile de rol, sa punem in scena povesti, sa ne prefacem ca suntem diverse personaje. Inteleg ca si la gradi a cooptat o fetita la asa ceva si se joaca impreuna de-a mamica si bebelusul, alternand rolurile:d.
Ii place sa coloreze, sa lipeasca si sa picteze.
Sa danseze si sa cante. Caci mai nou retine si cantecele de pe la gradi. Pare foarte atrasa de partea artistica, de teatru, de scena, de roluri. Nush daca o sa ramana asa sau o sa capete alte preferinte, dar deocamdata e o mica artista, foarte teatrala uneori..Habar n-am de unde, ca nici eu nici dan nu avem inclinatii dramaturgice:d.  
Din cand in cand o gasesc tolanita pe canapea si "citind", adica se uita pe o carte si se preface ca citeste, povestind de fapt ce vede in poze. E foarte haioasa si incerc sa ii intretin dragostea pentru povesti si carti, sa o las in pace cand o vad preocupata de "citit", sa ii creez un spatiu al ei pentru asta.
Ca veni vorba de amanajari sunt in plin avant creativ, caci mi s-a pus pata sa rearanjez camera andreei si in acest proces sa schimbam si patul. Care pat, daca iese, ar trebui sa arate cam asa.

 (Sursa)
De multe ori este foarte dornica sa se joace cu alti copii si am observat ca daca nu o baga in seama sau asa i se pare ei, se supara. Vine cu buzica tremurand si imi spune ca nu se joaca cu ea. Asa ca incerc cumva sa ii spun sa se "arunce" in joc, sa participe la ce fac ei, nu sa stea deoparte si sa astepte sa fie invitata. In fine, e un pic complicat...caci uneori ceilalati copii sunt necunoscuti si nu vor sa se joace cu ea, alteori sunt chiar prietenele ei si Andreei i se pare ca nu ii dau atentie...Uneori e doar obosita si are nevoie de putina dragaleala. Alteori e suparata si nu poate spune de ce si atunci orice nimic e bun ca sa plangi un pic...
E complicat la 3 ani, nu e asa, de joaca...Sunt drame acolo si necazuri si suparari si copii mai mari care nu te vor si jucarii pe care le vrei si nu le ai si adeseori tot ce ai nevoie e un plans sanatos, ca sa poti zambi apoi.
Nu stiu cine (poate eu, fara sa vreau, poate bunica, care ma foloseste uneori pe post de sperietoare...), nu stiu cand, i-a bagat in cap ca nu e bine sa plangi, ca daca plange, eu ma supar, asa ca dupa ce se linisteste isi cere scuze, mami scuze ca am plans, nu mai plang...si mie imi vine sa ma dau cu capul de perete. Caci nu e rau sa plangi. Nu e gresit. E bine, e normal. Si ii spun mereu, mangaind-o ca nu e nimic daca plange, ca daca esti suparat trebuie sa plangi, ca nu ma supar niciodata pe asta, ca nu trebuie sa-si ceara scuze...Dileme, intrebari, vindecari...
Dar, dincolo de lacrimile inerente din unele zile, matza la 3 ani 3 luni si 3 saptamani e un copil extrem de vesel, vioi, alert, pus pe glume, pe joc, creativ, curios, fericit. Intreaba multe. Uneori stie deja raspunsul, dar se preface ca nu stie, in joaca, in gluma sau pentru a avea o confirmare de la mine.
E fata lu tati. Serile in care intarzie dan la munca sunt un pic grele, un pic suparate...Intreaba in continuu unde e tati, cand vine, uneori, protest suprem, nu vrea sa manance pana nu vine el. Il asteapta, tipa cand il vede, ii sare in brate. Doar el e bun sa citeasca povestea de seara. Tati are umerii lati si comozi, numai bun de stat pe ei. Cu el se uita uneori la meci:d. Doar tati e acceptat uneori la spalatul pe dinti si tot el pune pijamaua. Tati e cateodata "monstru digan", la suparare (nu stim ce e aia digan..ceva rau cred:d), dar alteori e print si Papa Strumf...

