Ora de pictura

Sau ce fac mama, tata si copilul sambata seara daca afara e urat si celor mari le e lene sa o imbrace pe cea mica:d.



Dupa ce am terminat cu pictura, inclusiv etapa finala, adica spalatul si schimbatul bluzitei:d, am trecut la alte activitati artistice.

Vorbe bebelusesti

M-am gandit sa notez din cand in cand ce cuvinte noi mai invata picea. Ca sa ne amuzam mai tarziu. Sau sa i le aducem aminte, ca se pare ca dupa o vreme mai uita din ele (de exemplu us - urs a disparut din vastul ei vocabular si mai sunt si altele dar nu-mi vin acum)
Deci
nu aaau - nu vreau
nuna- luna
stea
nenea
taati - tanti (problema e cand ne intalnim cu doamne mai..barbatoase...si le spune nenea)
apte - lapte
titiii - masina
be - becul
nani
buni - cred ca inseamna toti bunicii, inca n-am vazut vreo diferentiere intre ei. uneori si babutele de pe strada sunt chemate buni de la distanta...
tun - turnu facut din lego
bubu - buburuza
buba - orice zgarietura sau pata de pe corp:D
nana - bataia pe care o primeste peretele sau dulapul de care se mai loveste uneori
piii - copiii
pi - paine (pi e foarte popular:d. cand vede paine zice pi, cand vrea la copii sau ii vede zice piiii)
bo - balon
Clasicele deja bebe, pisi, ham, didii, mami, tati, apa, kaki, pipi, utza
De inteles, intelege multe. Practic pot sa-i cer sa-mi aduca o gramada de lucruri si le aduce. Pot sa o intreb unde vrea sa mergem in parc. Daca vrea sa manance ceva anume. Stie numele la diverse alimente...
In fine, incet incet parca incepem sa ne intelegem reciproc:)

Nervisori si suparari la 18 luni

Mai stiti ca nu cu mult timp in urma ma bucuram ce copil cuminte am...Cum asculta si se joaca si da jucariile si si..Si spuneam eu ca probabil e o faza si o sa treaca...
A trecut:d
De cateva zile observ la Andreea mici semne de agresivitate. Nu e violenta, nu bate, nu musca. Dar cand e obosita sau o deranjeaza ceva, are reactii destul de dure. Impinge, pune palma in pieptul altui copilas, se "rasteste" la el, trage de jucarii, incepe sa tipe daca nu i se da jucaria pe care o vrea sau daca alt copil vrea sa-i ia ceva din mana. Cel mai tare ma deranjeaza impinsul. E ceva nou.
Intervin mereu, ii vorbesc calm, ii zic ca nu, nu e voie, sa dea jucaria, sa lase jucaria...uite, bebe plange, l-ai suparat. Nimic nu are efect. O buseste plansul si urla.
Rezultatul e ca trebuie sa o iau de unde e si sa o calmez in alta parte.
Azi in parc a fost oribil. I s-a pus pata pe o jucarie de impins si cand "proprietara" nu a vrut sa i-o dea a inceput sa urle. Am luat-o pe sus cu tata si am plecat. Urlete. Pana la urma am lasat-o jos si a inceput sa alerge inapoi spre fetita plangand. Cand a vazut ca nu venim dupa ea, s-a oprit si a continuat urletele. Pana la urma a venit incet spre mine si tata, dar nu a renuntat la plans.
Inteleg ca e o varsta dificila, cu conflicte si dileme, cu frustrari si nervi. Dar mi-e teama sa nu ramana asa. O mica tipatoare, istericoasa si suparacioasa.

