Valea Doftanei

Ieri, pentru ca se anuntau multe grade peste limita mea de toleranta, am decis sa fugim la munte. Sau macar la deal. Undeva unde sa fie niste padure. Copaci. Poate si un lac:d
Si am pornit spre Valea Doftanei, cu gandul de a sta pe langa Lacul Paltinul un pic si apoi sa mancam la faimoasa pensiune Atra.
Am plecat pe la 9 de acasa si, dupa ce am ratat autostrada si am mers pe batranul DN1 pana la urma, am ajuns si la lac. Drumul din Campina pana acolo e foarte frumos, prin padure, apoi pe firul apei, ajungi la barajul Paltinul. Cu totul am facut vreo 2 ore-2 juma...
De la baraj, inca vreo 2 km mai la vale e o zona de picnic, unde ar fi ideal sa ajungi cand nu sunt si oameni. Pentru ca oamenii strica tot. Asa mizerie n-am vazut de mult...sticle goale, pungi, tampoane..tot ce n-ai vrea sa vezi intr-un loc cu adevarat frumos. Am cautat un petic de iarba cat de cat curat si am decis sa stam juma de ora pe acolo, mai mult de dragul Andreei care vroia cu picioarele in apa...
 
 
 
Pana la urma, pentru ca se apropia si pranzul, iar mizeria si populatia din jur devenisera totusi o problema pentru mine,  am plecat spre Atra Doftana, pensiunea care a castigat un premiu de design si renumele ca ar merita o vizita. Ca sa ajungi acolo insa nu e asa simplu. Din drumul principal din Tesila se face la un moment dat un drumeag cu pietre si gropi, o nenorocire de drum unde sansele de a-ti strica ceva la masina sunt destul de mari. Noroc ca nu e mult de mers totusi....
Pensiunea e cu adevarat frumoasa, iar peisajul merita gropile dinainte. 
In schimb, la partea cu mancarea recunosc ca nu am fost impresionata. Pentru o pensiune unde costa cam 3 mil pe noapte camera dubla si au pretentii de cinci stele, ma asteptam la mai mult. Pastele Andreei erau absolut banale si balteau intr-un sos prea apos, iar pieptul de pui era uscat binisor pe alocuri si in plus dureaza cam mult pana cand ti se aduce o amarata de bere si o limonada....Cel mai penibil moment a fost cand am cerut un green apple si dupa vreo 15 minute am primit ceva albastru cu rosu...I-am zis omului cum ar trebui sa faca un green apple, a zis ca el asa stie, cu cirese, dar ca o sa-l faca dupa reteta mea, care cica ar fi reteta de mojito:D. In fine, nu mai conteaza, oricum nu mi-a mai adus nimic pana la finalul mesei:d.
Totusi, locul e frumos, merita o vizita si poate chelnerul a avut o zi mai proasta...
Langa pensiune sunt si cateva leagane, inclusiv o trambulina de unde cu greu o mai luai pe Andreea. Daca o iei pe poteca un pic la vale spre lac ajungi pe un soi de peninsula de nisip, ideala pentru alergat, desenat cu bat si aruncat pietre in apa.

Un pic mai incolo se ajunge la raul Doftana, unde din nou poti sa incerci apa cu degetul:d. Asta pentru copiii care atunci cand vad apa nu se pot abtine sa nu intre in ea.
Drumul inapoi a durat cam la fel, desi de data asta am mers pe noua autostrada. Partea misto cu ea e ca trece printr-o zona frumusica, cu padurici si lanuri de floarea soarelui. Partea mai bizara este ca nu scurtezi nimic:))

Biciclim

Initial a fost o bicicleta, mica, verde, cu 4 roti si claxon cu hello kitty.
Apoi a venit la noi in casa o doamna bicicleta mai mare, alba, cu dungi albastre, cos negru de carat flori si fructe si...bere.
Dupa o vreme s-a infiintat la usa si un domn, negru, vanjos, cu roti zimtate si aer fioros de parca ar sta tot anul pe munte si nu prea da cu ochiul de oameni in jur.
Si dupa ce s-au adunat cele trei biciclete si au stat de vorba au decis ca lipsea inca ceva. Un scaunel mic, albastru, plus o casca strengara si roz, prieteni buni amandoi.
Bicicleta mica verde s-a culcat putin, iar restul gastii a plecat la plimbaaare.