Zilele trecute s-a stins Bibi. N-am scris si nu voi scrie mai multe despre el. Pentru ca nu pot, pentru ca nu e nimic de zis, pentru ca e greu cand moare cineva, dar e de neinteles cand se duce un copil. Nu pot sa zic mai mult. Imi pare rau pentru parinti. Pentru ei greul abia incepe, lupta pentru supravietuire dupa plecarea lui, lupta cu furia, cu regretul, cu durerea. Cum treci peste asta? Drum bun Bibi si sa te joci mult acolo sus

Update de weekend

Deci am ajuns ieri la Comana si ce bine a fost:). Racoare, copile vesele, mancare buna, de acasa:d, apa de izvor la nas, mai ales pentru udat picioare si hranit papusi, topaiala, fugareala, leneveala.
Cele doua pitice au adormit in masina spre casa, rapuse de atata distractie.
 
 
 
 

Seara am dat o fuga in Centrul Vechi sa mai racorim burta cu o inghetata. Am ajuns acasa pe la 9, cand inca era caaald rau.
Azi am fost la Brave. Dragut, amuzant, prea multa agitatie si prea multi ursi fiorosi pentru gustul matzei. Am iesit inainte de final. E inca prea mica pentru cinema, stiam deja, dar am zis ca poate fiind desene cu o fetita simpatica o sa stea. I-a placut fetita, a decis ca si ea e curajoasa si sa-i cumparam un arc, dar nu a apreciat ursii...Nu dezvalui actiunea, pentru cei care nu au vazut inca:d

Planuri

Se anunta un weekend fierbinte. Prea cald pentru parc. Prea cald pentru multe lucruri de fapt..Asa ca avem in plan sa mergem la Comana, la padure, din nou. Si sa mancam pepene la umbra copacilor. Si sandvisuri. Si sa gonim tantarii. Sa cautam broaste. Poate vedem si o veverita..cine stie. 
Daca duminica seara e mai racoare poate mai facem o plimbare pe roti, prin parcuri..Inca nu stiu. Mi-e lene si somn si cald de imi vine sa ma culc in cada. Cu niste apa pe langa mine. 
Pana vine o ploaie sau macar un nor mai serios, si odata cu el si cheful meu de scris, va las cu o poza dintr-un weekend mai racoros...cu zmeura la gura si pofta de biciclat...

Bicla ofticoasa

Am cea mai ofticoasa bicla din lume:d. Cand o pun sa mearga mai incet, nu-i convine. Cand ii zic, hai ma si tu mai repede, iar nu-i place. Asa ca arunca lantul cat colo si ma pune sa stau pe margine.
Pana cand vine printul salvator si cu mainile dibace pune lantul la loc.
Deci, daca aveti in plan plimbari mai lungi de aleea parcului nu va luati d-asta ca a  mea. Schimbatorul de viteze e o gluma proasta. Pe doamna bicla ofticoasa am luat-o de la decathlon cu vreo 7 mil juma, deci nu e chiari eftina. Acum insa regret ca n-am luam ori una de 4 milioane, macar sa nu ma supar cand mai face nazuri, ori una de 15 mil sa ma duc sa le-o arunc in cap alora de la care am luat-o daca nu ma asculta.
Am luat una medie. Si media nu e buna. E alba, simpatica, cu cos pentru fructe si apa, daaar....
In rest e minunat ca avem 2 biciclete si in weekend putem sa iesim din raza dragului nostru parc. Cu matza cu tot, normal.
Dupa ce duminica trecuta ne-am testat picioarele cu traseul Tineretului-Izvor-Cismigiu-Buzesti-Kisselef, cu 2 pauze de leagane pe drum, ieri am dat o raita prin Herastrau. E adevarat ca am luat metroul pana la Piata Victoriei, ca sa nu ne stresam cu timpul. Ziceam eu:d.
Drumul de la Victoriei la Arcul de Triumf este super simplu, trotuare largi, pista de bicla bine marcata. In parc, alta poveste. Oameni peste oameni, toti buluc in fata mea. Pana la urma ne-am strecurat destul de greu pana la aleea care inconjoara lacul, cam ingusta, dar super bine asfaltata . De la un punct incolo s-au mai rarit si plimbaretii asa ca a fost chiar usor. Am traversat lacul pe la calea ferata, unde exista pasarela, si am continuat pe partea cealalta, spre Insula Copiilor. Un nou popas la leagane si pe la 8 hai spre casa.
Totul a fost minunat pana aproape de Tineretului, cand deja se cam intunecase si nu prea mai imi venea sa merg cu viteza pe langa masini, asa ca am zis eu, inocenta, sa mut viteza. haaart, haaar, zbang...stoooop. Pedalele s-au blocat si asta fuse. Ne-am mutat pe trotuar si tati a inceput reparatia..Dupa vreo 15 minute am reusit sa plecam cu chiu cu vai si am ajuns acasa...
Concluzia: Nu ma bag la trasee lungi singura, ca raman naibii cine stie pe unde.
Concluzia 2: La anu schimb bicicleta.