In cautare de solutii si idei am gasit textul asta...
SOCIABILITATEA
Relatiile copilului cu egalii sai nu sunt chiar fara probleme. Daca inca nu ati facut-o, este bine sa-i integrati intr-un grup de copii de varsta lui; dar trebuie sa va asteptati sa inteleaga ce inseamna respect si atentie. In general, el nu se joaca, inca, cu un alt copil, decat daca are nevoie, ca sa se balanseze, de exemplu.
Cu un comportament egoist, el prefera mai degraba sa primeasca sau sa ia, decat sa dea. Gaseste ca este normal sa aiba totul pentru el si nu tine cont de dorintele celorlalti. Uneori isi cauta prietenii, alteori ii hartuieste, ii ignora sau ii loveste.
Prefera prezenta adultilor si ii place in mod special sa le imite comportamentul in jocul lui. Dar, in aceasta perioada, tatal ocupa un loc din ce in ce mai important. Copilul ii cauta compania si refuza deseori sa doarma fara sa-l fi vazut un moment seara. Baietilor, ca si fetelor, le place sa faca taraboi cu tatal lor si apreciaza forta si bruschetea lui.
In schimb, fug, in general, daca sunt luati in brate sau sunt sarutati fara sa doreasca. Mangaierile dureaza putin cand esti atat de activ!
JOCURI SI JUCARII
Jucariile favorite la varsta aceasta sunt jocurile puzzle foarte simple, bilele colorate, care se pot insira pe ata, si jocurile cu piese de incastrat. Dar preferatul pentru mai multe luni de-acum incolo ramane telefonul din plastic, pe care copilul poate fie sa-l tarasca pe jos, fie sa-l foloseasca pentru a exersa limbajul si conversatia.
Copilului de un an si jumatate ii place sa foloseasca unelte asemanatoare cu cele ale adultilor si sa desfasoare jocuri de imitatie: bate cuie, matura etc. Poate acum sa sufle si sa aspire si o face cu placere cu un pai, un balon sau un fluier. Turnurile pe care le construieste din cuburile sale sunt din ce in ce mai inalte, iar bucuria lui este la fel de mare, fie ca le inalta, fie ca le darama.
In fine, ii place foarte mult sa mazgaleasca cu creionul sau carioca. Acum, cand a inteles legatura dintre gest si efect, el ar desena peste tot: pe pereti, pe masa etc.
Lucrul acesta cere supraveghere, dar puteti pune la dispozitia copilului o suprafata de perete - de exemplu, in camera lui sau in bucatarie - pe care o veti acoperi cu o coala mare (gen fata de masa din hartie) ce trebuie schimbata des.

Un subiect delicat: mancarea - 2

Update: deci, dupa ce ieri la pranz nu a mancat nimic cu mama...aseara domnul tati a produs niste ardei umpluti. Pe care donsoara moft i-a tratat cu un mare refuz azi la pranz:(. Nu a mers nici macar cu un borcan de iaurt turnat peste compozitie.
In schimb a ros pana la os o pulpita de pui, pe care ieri o aruncase cat colo. Masa a fost completata de o portie mica de cereale fitness cu iaurt, ca doar ce naiba, tinem la silueta.
Cam asa sta treaba cu mancarea.
Prost.
Diseara o sa incerc sa rebranduiesc ciorbita cu niste suc de rosii. Poate ciuguleste maine ceva din ea totusi.


Andreea nu a fost niciodata mancacioasa. Ba chiar dimpotriva as zice eu. Acum are zile cand nu mananca aproape nimic sau foarte putin, de exemplu o banana la pranz:d, si zile cand mananca foarte bine.
Atata timp cat e sanatoasa, o las in pace, mai ales ca doamna doctor ne-a "linistit" spunand ca e normal la varsta asta si ca o sa se intample tot mai des. Asa ca, uneori ne place laptele, alteori nu. Uneori vrem tot borcanul de iaurt de 200, alteori doar juma. In unele zile ciorba acra e superba si castronelul trebuie reumplut, pentru ca a doua zi aceeasi licoare magica sa cada in completa dizgratie.
Asta e
Dar, as vrea totusi sa incerc sa-i mai diversific putin pranzul, care la noi s-a blocat in 2 feluri de mancare: pulpe la cuptor si ciorbita de legume.
Restul variantelor care erau acceptabile acum cateva luni (spanac, mancare de fasole verde, mamaliguta, legume la oak cu sos de rosii) nu mai sunt in gratiile matzei.
Voi ce mai dati la copii la pranz? Niste mancaruri simple si de succes...Care sa contina eventual si carne. Sau nu. Aia o pot da si separat.
A si sa nu para pasate, ca e jale. Adica chestiile gen spanac oricat ar fi de bune nu sunt bune pentru ca nu-i mai place sa manance chestii semi-lichide. Vrea bucatele. Fitzoasa, v-am mai spus:d