Joculete, jucarele

In ultima vreme n-am mai povestit ce am mai mesterit cu Andreea, pe acasa sau pe afara. In mare si pentru ca numarul de mestereli s-a redus direct proportional cu cresterea gradelor de afara. Plus ca am fost plecati. Plus ca, hei, asta e, mi-a fost leneeee:d.
Dar cate una alta am mai facut noi. Si ce n-am facut, am pus deoparte ca idee de facut in curand.

1. bete pictate. O idee super simpla si care mi-e imi place la nebunie. Pentru ca implica doua activitati simple si usor de "vandut" copiilor: gasirea unor bete prin parc si pictarea lor cum va taie capul. La noi arata cam asa ( nu e al nostru, ok, dar seamana)
 dar idei sunt cu gramada aici
2. papusi-flamenco. din flori. noi am facut o data, furand vreo 2 trandafiri din parc. Dar merge si cu alte flori cred. Pana la urma nici nu trebuie sa fie prea artistic. Un bat sau chiar scobitoare, un cerc de hartie pentru cap si o floare stufoasa. Ar trebui sa iasa ca aici...La noi n-a iesit chiaaar asa, dar cui ii pasa? Ne-am distrat.
(sursa)
3. plimbari tematice prin parc. N-am facut inca. Ideea e simpla. Alegi o tema. Sa zicem Culori. Si alegi o culoare, pe care o "vanezi" prin parc. De fapt il pui pe cel mic sa o caute in cat mai multe obiecte. Sau alegi o gaza. Sa zicem fluturi. Si numeri cati fluturi ati vazut in timpul plimbarii prin parc. In fine, ati prins ideea. Muulte variante interesante eu am gasit aici, pentru copii mici si mai maricei.

4. invata sa cosi. Tot din categoria nefacute, dar imediat ce ma mobilizez si cumpar cele necesare, o pun in practica. Cred ca matza e la varsta la care poate tine un ac, mai grosut totusi, in mana fara sa si-l bage in ochi. Practic trebuie sa fac un soi de gherghef pe care Andreea sa exerseze cusutul. Inca nu stiu de unde sa iau nieste ace mari si mai groase...
(sursa)
5. picnic. Asta nu e mare filozofie. Pur si simplu, satula sa tot mancam fructele de seara pe bancute, am organizat un picnic in parc. Ideal ar fi sa adunati vreo 2-3 copii. Dar merge si in familie. E nevoie de o ceva de stat pe iarba (eu am luat o esarfa uriasa), tacamuri colorate, de jucarie, si ce mai credeti voi ca ar fi amuzant. Noi am laut-o pe Frumoasa, sora lu Alba-ca-Zapada si ruda foaarte indepartata a lu Barbie. A, si niste pepene normal:d

Prima zi de gradinita. Reloaded

Fuse si prima zi de gradi. Noua gradi. Cea pentru "fetite mari", fata de cea pentru "bebelusi" la care a fsot pana acum:d. 
Caci asa am prezentat mutarea Andreei. A crescut si trebuie sa mearga la o gradinita unde merg fetite si baieti de varsta ei.I s-a parut normala schimbarea, a acceptat-o imediat si nu a protestat niciodata la idee in saptamanile care au precedat mutarea.In ultimele 3 saptamani, cat a fost ba la mare, ba la munte, i-am povestit ca si ceilalti copii sunt in vacanta si cand se deschide gradinita o sa mearga si ea.
Asa ca ieri a fost prima zi la noua gradi. A dus-o tati, cu saculetul in spate, cu pijamale si hainute de schimb la ea. A lasat-o pe mana lui Vero, care se pare ca va fi educatoarea ei. 
Deocamdata copiii stau cam la gramada, pentru ca sunt putini, multi sunt cu parintii prin concedii probabil, asa ca abia spre toamna vor fi stabilite exact grupele.
Cand m-am dus s-o iau seara, a sarit vesela la mine in brate si m-a strans tare tare, apoi a fugit sa-mi aduca "un cadou", un desen din care nu inteleg nimic, caci matza nu e mare artista la desenat:D. 
Face cercuri amestecate si eventual niste ochi aruncati pe acolo, dar cam atat. Mi-a zis ca e un hotel cu paturi in care dorm oameni...clar:DVero mi-a zis ca se vede ca e adaptata perfect la gradinita. A mancat, a dormit si s-a jucat, fara proteste, fara suparari.Ca si data trecuta cand am inceput cresa, nu zic hop pana n-am sarit santul:d. Iar santul apare de obicei dupa 2-3 saptamani, cand noutatea dispare si vezi daca celui mic chiar ii place acolo sau nu.
Dar pentru momentu noul drum se arata senin:)
un pic de parc, dupa gradi :)