Inca vara

Inca e vara. Chiar daca aerul miroase putin a pamant ud si frunze uscate. Chiar daca diminetile sunt mai reci. Si ploile nu mai aduc bulbuci si curcubee. E inca vara totusi si imi vine sa ma indop cu ea, in asteptarea zilelor  cu ceata si frig, cand ni se va face dor...

Aseara am mancat fructele asa, balacind lenes gleznele in apa maronie din lac, privind niste copii galagiosi facand baie, mirosind matasea broastei din tufele de langa. Si mi-am dat seama ca cerul are deja albastrul ala clar si intens de septembrie... Cel putin asa era aseara la noi in parc:)

Post impotriva amneziei

In cazul in care ma loveste vreo uitare si nu mai stiu cumva la anul unde urmeaza sa mergem la mare, sa zic: Thassos, frate.
Cred ca am citit in ultimele 2-3 saptamani cel putin 5 bloguri ai caror proprietari urmau sa plece sau tocmai se intorsesera de acolo. Asta dupa ce si anul trecut am mai citit vreo 3, dar inca eram fidela Vourvourou.
Ultimele doua povesti, care m-au convins ca asa nu se mai poate, trebuie sa vedem si noi minunea sunt cele ale Bogdanei si Cristian Sutu.
Asa ca la anul, daca toate merg bine, as vrea sa ajungem si noi pe acolo cu matza...Ar fi al treilea an de Grecia succesiv, dar nu m-am saturat inca. Mi se pare o destinatie ideala de vacanta, pentru ca imbina destul de armonios mai multe elemente: peisaj, mancare, istorie, apa, plaja, liniste, locuri de vazut, accesibile si prietenoase.
So there, daca uit, va rog sa-mi amintiti prin martie 2013 ca trebuie sa ma apuc de rezervari:d.
Pana atunci, final de vara vesela si calda va doresc. Eu deja incep sa fac planurile pentru iarna. Sa va zic? Pendulez intre cateva zile lenese in Austria si o vacanta mai activa la Predeal, sa invatam sa schiem toti trei...Inca nu sunt sigura insa ca Andreea e pregatita...
Voi ce planuri mai faceti? Poate ma inspir:)

What’s So Bad About a Boy Who Wants to Wear a Dress?


