Titiii-vruuumvruuum

De cateva zile ne-am extins balconul. Nu, nu ne-am mutat intr-o vila majestuoasa, cu piscina, terasa spre mare si multe flori in curte:d. Pur si simplu am aruncat o lada antica (eu cred ca era acolo si cand eram eu mica:d) si am castigat vreun metru patrat. Donsoara era incantata si inainte de acest eveniment sa-si fataie funduletul prin balcon si sa se converseze cu oameni nevinovati de pe strada. Dar acum e si mai si. Se plimba dintr-o parte in alta, striga, bombane, se aseaza pe jos, pe sus, se mai cearta cu masinile galagioase. Noroc ca e inca soare:)

Pentru o mica Maria

Nu o cunosc pe Maria, nici pe parintii ei. Am citit despre cazul ei pe un alt blog. Nu pot insa sa nu ma gandesc ce as simti daca as fi mama ei, daca as afla ca are cancer si nu as avea bani sa o vindec. Cat de neputincioasa m-as simti si cum m-as intreba "de ce". De ce un bebe de nici un an trebuie sa treaca prin asa necaz. Stiu ca sunt sute, mii de cazuri de copii bolnavi care au nevoie de ajutor. Si alti multi copii care au primit o sansa prin ajutorul unor necunoscuti.
Poate o putem ajuta si pe Maria!
Mai multe despre cazul ei aici

Capra vecinului...

Nu stiu cum sunt nemtii, englezii, francezii, etc...cand traiesti printre ei. Ii stiu doar din concedii sau relatii la munca, momente in care vezi doar anumite aspecte ale personalitatii lor. Dar ceea ce stiu cu siguranta este ca tare multi romani sufera de o groaznica boala interioara. Nu interna, nu a vreunui organ, ca aia s-ar trata. Ci de o combinatie ingrozitoare de prostie si invidie, care rabufneste uneori la suprafata si te lasa cu gura cascata si o senzatie de greata.
Saptamana trecuta dl. Boc s-a trezit prost dispus si s-a apucat sa isi dea din nou cu parerea despre indemnizatii si cat de rasfatate sunt femeile astea de s-au apucat sa faca plozi. Trec peste tembelismul frazei pe care a scos-o pe gura si care sper sa ramana doar declarativ. Ce m-a socat a fost reactia unor conationali, in comentariile aparute pe site-uri.
Dau doar trei exemple:
"Carmen
Sa imi aratati si mie pe fluturasul de salariu unde scrie: contributie pt indemnizatia de crestere a copilului.
m
Nu mai inteleg nimic ,cele care au nascut acum 25 de ani au stat acasa 4 luni,si au dus copii la cresa si camin ,banii au fost putini si atunci,dar nici ce se intampla acum....daca se poate sa stea acasa 10 ani,sa foloseasca numai pampers,si mancare nestle,chiar nimeni nu mai spala un scutec,si nici copii nu mai mananca supa ? Si chiar vreti sa-mi spuneti mie ca sunt extraordinar de educati?Am intalnit elevi de clasa 1 care nu stiu sa-si lege sireturile,sau sa se stearga la fund...........
As
Si daca se reduc ce ? Acum 15 cand eu am nascut nu se dadeau indemnizatii,...... si nu a murit nimeni. Asa ca VAX."
Precum spuneam prostie si invidie, amestecata cu o doza mare de rautate.
Pana la urma si in Epoca de Piatra femeile nasteau copii si era bine. Nu s-a plans nimeni de conditii. Si, pana la urma, celebra fraza deja, "pe vremea mea, la tara, femeile nasteau pe camp si apoi se intorceau la munca". Corect.

Pe foarte scurt

A venit toamna pe bune. E frig, nor si in principiu naspa.

Matza s-a trezit dimineata mucoasa. Am auzit-o azi-noapte tusind de cateva ori si se mai smiorcaia un pic asa ca ma asteptam.

Lumea vorbeste de Revelion. Oau, Revelion...aveam impresia ca mai e o gramada pana la el si de fapt uite-l colea, dupa colt.

Cel mai mic membru al familiei vrea de la o vreme dimineata cereale Fitness de la mine din farfurie(da, tin la silueta:)) ). Le prefera fara lapte sau iaurt, dar nu refuza nici d-alea inmuiate.