Evadari de sambata. La Comana

Am studiat varianta de mers la parcul natural Comana mai demult, tot auzeam povesti frumoase de acolo, dar am amanat mereu. Ieri am zis ca gata, avand in vedere temperaturile de afara, e momentul cel mai bun de fugit la padure. Si la ce-o mai fi pe acolo.
Din Bucuresti sunt cam 40 de km, noi alegand varianta prin Calugareni, apoi satul Comana.
Prima oprire manastirea. Maricica, frumoasa, cu o curte plina de flori si un muzeu racoros la beci, cu scari simpatice ce coboara spre Neajlov ( e o portita pitita in spatele bisericii), cu stupi si dude. Dragut. Daca vrea lumea, se poate manca pe acolo, ca-s niste mese de lemn aproape de apa. Noi insa vroiam sa vedem delta, balta, padurea, in fine, ce citisem ca ar fi de vazut. Normal, niciun indicator in zona, niciun punct de info. Asa ca am apelat la preot. Dansul ne-a lamurit cam pe unde sa o luam (prin centrul satului, spre Casa Comana) si apoi sa tinem drumul dreeept spre padure.
Casa Comana e o pensiune foarte draguta, cu curte mare si frumos aranjata, din poze, caci ieri era rezervata. Asa ca ne-am trezit ca nu putem opri acolo, cum visa Dan, ca sa bea o cafea si sa manance la pranz:d.
Weeell, de aia e bine sa pleci la drum cu prieteni mai prevazatori decat tine. Caci Iza avea la ea o geanta plina cu snitele, rosii, branza, paine, fructe, cafea si limonada. Noi aveam un sandvis cu miere nemancat de Andreea de dimineata si o punga de cherrios:))
Dupa Casa Comana, la mai putin de un km ajungi in padure. Se poate lasa masina acolo si continua pe jos sau, ca noi, sa platesti 15 lei si mergi cu masina pana la locurile de picnic. Drumul e de pamant, dar se merge binisor pe el.
 Pentru amatori, locul e ideal pentru plimbari cu bicicleta prin padure. Sunt o gramada de poteci prin zona, care pareau sa duca undeva.
Intr-un final am ajuns la zona de picnic, amenajata cu destul bun gust. Practic sunt niste mese de lemn puse din loc in loc prin padure, destul de departe una de alta ca sa nu deranjeze. Tot acolo este o poteca pietruita spre "delta", adica zona de stufaris, broaste, papura si 3000 de grade la soare. N-am gasit balta mare, aia cu casute lacustre si barci, probabil mai trebuia sa mergem un pic prin padure.
A, si daca vreti plimbari cu barca sau cu canoea, se poate, dar trebuie sa anuntati cu o zi inainte.
Am intins masa, am infulecat, fetele s-au jucat pe izoprene...a fost dragut. Pana pe la ora 1, cand aerul de padure si-a spus cuvantul si ne-a plesnit somnul. Mai ales pe Andreea, care devine maraita in situatia asta, semnal ca ar fi momentul sa o tulim spre casa.
Gandindu-ma ca ar fi dragut sa continuam drumul prin padure, am zis sa nu ne intoarcem pe unde am venit, ci am pornit spre satul Vlad Tepes si apoi pe un drum foarte misto prin padure. Am zis misto? Da, padurea era misto, dar drumul era o nenorocire, pe unde cred ca se luptasera unii recent aruncand grenade de la unii la altii...In fine, un dezastru.
Totusi, daca o luati pe acolo aveti sansa de a vedea zona defrisata a Parcului, caci da, ce-ar fi un parc national protejat fara niste oameni cu carute care taie copaci? Stive de lemne, carute pline, oameni siguri pe ei ca nu li se poate intampla nimic...
Dupa niste sate si miliarde de gropi, am ajuns inapoi in DN spre Giurgiu, si mai ales la astfalt.
Una peste alta este o excursie care merita facuta. E racoare, copaci, flori, loc de alergat si explorat pentru copii. Se poate sta si cu cortul in padure, se poate face cica si un gratar...
 