Moda 3/4


In cinstea verii tarzii care tocmai a trecut, va prezentam tinuta 3/4. Cum zilele cu soare cald si cer senin se pare ca au plecat pe alte meleaguri, ne pregatim sa va aratam si tinuta "elful lui Mos Craciun". Dar poate mai intarzie un pic...

Cum sta picatura asta aici?

Dle Tractor Nelu ce faceti acolo? Inca un leagan pentru mine???

Dam cadita de baita

Matza a avansat de cateva luni de la baita in cadita la baita in cada asa ca vechea ei cadita zace nefolosita prin casa, ocupand spatiul inutil spre vesnica suparare a mea:d.

Asa ca, daca are cineva nevoie de o cadita Bertoni cu scurgere si suport de spate, de 100 cm, galbena, o dam cu 50 de lei. Noi am luat-o cu 100 de lei si, desi initial mi s-a parut cam mult pentru o bucata de plastic in care sa balacim copilul, pana la urma am fost tare incantata de ea. Si matza la fel.

Daca e cineva interesat, fac si poze:d

Copiii nu sunt rai

Asta e parerea mea. Ca nu exista copii rai. Poate sunt suparati sau frustrati sau nu stiu cum sa faca fata unei situatii. Poate sunt obositi si ar vrea ceva dar nu stiu sa spuna ce. Poate ii deranjeaza un copil si nu stiu sa arate asta intr-un mod "civilizat". Poate nu au deprins inca toate uzantele sociale si fac lucruri pe care oamenii mari le considera "nepotrivite".
Dar copii rai nu exista. Iar toti oamenii de bine care se simt datori sa sublinieze un comportament pe care ei il considera "urat, asocial, rau", ar trebui sa se abtina. Nu ai voie sa spui unui copil ca e rau. Si mai ales copilului altcuiva.
Imi povestea zilele trecute o prietena despre minunatele doamne care isi permit sa certe copilul altcuiva, punctand cu fermitate ca "esti rau/rea". M-am indignat si atunci, ca de fiecare data cand aud astfel de povesti. Dar azi mi s-a intamplat mie si, desi Andreea are accese de nervi si plansete isterice si uneori e greu sa te intelegi cu ea, nu e un copil rau. Si nu spun asta pentru ca e a mea, ci pentru ca, dincolo de momentele dificile, este un copil care intelege si cu care te poti intelege. Si, chiar daca nu era asa, daca ar fi facut tot timpul doar ce vrea ea, daca plangea mult, daca ma supara enorm, tot nu era rea.
Sa va explic cum am ajuns la povestea asta.
De cateva zile, matza mea are momente in care nu vrea sa imparta jucariile. Daca un copil vine si ii ia o bucata de creta, cum s-a intamplat azi, incepe sa tipe si bazaie si se supara. Nu-mi place situatia si sper sa o depasim. Ii explic calm ca baietelul vrea sa se joace cu ea, ca s-a intristat ca nu i-a dat creta si lui si a plecat. Si ca acum o sa se joace singura. S-a uitat lung dupa el, dar cand am intrebat-o daca vrea sa mergem la el sa-i dea totusi o creta a zis ca "nu" si i-am respectat dorinta.
Dupa vreo 2-3 minute a aparut langa noi alt copilas, cam de varsta ei. Andreea a strans toata creta, s-a dus la el si i-a dat cateva bucati. Apoi s-au jucat linistiti impreuna.
Cam asta a fost situatia si as fi trecut usor peste ea daca la un moment dat n-as fi auzit-o pe bunica baietelului la care tipase Andreea spunandu-i nepotului ca "fetita e rea, las-o sa se joace singura, nu te mai duce la ea. E rea".
M-am gandit sa ma duc la bunica si sa vorbesc cu ea, apoi mi-am dat seama ca e inutil.
Probabil ca vor mai fi situatii de acest gen, probabil ca va trebui sa repetam de multe ori lectia daruirii cu pitica si sigur uneori va impartii, alteori nu. Poate depinde de copil, de starea ei, de jucarie, de vreme....Dar chiar daca uneori va fi mai zgarcita, nu va fi niciodata rea.
Si ma gandesc, cati copii, tineri, adulti ajung sa aiba o parere proasta despre ei insisi, sa nu se respecte, sa nu-i respecte pe altii, pentru ca atunci cand erau mici si faceau tot felul de nebunii li s-a spus in mod repetat "esti un copil rau".