De asemenea, la pranz rade un castronel de ciorba acrita cu suc de corcoduse. E clar fata lu tata, eu urasc ciorba acra.

Aseara am fost in oras, la o cafea la Romana. Normal ca a participat si donsoara:). In premiera, am petrecut 4 statii de metrou cu ea in brate pentru ca nimeni nu s-a ridicat. Inteleg ca aratam foarte tonica si entuziasta:d. Data viitoare imi iau la mine si fatza disperata.

M-am saturat de Vigantol! Andreea nu mai vrea sa-l ia cu apa si trebuie sa caut tertipuri ca sa bage lingurita in gura.

Am terminat Alfie Kohn.
De trei zile ma doare capu si dorm prost.
Nu cred ca e de la carte

Astenoasa

Mi-e lene.Ceva teribil. E un fel de astenie de toamna, dar fara depresia de rigoare. Pur si simplu zilele astea mi-e lene. Sa scriu. Sa ma gandesc la ce sa scriu. Sa fac de mancare. Sa mananc. Sa fac orice.
Asa ca va las un pic cu matza. Ea nu are treaba cu lenea.

Unconditional parenting

Ieri am inceput sa citesc o carte numita Unconditional Parenting, de Alfie Kohn. Tot auzisem de el sau citisem pareri ale unor mamici din strainatate despre autor, asa ca pana la urma am zis ca putina lectura nu strica. Din ce am prins pana acum, omul propune o alta metoda de crestere a copilului decat cea cu care am fi obisnuiti in mod traditional. El considera ca sistemul de pedepse si recompense produce mai mult rau decat bine pe termen lung, invatand practic copilul ca trebuie sa se supuna dorintei parintilor pentru a fi iubit. Ca atunci cand "greseste", parintii nu il mai iubesc la fel de mult. In final, cel mic ori devine excesiv de obedient si retras, ori incepe sa se ascunda de parinti, limitand dialogul cu ei si indepartandu-se treptat de familie.
In schimb Kohn ne propune sa renuntam la pedepse si recompense, sa discutam cu cel mic orice nemultumire a acestuia si sa aflam de ce a urlat/plans/lovit/etc. El crede ca pana la urma copiii nu fac ceva ca sa testeze limitele, ci ca sa testeze cat acceptam inainte de a inceta sa-i mai iubim. Solutia este sa-i asiguram mereu ca orice ar face, noi ii vom iubi. Rezultatul este ca el va renunta treptat la comportamentele excesive, intelegand ca este iubit neconditionat.
In fine, sunt abia la primele pagini si, desi ce spune Kohn suna foarte logic si frumos, ma intreb cat de des, pusa in fata unei crize, poti sa te opresti de la a reactiona asa cum ai fost invatat si sa abordezi situatia intr-o cu totul alta maniera.
"One basic need all children have, Kohn argues, is to be loved unconditionally, to know that they will be accepted even if they screw up or fall short. Yet conventional approaches to parenting such as punishments (including "time-outs"), rewards (including positive reinforcement), and other forms of control teach children that they are loved only when they please us or impress us. Kohn cites a body of powerful, and largely unknown, research detailing the damage caused by leading children to believe they must earn our approval. That's precisely the message children derive from common discipline techniques, even though it's not the message most parents intend to send".
Chiar la inceputul cartii, domnul respectiv da un exemplu din propria familie. Kohn povesteste cum intr-o seara fiica lui de 4 ani si-a incalcat promisiunea de a face baie imediat dupa cina, incepand in schimb sa faca multa galagie, pana cand l-a trezit pe fratele ei mai mic. Intrebarea este ce am face noi in situatia asta? Am continua seara in mod normal, cu baita si citit o carte, pupat, mangaiat copila si apoi culcat? Sau i-am arata ca ne-a suparat, ca a gresit si ca acest comportament va fi pedepsit, urmand sa o culcam fara sa-i citim o poveste si fara giugiuleala.
Reactia mea a fost sa zic fara carte, fara pupici, direct nani.
El insa spune ca a ales varianta cealalta. Au continuat seara ca de obicei si, dupa ce au citit si s-au pupacit, au discutat calm cu cea mica despre comportamentul ei, lasand-o pe ea sa explice de ce tipase si cautand solutii impreuna.
Kohn spune ca pedeapsa opreste comportamentul care nu ne place doar pe moment, dar nu ajunge la cauza problemei.
Uf, greu greu...Ma duc sa mai citesc:d

Rechini vii sau morti?