Am citit astazi un articol in NYT despre copii cu sex nedefinit, adica acei copii care inca de la varste foarte mici, de 2-3 ani, se comporta si declara ca sunt sexul opus sau nu aleg clar niciuna dintre cele doua variante. Fetite care se revolta impotriva rochitelor roz si a coditelor si isi anunta parintii ca sunt baieti, purtandu-se, jucandu-se si imbracandu-se ca niste baieti. Sau baieti care vor sa mearga peste tot imbracati in haine de fetita, se joaca cu papusi si declara ca sunt fete. Sau categoria aparte a copiilor care nu se declara nici fata, nici baiat, alternand intre cele doua extreme, in unele zile fetita, in altele baiat.
O opinie interesanta pe subiect am gasit si aici (mai scurt si mai usor de citit decat "romanul" NY Times:D).
In State fenomenul este tot mai raspandit se pare, nu neaparat pentru ca a crescut numarul copiilor care se nasc asa presupun, ci pentru ca societatea a devenit mai deschisa si parintii accepta mai usor aceste abateri de la norma. In plus, se pare ca pana si psihologii sfatuiesc parintii sa nu mai apeleze imediat la tratamente hormonale, ci sa lase copilul sa se poarte cum simte, urmand ca tot el sa decida in timp ce cale va urma.
Nu stiu cum as reactiona la o asemenea situatie...Mai ales ca la noi toleranta si intelegerea fata de "altceva" sunt la cote foarte joase. Cel mai probabil la noi copiii de genul acesta sunt tratati ca suferind de o afectiune psihica sau o dereglare hormonala care trebuie tratate. Cati parinti ar avea curajul si forta de a lasa copilului libertatea si dreptul de a alege?
In ultimii trei ani am fost zilnic martora diferentelor care se fac inca din carucior intre fetite si baieti, a rapiditatii cu care parintii, bunicii, rudele traseaza limite si stabilesc reguli pentru fiecare din cele doua sexe. Si nu ma refer doar la haine, la clasicul si obsedantul roz pentru fetite si albastru pentru baieti, ci si la jucarii, activitati, comportamente. Fetitelor li se cumpara aproape exclusiv papusi, baietilor masini, fetitele sunt indreptate discret spre activitati mai cuminti, in timp ce baietii sunt trimisi sa alerge, sa se joace cu mingea, fetele trebuie sa fie linistite, politicoase, dragalase, baietii au voie sa fie mai "zburdalnici" dupa cum zice Andreea...Si ma intreb de ce? La ce folosesc aceste limitari? Care este efectul lor pe termen lung asupra comportamentului si psihologiei copilului si apoi al adultului?
De ce fetitele nu se pot juca cu masini? De ce ele nu se pot catara in copaci, nu au voie sa se tavaleasca prin praf la fotbal, de ce baietii nu pot impinge un carucior roz prin parc si sa ingrijeasca un bebelus, de ce nu poate purta fuste roz ? Ok, exista si exceptii, exista si parinti care nu respecta regulile, nu neg. Dar ce cele mai multe ori respectam regulile nescrise si ne uitam cel putin indecisi la abateri...
Aseara de exemplu Andreea s-a jucat cu masinutele (are vreo 3 mereu la ea) si s-a chinuit sa se catere in copac cu un baietel. Bunica respectivului m-a luat la intrebari: are masinute? dar se joaca des cu ele? a, e mai baietoasa...ii place sa se catere...ah, dar uite ca are si carucior cu papusa la ea...se joaca si cu papusi nu? :d. Fratele de clasa a doua al piciului si-a scos atunci capul din cartea pe care o citea (tema pt acasa:d) si mi-a spus foarte serios ca doar baietii se joaca cu masini, fetele au papusi..
Discutia m-a amuzat si ma gandeam la oroarea de pe fata bunicii daca nepotelul s-ar fi apropiat de bebelusul Andreei, ascuns in caruciorul roz cu printese. Dar asta nu avea cum sa se intample pentru ca sigur cel mic, la fel ca si fratele lui mai mare, fusese deja invatat ce fac fetitele si ce fac baietii. 
Aceste norme sociale, unanim acceptate prin imitatie si conformist, au ajuns sa ma enerveze rau. Simt ca ne facem lumea in care traim tot mai mica, acceptand un cerc stabilit de mici în care sa functionam, cu reguli clare si de neevitat.
Pana la urma, vorba autorului articolului, pana acu vreo 100 de ani femeile nu aveau voie sa poarte pantaloni. O femeie in pantaloni era o ciudatenie de evitat in societate. A fost nevoie de cateva curajoase, de niste minti care priveau "outside the box", de cativa nebuni, ca multe dintre legile societatii sa fie eliminate.
Asa ca cine stie, poate intr-o zi vom vedea si baieti in fuste la locurile de joaca :d. Ar fi haios, nu?

La revedere mare! Ne vedem la anu

Ultima intalnire cu marea anul acesta a fost scurta, de 4 zile, la 2 mai. 
Mai mult de 4 zile n-as rezista pe litoralul romanesc. 
Cam asta e limita mea in privinta aglomeratiei, a nesimtirii de la terase, a imaginilor cu oameni prea grasi si copiii de 7 ani cu tanga. Mi-e dor de plaja noastra goala si de apa verde din alta parte. De tavernele linistite, de scoici, de apus de soare fara muzica la maxim. 
Dar sa revenim la weekendul trecut si sa tragem concluziile:
 - Litoralul romanesc e prea mic pentru toata populatia acestei tari care vrea sa faca o baie
 - Daca nu stai la plaja pana la ora 2 esti un prost, indiferent daca e sau nu canicula; daca nu-ti tii si copilul la plaja pana la ora 2 esti si mai prost.
 - Daca nu dureaza macar juma de ora pana iti aduce mancarea la terasa inseamna ca ai avut noroc. Daca nimeresti din prima in meniu ceva ce exista si in bucatarie esti cel mai norocos de pe plaja aia
 - In continuare exista vanzatorii de namol, porumb fiert si scoici false de pe vremea copilariei mele. In premiera am vazut un nene care vindea zmeura.
 - In continuare ai sansa de a admira pete de ulei/petrol in apa. Sclipesc multicolor si poti sa-i spui copilului ca sunt un soi de curcubeu cazut. Am gasit si pungi, dar nu si rahati, ceea ce e bine zic eu.
 - Din fericire seara in 2 mai e liniste, iar plaja noaptea e chiar misto. Am admirat 2 rasarituri de luna superbe, rosii, fara nori, cu dara alba peste mare.
 - Cea mai buna masa din vizita pe litoralul romanesc a fost la bulgari. La Dalboka. Nu pe dreapta, pe stanga.  Cele mai bune scoici facute in zeci de feluri. Inclusiv scoici cu sos caramel, pe care nu le-am testat.
 - Autostrada spre mare e supeeer. Am facut 3 ore din fata blocului pana in 2 mai, cu tot cu coada de la agigea si Mangalia. Caci din motive neclare autostrada are capatul in Agigea. Unde incepe jalea...
 - si pentru ca tocmai a fost saptamana alaptarii, sa va zic. Cel mai plangacios, suparat si nevricos copil de pe plaja era alaptat non-stop de mama lui, care dupa privire mai avea un pic si isi lua lumea in cap de nervi. Asta pentru ca am citit undeva ca spre deosebire de copiii hraniti cu lp, aia alaptati sunt mai calmi si mai fericiti. Asa, la modul universal valabil, ca se poarta generalizarile. 
Ca o concluzie la concluzii, la anul ori grecia ori sf. gheorghe...
PS: uitasem de o parte buna. pe litoral bate un vant bun pentru zmee. :d. Asa ca tati si Andreea au inaltat fluturasul urias...