 
 


Concluzii dupa vacanta la bunici


Matza a revenit acasa. Tot neagra, parca mai inalta. Sau poate mi se pare mie. Deocamdata e intr-o faza foarte pupacioasa si noi profitam:d. Ne ia in brate, ne strange, ne zice ca ne iubeste si da pupici. Lucruri pe care el facea si inainte, dar nu in fiecare zi. Uneori nu avea chef de pupaceli deloc. 
A revenit si programul de somn, identic cu cel anterior. Daca la munte dormea dimineata pana spre 8 juma, aici se trezeste la 7, dar reusesc sa o pacalesc cu inca o ora de somn spunandu-i ca e devreme rau, soarele inca doarme si sa mai stea un pic in pat. La pranz nu prea depaseste 1.5 ore, desi la munte rupea si 2 ore juma-3. Cald nene, cald. Iar pentru ea diferenta de temperatura e si mai sesizabila.
Maine merge la prima ora de inot. Abia astept sa aud reactii, impresii..
Ce am reusit sa aflu de la ea de pe la munte, pentru ca, daca stii cum s-o iei toarna tot:d
Ca Pisi a stat in casuta din curte, desi regula noastra era ca Pisi nu iese din casa, avand in vedere ca e folosit ca perna.
Ca s-a jucat cu o fetita Smaranda, care a plecat la mare
Ca a fost in padure si i-a placut mult
Ca veverita Ioana are acelasi nume cu al ei si vine rar sa manance. La fel de rar vine si veveritoiu Tolica.
Ca s-a copt zmeura si a mancat din ea, dar bobitele celelalte (coacaze) sunt inca acre
Ca a mancat orez. si spanac.
Ca bunicu nu a facut gratar in curte.
Ca "mergem la magazin si cumparam bomboane cu fructe"....mrrrr...
Ca atunci cand "am fost la magazin si am luat bomboane, te-am pacalit mamiii".....dublu mrrr...presupun ca se traduce "nu spunem lu mami ca mancam bomboane", dar poate nu e asta si vroia sa zica altceva.
Una peste alta a fost ok. Pare sa se fi simtit bine acolo.
Limita de stat fara noi e de vreo 7 zile, caci dupa o saptamana la bunici a inceput sa intrebe de mami si tati, chiar sa planga ca vrea acasa. A doua zi a ajuns tati acolo asa ca supararea s-a rezolvat:).  
Acum ne reintram in rutina. Mergem in parc. Facem inghetata. Mergem la terasa. Fugarim bicicleta. Ne cautam prietenii pe alei. Asteptam saptamana viitoare cu noua gradinita...

Black Swan reloaded

Ati vazut Black Swan? mult-aclamatul si laudatul film cu Natalie Portman? Well, eu da. Pentru mine, Black Swan este cel mai ingrozitor film de groaza pe care l-am vazut. Nu am nicio problema cu filmele de groaza. Pot sa ma uit linistita la monstrii, la capete taiate si galeti de sange clipocind peste tot. Daaar, nu-mi arata nimic legat de unghii. Nu-mi arata unghii smulse, rupte, taiate. Asa ceva nu pot sa vad. De aia pentru mine Black Swan este tatal tuturor filmelor de groaza:))
Dar se pare ca soarta are mult umor. Pentru ca, cum sa o zic mai frumos?, lu Andreea ii cad unghiile. Nu una, doua. Nuuu, toate. Asa, deodata. Asa ca traiesc in plin film si strang din dinti asteptand sa se termine. 
Dupa panica initiala, gandindu-ma ca are vreo deficienta majora de vitamine si minerale, m-am linistit oarecum citind pe net posibilele cauze. Pe site-urile de la noi n-am gasit mare lucru, dar m-au salvat niste forumuri medicale din State, site-uri si CDC-ul american:d. 
Se pare ca dupa boala gura-mana-picior (va amintiti de ea , nu?:D) poate sa apara aceasta complicatie, caderea unghiilor si, uneori, chiar a parului (Doamne fereste!). Cauzele sunt dezechilibrul aparut in organism ca urmare a virusului, cand, babeste zis, resursele sunt trimise sa lupte cu gandacul si primele care sufera de lipsa lor sunt unghiile. Deci se imbolnavesc si cad. Si sub ele cresc altele. 
Am zis sa povestesc oribilitatea pentru ca stiu ca mai sunt mamici care s-au lovit de boala asta de curand (cica e epidemie in Bucuresti, asa ca aveti grija). Daca vedeti ca unghiile celui mic se desprind de la radacina si par din ce in ce mai putin ancorate de deget, fluturand oribil in aer, nu va speriati. S-ar putea sa fie de la porcaria de boala...
O sa pun si niste poze, nu de la Andreea, ca sa stiti cam cum poate arata chestia..