Oameni buni, recunosc, n-am mai fost la circ de cand eram tanca. Dar acolo animalele nu sunt de obicei vii? Sau din cand in cand mai scot in ring un urs mort? O pasare impaiata...
De cateva saptamani in spatele Palatului Copiilor se instaleaza in weekend un circ ambulant. Cica sunt italieni. Dar ala de urla zilnic in megafon prin fata blocului meu pare arab.
Trec peste nervii pe care mi produce ca se fataie pe bulevard dupa-amiaza, cand copilul vrea sa doarma. Trec si peste repetarea obsesiva a aceluiasi text. Si accept si accentul arab care vrea sa para italian.
Dar. Cum adica "veniti sa vedeti rechinii vii"??? Adica ar putea fi morti? La circ?

Pranzul


Cam asa terminam de obicei masa de pranz. Legumele, aka zacusca, le mananca in scaun, dar bucatelele de carne o plictisesc ingrozitor si dupa ce ia cateva arunca faimosul "gataa". Asa ca ne mutam pe dulap, unde ea mananca, iar eu spal vasele. Economisim timp:d.

Sa ne panicam! Sau nu:)

Exista o categorie de mame foarte panicate. Extrem de panicabile. Le-am remarcat prin parc, de la distanta. Sunt mamele care se albesc la fata daca cel mic a cazut, sar si-l iau in brate cu fata ingrozita, speriindu-l si mai tare pe bietul copil. Mamele care se reped la nefericitul care a reusit sa bage in gura mana murdara de nisip si incep sa tipe la el, incercand in acelasi timp sa indeparteze rapid orice milimetru de murdarie. Mamele care se isterizeaza daca al lor copil a urcat pe topogan prea sus sau e dat in leagan prea tare sau s-a indepartat cu 5 centrimetri de limita acceptata, sau sau.
Eu nu zic sa stai pe banca si sa ignori ce face piciul. Asta de fapt e alta chestie care ma enerveaza, dar despre ea intr-un episod viitor:d. Dar, poti sa reactionezi calm, sa nu sari ca un arc si sa roiesti in jurul celui mic ca o hiena. De multe ori ma sperie pe mine, asa ca ma gandesc cam ce simte bietul pitic..
Astazi insa am avut bucuria sa fiu luata in vizor de una dintre aceste mame. Eram in parc cu Andreea si cu nasii, care au si ei un baietel de 4 ani. Cei mici se jucau cu inca 2 baietei de-a doctorii. Adica cei 3 baieti erau doctori, si aveau instrumentele necesare (de jucarie, Slava-Domnului:d), iar a mea copila, fiind cea mai mica:p, era pacientul. Ii luau pulsul, se prefaceau ca ii fac injectii, ca se uita in ureche, ii luat temperatura..in fine, prostii. Intai am zis ca Andreea o sa stea jos maxim 2 minute dupa care o sa fuga. Dupa 10 minute era tot acolo, consultata de cei 3. Eu si Anca (nasa/best friend) stateam la juma de metru si supravegheam de dupa un gardulet.
La un moment dat, apare langa ei o alta fetita, un pic mai mica decat a mea cred. Unul din baieti ia seringa de plastic si se preface ca ii face injectie. Picea s-a speriat insa si a inceput sa planga. In secunda doi apare mama, cu parul valvoi si gura cat casa.
Si incepe sa tipe la baietel ceva de genul "Ce-ai facut? Ce i-ai facuuuut??? Spuneeee! Ce ai facuuuut??", strangandu-l destul de urat de brat. La auzul tipetelor apare mama baiatul care incepe si ea sa-l intrebe ce i-a facut fetitei. Ala mic se agatase de maica-sa si repeta ca nimic, nimic, dar nici nu era auzit in larma care se crease acolo. Normal, aia mica urla si de suparare si de spaima, mai ales cand atata lume tipa in jurul ei. Dupa ce aproape ca l-a imbrancit pe baietelul vinovat, mama o ia pe sus pe fetita si pleaca, nu inainte de a spune, privind spre mine si Anca, "bine ca domnisoarele (sic!) stateau si se uitau".
As fi vrut sa ii spun ca s-a isterizat degeaba, ca cea mica nu a patit nimic, doar ca s-a speriat ca a fost atinsa de un copil strain, ca era de ajuns sa vina langa ea si sa o ia in brate si s-ar fi calmat, ca cei 3 baietei nu erau niste monstrii, ci se jucau foarte cuminti cu fi-mea, ca a exagerat si a inrautatit situatia...Dar ea fugise deja, probabil undeva unde copila era in siguranta, fara straini pe langa....