Poze fermecate

Prima sedinta foto organizata special pentru Andreea a fost ieri. Pana acum nu am calcat in niciun studio foto profi cu ea, pe ideea ca na, niste poze stim si noi sa facem si oricum avem tone cu ea.
Dar dupa experienta de ieri ma gandesc ca era dragut sa fi mers cu ea si cand era mai mica, bebe aiurit cu privire tulbure...
Oricum noua ne-a placut mult intalnirea cu Adi (fotograful) si Monica, Andreea a fost super mega incantata sa-si etaleze talentele de balerina si actrita:d, iar rezultatul este superb.
Deci va recomand sa mergeti macar o data cu piticii la o sedinta foto facuta de cineva care stie care e treaba cu astia mici si cu pozatul lor.
Si pentru ca imi sunt dragi si fac chestii super faine, va recomand http://www.adriancotiga.ro

Concluzii dupa prima saptamana la noua gradi

a fost doar o mare petrecere. Trei dintre cei vreo 10-12 copii cati sunt acum in gradi si-au serbat ziua de nastere, deci luni, miercuri si vineri a fost zi de baloane, trompete, tupaieli si tort. Tort peste tort peste tort :d. Asa ca saptamana trecuta nu am mai facut excursii la minunata inghetata de la Delicii seara si am sigilat si borcanul cu miere de acasa.
In rest, toate bune. Matza a trecut usor de la o gradinita la alta, nu i s-a parut nimic neobisnuit si nici nu a cerut sa fie dusa inapoi la cresa. Seara o gasesc mereu la joaca, vesela, in poze pare sa se distreze si doamnele de acolo imi spun mereu ca e ok, ca interactioneaza cu ceilalalti copii, mananca, doarme si participa la activitati. So far so good:).
Acum ca e cald afara stau aproape numai in curte, unde spre bucuria mea este iarba, multa, si copacei mici, pe care ii uda cu furtunul. Au si leagane, unde ii gasesc buluciti seara:).
Deocamdata grupele nu sunt formate pentru ca unii copii sunt in vacanta, altii inca nu au venit, iar educatoarele pleaca si ele in concedii prin rotatie. Deci toti la gramada, ceea ce mi imi convine pentru ca asa se cunoaste cu toti copiii din zona si se obisnuiesc unii cu altii. Din ce am remarcat, deja are vreo doua preferinte: o fetita de 3 ani Antonia si o alta fetita mai maricica, Lavinia.
E adevarat ca uneori mai pomeneste de Defne si Tudor, prietenii de la cresa, si ma intreaba ei unde merg...:)
In continuare, joia merge la inot, activitate pe care ma gandesc sa o continuam si in septembrie.
Cand as vrea sa o ducem si la balet...Dimineata de exemplu, cum am intrat la ea in camera si s-a dezmeticit, cum mi-a zis "mami, vreau sa mergem la balet". I-am spus ca vara fetele de la balet sunt in vacanta, dar cum vine toamna si incep sa cada frunzele cum mergem la dans:). 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...