Discutii la telefon


Ieri am vorbit cu fi-mea la telefon. Adica am avut o conversatie, ne-am inteles, ca asa lalaieli am mai prestat noi si in trecut.
Cu aceasta ocazie m-a anuntat ca a dormit mult (discutia era dupa somnul de pranz), ca a fost pe Polistoaca si ca bunica nu avea papucii deci mergea greu (whaterver:d) - amin, finally, bunicii au dus-o si in padurea de langa casa, nu doar prin urbe -, ca urmeaza sa se duca la leagane sa se intalneasca cu Smaranda (o pretena noua inteleg..) si ca s-a copt zmeura.
Am intrebat-o daca mai sta pe acolo. Mi-a zis ca mai sta un pic cu bunicii si apoi vine acasa.
Eu intre timp am facut curatenie si am eliminat o gramada de jucarele si hainute depasite. Plus am reorganizat casuta din camera ei, asa ca fiecare raft are rolul lui acum: zona de pictura, zona de carti, zona de papusele, etc. Probabil ordinea mea va rezista fix 5 minute:d

Fetele in vacanta

Fetele in vacanta au un aer al lor. Sunt haioase, secretoase, rad aiurea, din orice, au secrete, se pupa, se supara, se alearga, descopera minuni impreuna, merg de mana.
Fetele in vacanta sunt curioase, barfesc, povestesc, se joaca jocuri doar de ele stiute, se ascund cand apar parintii in zona.
-Ce faceti?
-Nimic..., zambesc ele inocent.
hm..
Nu conteaza cat sunt de mici, fetele sunt fete 

La bunici

Ce mai face matza. E la Predeal cu bunicii. Se joaca in curte, alearga, doarme, mananca, se joaca in oras, se catara, se urca, coboara, cauta, misuna, isi face prietene. Presupun ca se rasfata, se prosteste, se alinta:d.

Ce face mama matzei. Studiaza arhitectura din Centrul Vechi, evalueaza compozitia cocktailurilor, calculeaza numarul de oameni pe metru patrat de terasa la ora 12 noaptea. Aceste studii trebuie aprofundate. Bea cafeaua in liniste. Se trezeste cand are chef. Isi dedica serile unor sesiuni de shopping deocamdata nefinalizate. Ii e dor, dar profita de vacanta:). Si nu, matza nu sufera de acelasi dor deocamdata, se distreaza de minune:D

Follow-up la bagajul de vacanta

Acu ca m-am resemnat la gandul ca vacanta fuse si se duse, m-am gandit sa fac un follow-up la listele pentru drum:d.