Iarna, varianta noiembrie 2010





Iarna asta e tare frumoasa. Mie imi place si ar putea sa fie asa si in continuare. Avem frunze cu care sa ne bulgarim, nisip pe unde sa ne alergam si mai ales copii care inca nu s-au pitit prin case. In plus, iarna asta ne lasa sa ne aratam ultimele achizitii in materie de moda si esarfa prinsa chic.

Ce sa fie, ce sa fie? - continua:d

Update: Am fost in seara asta la doctor. Matza e ok, analizele de kk ok, consultatia ok, vesela nevoie mare. Una peste alta nu stim ce are. Pot fi mofturi de copil de un an juma, poate fi o burtica suparata un pic pe vreun fel de mancare nedorit. Important e ca nu sunt gandacei.
Totusi, dr. ne-a sfatuit sa facem si o urocultura si o eco abdominala, sa nu fie vreun inceput infectie urinara.
Asa ca in seara asta am facut dansul ploii ca sa faca un pipi intr-o punga speciala:)). Normal ca a protestat la atasarea infamului obiectul si a mers un sfert de ora cracanata prin casa. Dupa maraieli si scartaieli am prins un mini-pipi, suficient doar pentru examenul de urina. Am asteptat urmarea ca sa pot stoarce ceva si in borcanul de urocultura, dar matza a refuzat sa mai presteze la punga. Reluam dansul maine dimineata.
Uf, asa mi-am dorit azi sa mearga deja la olita. Dar dansa nu da semne ca ar fi interesata de asa intrument. Cred ca o sa o pun direct pe WC.


Febra mica, matzaiala, refuzul complet al hranei, acceptarea fooarte limitata a lapticului, kk molut si galben pai.
Dap. Ne-a lovit. Un gandacel.
Cred ca se razbuna gargaritele ca m-am luat de ele in postul trecut:d.

Maine facem coprocultura. Sa aflam si noi numele inculpatului. Iar daca e doar o indigestie ceva, dam si o petrecere cu tort.

Adunate

-zilele trecute am fost impresionata de numarul de caciuli de lana, fulare si geci de iarna pe care l-am vazut. Desi afara erau peste 15 grade, bietii copii erau incotosmanati de parca iesisera cu sania prin nameti. Cel mult, beneficiau de deschiderea fermoarului, dar asta doar dupa ce erau "rugati" sa nu mai alerge ca transpira si ii "trage"

- mai nou la una dintre trecerile de pietoni spre parc a fost instalat un semafor. Are un buton pe care apesi si se face verde. Din pacate nu se face instantaneu, cu dupa vreo 30 de secunde, si nici nu scrie cat trebuie sa astepti, motiv pentru care numeroase persoane, mai degraba in varsta, apasa in continuu pe bietul buton, din ce in ce mai nervosi, protestand si bombanind ca nu merge dracia. Merge, dar trebuie sa ai putintica rabdare si mai ales sa citesti literele scrise maaare, cu rosuu, intermitente, care zic "va rugam asteptati"

-de cand e soare, s-au inmultit exponential gargaritele. Eu nu inteleg, astea nu hiberneaza? Adica se reproduc iarna, pe ger sau cum? Ce cauta atatia pui de gargarita pe la mine pe la geam?