De weekend

In weekend am zis sa variem putin iesirile in parc si sa mergem prin alte parti. Nu sunt foarte multe locuri unde poti merge cu un toddler agitat, dar pana la urma am ales terasa de pe Uranus si Ferma Animalelor.
Casa Vesela a fost o premiera pentru noi si imi pare rau ca nu ne-a venit ideea mai devreme, pe la inceputul verii:d. Am fi putut merge acolo mai des. E o terasa foarte simpatica, cu nisip, sezlonguri si masute de lemn, dar, cel mai important, cu loc de joaca pentru copii imprejmuit cu gard. Acolo sunt tot felul de zdranganele, topogane, casute, leagane, etc. Copiii mai maricei, de 3-5 ani, stateau singuri pe acolo si se jucau, supravegheati de o tanti ( e pe bani, 20 de lei), dar noi am facut cu randul pe langa Andreea. Ea se joaca singura o vreme, apoi isi aduce aminte de noi si ne striga. Daca nu ne vede, incepe sa se agite, se agata de gard, iar in final plange. Asa ca o scanam de la o mica distanta si la nevoie interveneam. Dar si asa a fost dragut si merita mers.
Duminica seara am vizitat din nou Ferma Animalelor. Am mai fost acolo acum vreo 2-3 luni si ne-a placut. Intre timp matza noastra a invatat care e treaba cu caii, caprele si oile asa ca le-a vorbit pe limba ei si le-a dat iarba. Cei mai interesanti au ramas si acum iepurasii, pe care ii mangaie prin gard si ii gadila, iar ei o ciupesc de degete:D. Si normal, a mai prestat doua ture pe ponei ca nu se putea fara:).

Una peste alta a fost un weekend vesel si cam prea scurt pentru toti trei.

Cutia minunata

Astazi a venit noua jucarie a matzei. O masinuta fara pedale, verde, cu flori, volan si claxon. Foarte simpatica. Cum a vazut-o, cum a navalit asupra ei. S-a sucit, s-a invartit, a facut vreo doua ture prin casa, a plimbat un pic si bebele, apoi a descoperit ca merge si impinsa de la spate, a testat si varianta asta. Cu totul vreo 20 de minute. Apoi a descoperit cutia :)).

"Mami, tu vroiai sa arunci cea mai interesanta parte a jucariei"

"Pozitia ideala pentru vizionat desene animante: in cutie, picior peste picior, cu o perna moale sub cap si castronul de cereale in mana" (ma rog, cerealele fusesera varsate deja in cutie, dar nu putem avea totul)

Si daca tot veni vorba de donsoara, iata noul stil de dans, brevetat la un an si 4 luni

Si, la final, un mic update la postul anterior. Ca sa nu credeti ca am exagerat:d

za toddler, cu sau fara haine?