Dupa cum spuneam, pe langa punga cu rontaieli si punga cu hainute de schimb si servetele, am avut punga (de fapt un rucsac:D) cu jocuri. Pe unele le aveam deja, pe altele le-am comandat special: carti cu povesti, carti de colorat, hartie, creioane, acuarele (da, gasisem o metoda de a colora in masina fara a arunca apa peste tot:d), sarma si margele (ca sa facem bratari si lanturi), lipici si chestii de decupat (sa facem niste colaje), plastilina, o coala magnetica sa aranjam animalute pe ea (dar am uitat magneteii acasa:D), creioane speciale de pictat pe fata (sa facem fluturasi si inimioare pe maini), 2 papusi barbie sa jucam teatru cu ele, un set de pieptan cu oglinda primit de la bunicu de care nu se mai desparte.
Ce am folosit din toate astea?
-creioanele de pictat pe piele – mare hit, am tot colorat si desenat manute si picioare cu ele.
- margelele – am facut eu un sirag la rugamintea andreei
- oglinda si pieptanul – alt mare hit. s-a pieptanat pe ea si pe cele doua barbie in continuuuuuuu
- am citit o poveste
Cu restul s-a jucat la mare, dar nu in masina.
Pentru ca, dupa vreo 100 de km, cand ma pregateam sa incep sa scot recuzita de distractie, matza a vomitat. Nu mult, ca na, nu prea mancase, dar suficient ca sa ma anunte ca problemele noastre cu raul de masina nu au disparut de tot, doar s-au diminuat. Asa ca am scos din ecuatie jocurile care presupun uitat la poze, desenat, lipit..adica orice presupune stat cu capul in jos. Cum se uita pe o pagina de carte, cum anunta “mami, pe mine ma doare burtica”, fraza care precede “mami, mie nu mi-e bine”, urmata la scurt timp de vomitat:d.
Fata de anul trecut, cand a vomitat de vreo 5 ori pana la bulgari si inca de vreo 3 ori pana la greci, acum a fost muuult mai bine. Adica doar de 2 ori in 12 ore de drum, ultima oara la vreo 15 km de destinatie, pe niste serpentine in muntii unde ne-a trimis gps-ul, dar asta e alta poveste:d.
So, ce am facut pe drum 12 ore? Am cantat:)). Muuult, non-stop aproape, am ascultat 2 povesti pe cd si am vorbit. Rezultatul e ca la final nu mai aveam voce si nici chef sa mai scot vreun sunet.
Hitul maxim al drumului, salvatorul nostru suprem, a fost cd-ul cu cantecele pentru copii. Bine, inca aud in urechi cantecelele alea, le fredonez pe muteste prin metrou si traiesc cu speranta ca refrenele oribile vor disparea din capul meu in cateva zile.
So, sfatul meu. Nu va incarcati cu jocuri :)). Luati cantece, povesti si inca 2-3 prostioare. In rest, vorbiti mult, uitati-va pe geam, cautati mori de vant, masini colorate, semafoare, flori de floarea-soarelui, trenuri...
Cand nu are chef de nimic si sta linistit in scaun privind pe geam (da, ni s-a intamplat:d), lasati-l in pace. Uneori, rar, si astia mici au nevoie de pauza, de liniste, sa se regrupeze un pic.
Drum bun:)

Amintiri despre verile trecute

Vara cred ca este anotimpul despre care imi amintesc cele mai multe lucruri din copilarie. Si ceva imi spune ca e la fel pentru multi. Vara este vacanta prin  definitie si poate si de aia ne bucuram copilaresc cand se apropie luna iunie. Chiar daca acum vacanta s-a redus la vreo 2 saptamani.
Dar nu despre visele mele despre un concediu de 2-3 luni vreau sa vorbesc:))
Ci despre amintiri. Cele pe care le construim noi ca parinti pentru copii.
As vrea sa nu lasam verile sa treaca de la sine. Simple, banale, o insiruire de zile petrecute in parc, facand mereu acelasi lucru. As vrea ca la sfarsitul verii, Andreea sa zica "ah, ce frumos a fost vara asta!", iar peste ani sa-si aminteasca de cine stie ce loc sau scena din trecut.
Cred ca este esential sa cream amintiri frumoase. Si asta nu presupune bani multi. Nu e nevoie de un drum la Disney sau de o tabara super scumpa pentru ca cel mic sa aiba veri frumoase. Dimpotriva, cele mai multe amintiri ale mele n-au nicio legatura cu vreun concediu exotic, mai ales ca pe vremea aia exotismul maxim era de multe ori o saptamana la Mamaia.
Cele mai valoroase amintiri, cele mai dragi, sunt niste franturi de zi, niste mirosuri. Pregatirea bagajelor pentru plecarea la bunica, fuga la zmeura sa vad daca s-a copt, parfumul dulcetei prin bucatarie, cataratul in brazi cu copiii din zona, marea, joaca cu tata in apa, baile in parc cu bunicul. Nu sunt prea multe, nush de ce, dar sunt dragi.
Eu vreau sa construiesc mai multe cu Andreea. Mici ritualuri ale noastre, bucurii banale impartasite impreuna,  despre care sa ne amintim peste ani. Mai stii cand mergeam impreuna la o inghetata? Mai stii cum faceam coronite din flori? Mai stii duzii din parc? Cum ne intindeam mainile dupa dude si ne mozoleam? Mai stii balacelile de la mare? Mai stii cum culegeam zmeura? Mai stii...?
E simplu sa construiesti amintiri. E de ajuns sa transformi un moment banal intr-o poveste, intr-o expeditie. Sa il repeti pana cand devine un ritual impartasit de voi. Un suc la terasa nu costa mult, dar poate fi atat de frumos daca ii spui "hai sa cautam impreuna cea mai frumoasa terasa din oras, cu cel mai mare si mai rosu cocktail".  Hai sa ne facem margele identice, una tu, una eu si sa iesim in lume asa. Hai sa avem o dimineata "de fete" cu pieptanat la oglinda, colorat degetele de la picioare, prins codite.
Vara nu inseamna doar alea doua saptamani de concediu. Inseamna multe zile simple din care putem construi amintiri