-cand nu e soare si temperaturile scad spre 10 grade, si eventual e ceata, si sta sa ploo, dar nu ploo, unde se duc toti copii din parc? Au un club al lor la care nu am primit invitatie?

-cenusa de frunze e buna ca ingrasamant? Inmulteste florile de primavara? Rodesc copacii mai bine daca sunt acoperiti cu ea? Ca altfel nu pricep de ce la fiecare doua dimineti parcul se umple de fum...

18 luni sau un an jumate de minuni, cu update tehnic

Mic update:
Aseara am reusit sa o masor si sa o cantaresc. Asa ca iata si datele tehnice: 82 de cm pe tocul usii si circa 10.700-10.800 pe cantar.
Ma uitam la dunga trasa la un an si ma minunam cum cresc astia mici. S-a adunat un spatiu de vreo 7 cm in 6 luni. Si la kilograme are un plus de cam 1,7 kg. In ultima luna a luat mai putin decat inainte, cam 100-150 de grame, dar atata timp cat urca nu coboara e ok.

Astazi Andreea implineste un an si jumatate. Sau 18 luni in varianta mai academica. E mult? E enorm, e un drum ca de la cer la pamant, e un pas urias , sute de pasi. E putin? Da, foarte putin fata de ce ne dorim sa urmeze, fata de ce credem ca e in fata ei si a noastra.
Cand avea cateva luni si plangea aproape non-stop, si zilele se scurgeau incet incet, pline de lacrimi si pisu si caca si biberoane de lapte si intrebari, 18 luni pareau ingrozitor de departe. Pareau in alta viata. Imi spuneam ca atunci, la 18 luni, va fi mai bine, mai usor, Andreea o sa fie mare, nu o sa mai planga, o sa doarma toata noaptea, o sa manance, o sa se joace, o sa vorbeasca. O sa fie asa cum e acum:).
Cu o exceptie: inca plange:)). Infinit mai putin decat la 6 luni. Si din cu totul alte motive.
In rest, e o fetita vesela, simpatica si dulce. Care mai si plange, se mai si isterizeaza, mai maraie, scartaie...da, dar tot simpatica e. Eu asa o vad si ignor privirile critice cand ma intalnesc cu ele prin parc.
Pentru ca da, inca se cearta cu unii copii, inca se enerveaza cand vrea o jucarie si nu o primeste, inca mai urla si tipa si plange de se aude de la cealalta statie de masina. Uneori o aud cand intru seara in parc si stiu ca e ea. Nimeni nu poate sa planga atat de galagios:d.
Dar cand rade si face mici ghidusii sau se ascunde si face bau, cand ne da pupici si ne raspunde la intrebari uit toate supararile si imi vine sa o mananc toata toata...ca doar e a mea:d.
La capitolul noutati, de vreo saptamana a invatat sa zica nenea (la orice barbat care nu e cunoscut) si stea. Arata stelele de pe cer si le diferentiaza de "be" (becuri:D).
Aseara a invatat ca pe unul dintre cateii ei il cheama Api (happy).
Daca vrea apa cere "apa", dar, daca vede sau atinge ceva ud, in casa sau afara, spune "apu", care cred eu ca e ceva intre apa si ud.
Daca nu e sigura ca are voie sa faca ceva (de exemplu sa loveasca cu un bat sau sa puna mana pe diverse obiecte), te testeaza. Se duce la obiectul respectiv si te intreaba "aici" si in functie de raspuns loveste/pune mana sau nu. De exemplu are voie sa dea cu batul in copac sau in canapea in casa, dar nu are voie sa loveasca oameni sau jucarii. Are voie sa puna mana pe obiecte inofensive, dar nu pe cele care se pot sparge.
Stie ca nu are voie sa atinga canile sau paharele din care beau eu sau Dan ceva si chiar daca ne mai testeaza, mai intinde mana si se uita la noi, daca ii spun "nu, nu e voie si stii asta" se retrage. Ba uneori repeta si ea "nu nu nu", probabil ca sa se convinga:d.
Minunea nu tine insa si in alte ocazii...la jucarii de exemplu:)). Acolo, nu poate naste tremurat rapid de buzica si lacrimi.
Seara o invitam la baita si se duce singura la cada, asteptand sa fie dezbracata. Baita in sine nu e o mare placere si se petrece destul de rapid, in picioare, cu dusul. Spalatul pe cap e un cosmar.
Cand e ora de culcare, ii spun ca mergem la nani nani cu pisi pisi si se agata repede de grilajul de la pat unde stie ca o asteapta matza.
Daca intalneste copilasi mai mari dornici sa se joace cu ea e cea mai fericita. Ii ia in brate, ii pupa, se lasa dusa de manuta si face cam tot ce vede ca fac ei.
Meniul nu s-a mai diversificat, adica mananca tot 3-4 feluri de mancare si nu prea accepta altceva, dar atata timp cat baga ceva in burtica eu sunt multumita. In fiecare zi ii dau obligatoriu iaurt si fructe, piersica, banana sau mar. Am incercat fara succes mango si avocado, in timp ce kiwi si portocala sunt uneori tolerate cu dezinteres.