Divagand un pic, dar nu mult:D, eu am considerat mereu ca excursiile, vacantele, iesirile in oras, in parc, cu trenul, cu autobuzul, vizitele in orase straine, la muzeu, la teatru impreuna cu copilul sunt lectii de viata, sunt oportunitati de a vedea, de a auzi, de a gusta ceva nou. De a se imbogati cu noi experiente, cu intrebari, cu raspunsuri. Ma bucur mereu de nerabdarea Andreei cand ne pregatim sa plecam undeva sau cand ii spunem ca mergem la un spectacol sau in alt parc. Cand o anuntam ca vom incerca ceva nou. Intalnirile ei cu noul sunt minunate, mirarile, retragerile timide, extazierea debordanta. Parca si vezi cum se invartesc rotitele in cap si calculeaza: cat e de interesant, cat e de riscant, ce sa faca, cum sa reactioneze.
Normal ca e mai greu decat in 2. Normal ca trebuie pregatiri mai atente. Normal ca nu poti face chiar orice, tot ce ai vrea, dar poti face enorm de multe daca il inveti pe copil de mic sa accepte schimbarile, noul, sa nu se teama de plecari, de iesirea din mediul lui. Daca il inveti sa exploreze, sa fie curios, daca ii explici unde plecati, de ce, ce se va intampla acolo. Daca pui toata intamplarea intr-o poveste pe care el sa o absoarba asa cum absoarbe povestile din carti.
"O sa mergem la o mare maaare, verde, si o sa cautam pesti. Si libelule. Si scoici si raci si meduze. Si o sa ne plimbam cu o marca printre insule, sa vedem ce traieste pe insulele alea? Oameni? Pitici? Zane? Iepuri? Si o sa mergem cu masina muuult, mult de tot, de cand rasare soarele pana aproape de culcare pentru ca lumea asta in care mergem noi e departe departe si trebuie sa avem multa rabdare ca sa fim primiti acolo? Cum de cine? De paznicii acelei lumi magice. zane? s-ar putea sa fie si zane acolo..O sa cautam...":d 

Vacanta nr.2 in Vourvourou

Am bifat cu succes si a doua vacanta in 2 in Vourvourou, o localitate micuta de pe bratul Sithonia, ideala din punctul meu de vedere pentru un sejur la mare cu copilul. Spre deosebire de anul trecut, cand am zacut lenesi in curtea proprie, balacindu-ne zilnic pe aceeasi plaja, de data asta am decis sa vedem si ceva imprejurimi, mai ales ca am decis ca la anul bifam alta destinatie totusi.
Asa ca hai sa fac o lista cu lucrurile pe care eu le consider de vazut in zona, poate ajuta un viitor calator:)
  • Vourvourou - un soi de 2 mai mai rasarit, un sat de fapt asezat de-a lungul plajei, cu cateva zeci de vile cu apartamente sau studiouri. Unele dintre ele au plaja proprie, altele nu. Dar in orice caz de plaja nu duci lipsa in zona, chiar daca trebuie sa mergi un pic pe jos sau cu masina. Avantajul zonei este ca in cele mai multe cazuri plaja este cu nisip si apa mica pe o portiune intinsa, asa ca poti sta linistit ca cel mic nu pateste cine stie ce nebunie. 
  • Ormos Panagia- este un port minuscul la vreo 4 kilometri de vourvourou, de unde ziua pleaca excursiile spre muntele Atos (nu am bifat), iar seara poti manca cea mai buna mancare proaspata din zona (parerea mea:d). Dupa ce am descoperit tavernele de aici (vreo 3 la numar, asezate direct pe nisip), n-am mai vrut peste si carcalaci in alta parte. Iar daca adaugi un pahar de vin si un apus de soare, e deja locul ideal pentru cina. Din nou, faptul ca e pe nisip a fost un avantaj pentru noi, caci Andreea a misunat si s-a jucat pana cand a venit mancarea si dupa ce a mancat, fiind mereu in raza noastra vizuala, asa ca am putut savura in liniste bunatatile.
  • Porto Koufo - este un golfulet asezat oarecum in varful peninsulei, cu plaja mare, cu nisip si apa curata. Atentie ca mai sunt arici de mare, dar de obicei sunt lipiti de pietre asa ca daca evitati cei cativa bolovani din apa totul e ok. Peisajul este foarte frumos, cu doi versanti inverziti coborand incet spre mare, cu barci si mici vase de pescuit ancorate ceva mai incolo si 2-3 taverne dragutele. Nu e neaparat de cazat aici, dar merita mers intr-o zi, pentru plaja si mancarea super buna, pescuita in acea dimineata.
  • Neos Marmaras - este un mini-orasel, cu case inghesuite si catarate unele peste altele, cu strazi inguste, ba extrem de abrupte, ba in coborare rapida. Nu stiu cum arata plaja, am trecut rapid prin zona si am mancat ceva la o terasa din port. Nu ne-a impresionat nici orasul nici mancarea, asa ca nu recomand sa va cazati acolo.
  • turul peninsulei Sithonia - da. Este o zona foarte frumoasa, mai ales pe coasta de est, unde este si Vourvourou. Drumul porneste de la nivelul marii si urca pana sus pe versanti, printre paduri de conifere, de unde vezi golfuri si plaje superbe undeva jos de tot, ajungand apoi pe varf, intr-o zona arida, cu pietre si pamant rosu, ca in multe locuri din grecia, si coborand apoi spre porto koufo, de unde merge oarecum serpuit la nivelul marii pana la neos marmaras. Pe tot drumul, de vreo 100 de km, intalnesti o gramada de sate si orasele, dar noi nu ne-am oprit sa le vedem. Nu zic insa ca nu merita.
 De mancat in Vourvourou:
  • Pizza Top - o pizza uriasa, de 13 euro, din care se satura lejer o familie de 3. Buna, ieftina, eficienta
  • Taverna Paris - mega-ultra faimoasa pe net, pe noi nu ne-a impresionat. Mancarea a fost ok,dar dupa ce testasem Omnos nu ne-a mai impresionat, locul in sine e cam inghesuit si e foarte cald sub copertina. Ca sa ajungi la plaja trebuie sa cobori niste scari si nu vezi nisipul de la masa, deci nu bun pentru copii si pe deasupra undeva in afara restaurantului este loc de joaca, idee buna pentru copiii mai maricei poate, dar un dezastru logistic pentru noi. 
  • Taverna Gorgona (mermaid in traducere) - noua ne place mult aici pentru ca e chiar pe plaja, cu  fata spre insulele din jur, apusul este superb, mancarea civilizata, fara a fi stralucitoare. copiii se joaca la 5 metri mai incolo, pe nisip, udne exista si vreo 2-3 tobogane mici. 
  • Restaurantul hotelului Gustos - este mare, langa piscina (nasol pentru picii umblareti), cu muzica live in serile de miercuri.Am mancat tot o pizza uriasa, de 13.5 euro, ca 3/4 din celelalte mese. Bunicica, nu asa buna ca la Pizza Top parca. Mergeti daca cei mici nu au tendinta de a sari in piscina si trebuie sa stai non-stop dupa ei.
Daca imi mai aduc aminte chestii sau cere cineva detalii, le dau cu placere:)
Pozeeee

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...