Dupa munte

In weekend am fost la munte. Soare la greu, cer senin fara pata de nor, vanticel cam rece in schimb, iar seara ger de-a binelea. Dar nu ne plangem. Matza a fost super incantata, a cantat intruna si a topait. S-a catarat pe trunchiuri de copaci, s-a aruncat in frunze uscate, a urcat dealuri, a coborat vai, a facut tot felul de nazbatii. Daca mai gasea si copii pe unde ne plimbam era si mai si. Ii fugarea, le arata cum poti sa te strambi si topaia in jurul lor ca o veverita.Apropo de veverite, am avut grija si de ele. Au primit seminte si nuci in casutele facute de bunicu in curte. Una dintre ele era asa fericita ca au mai aparut oameni pe acolo ca era sa intre in casa dupa noi:d.Vineri au stat toata ziua prin Predeal, dar sambata ne-am imbarcat in masina si am pornit spre Cota 2000, via Sinaia. Pentru ca asa ne e norocul, telecabina tocmai era in revizia anuala:d asa ca am urcat cu masina pana la 1400 si de acolo cu telecabina la 2000. Donsoara nu a protestat nici la curbele de pe drum, nici la balanganitul "cutiei"( asa i-am zis...ca mergem cu cutia).
In schimb, tentativa mea de a-i prinde caciula de cap pe unde batea un vant crancen, s-a lasat cu urlete si lacrimi gigantice. Supararea a trecut insa rapid la vederea intinderii de iarba pe care putea alerga si mai ales a pietricelelor de pe jos.
Pentru viitorii vizitatori ai zonei, terasa de la 2000 e minunata, cu vedere la soare si munti, cu mese de lemn si blanita de oi pe bancute, daaaar e toaata unsa cu ulei "ca sa nu intre apa in barne". Asa ca nu va rezemati de balustrade pentru a prinde mai bine vulturul in poza ca ramaneti cu urme de nesters:d.
Duminica am fost pe la Gura Diham, o zona care mie personal nu-mi place, fiind de obicei plina de fripturi si muzica oribila. Acum era destul de ok, din motive de putina lume. E insa o zona buna pentru pitici pentru ca pot alerga in voie, pot urca pe dealuri, se pot juca in frunze si mai au si apa in care sa arunce pietricele.
Mai multe poze aici

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...