Cum se traduce toddler in romana? Extramegapersonalitate, brusteefuziunidefitzemaxime, rasuplansu? Nu credeam ca o pitica care abia a trecut de linia de 80 cm poate avea preferinte legate de moda! Adica sa fim seriosi, abia ca nu mai da cu capul in masa din bucatarie si a inceput sa faca fitze cu privire la haine?
Ma asteptam sa ma lovesc de problema asta pe la 2 ani, chiar 3:d. Aveam si planuri cum sa o tratez, oferindu-i doua variante de tinute din care sa aleaga ea una. Asa am vazut eu la tv ca se face si pe cuvant ca la emisiunea aia functiona:p.
Dar nu, matza mea inca nu vorbeste, dar are fashion statements. Nu vrea o anumita bluza, in nici un caz pantalonii alesi de mine, iar optiunea intre ghete si sandale depinde de cheful zilei, in niciun caz de vremea de afara.
Asa ca imbracatul a devenit o cursa de 100 metri garduri, care se mai lasa si cu plansete, cu bluze zmulse si ghete aruncate, la finalul careia eu vreau sa ma intind pe un pat moale si sa stau acolo o vreme.
Mai nou a dezvoltat o obsesie majora pentru o geaca de toamna cu flori. O ia de pe umeras in fiecare dimineata si mi-o aduce. Normal, e inca prea cald pentru geaca aia, dar hei, are flori, da. Unele tricouri par sa o arda, altfel nu-mi explic de ce, dupa ce reusesc cu greu sa i le pun, incepe si trage de ele cu furie, scotand niste sunete de pisica intepata in bot. Ciorapii sunt persona non grata, Slava Domnului ca inca merge fara ei. Nu mai zic de palarii sau baticute la care am renuntat de mult.
Daca nimeresc tinuta dorita de domnisoara, se infoaie si se duce la oglida unde se priveste lung, cu un zambet larg, intins pe toata fata. Daca nu, plange neconsolata, tot in fata oglinzii.
Eu inca tin cu dintii de intentia de a iesi cu ea afara imbracata omeneste, cu haine care sa-i vina si sa fie potrivite cu vremea. Si simpatice:d.
Dar simt ca se apropie momentul cand voi ceda si voi pune pe ea, una peste alta, bluze, fuste, pantaloni si geci alese de dansa. Anunt asta ca sa nu ne ocoliti. Nu, nu am luat-o razna, doar respect simtul estetic precoce al donsoarei.
PS: Toamna asta se poarta stilul cowboy:d
PS2: "Za" din titlu nu are nicio legatura cu sutele de "za-uri" care au invadat netu zilele astea si care au stransa legatura cu o campanie de lansare a unui produs. Ca sa fie clar:d

dilemele lui tati

tati are tot soiul de dileme, de obicei neserioase.

1. sambata si duminica ies in parc uameni cu copchii. e parcul plin de ei. da' plin-plin, nu plinut. unde stau uamenii astia in timpul saptamanii? ce fac ei joia?

2. o parte din uameni fumeaza cap in cap cu copchilu. tati presupune ca iei nu se pot abtine, ca sunt fumatori "inraiti". tati ar vrea sa vada pe uamenii astia intr-un zbor de 11 ore peste ocean. tati crede ca ar fi funny. tati e fost fumator si stie ca orice uom se puate abtine de la tigari pentru ceva vreme.

3. tati a vazut pe una cum fuma, manca seminte si dadea copilu pe tobogan in acelasi timp. tanti aia cred ca nu alapta si nu lucra la un pulover, ca precis era capabila sa adauge si astea la lucruri de facut in acelasi timp.

4. ce ar face uamenii daca intr-o dimineata ar afla ca la bacanie nu se mai gasesc seminte? ar da fuga la cora, asta ar face. da' daca nici la supermarket nu mai au seminte? daca romania se confrunta cu o criza a semintelor? ce ar face uamenii? ce ? ce?

ps: uameni = cetateni pentru care cel mai folosit apelativ e 'fa'

Dilema copilului singur

Da, recunosc, am o multime de dileme si mi le revars cu darnicie pe blogul lu' fi-mea:d.
Astazi m-a apucat dilema copilului singur. Recunosc ca subiectul nu e original, ci a inceput sa ma gadile pe la degete dupa ce l-am gasit intamplator pe alt blog si l-am aprofundat aici. Dar dilema mea e mai veche, de la primele plimbari cu Andreea prin parc. Ei bine, da, inca de atunci, de cand copilul avea juma de metru si zacea in carucior privind in sus la frunze si nori, multe mame/bunici/bone/vanzatoare/tantii/neni/altii simteau nevoia sa ma sfatuiasca sa nu astept mult pana la urmatorul, sa-l fac repede, sa fie apropiati ca varsta, nevoi, placeri. Eu, inocenta, spuneam ca de fapt noi vrem doar unu. Adica un copil. Mare greseala. Nu se poate sa vrei doar unu, uite ce reusita e asta mica (de parca era un cozonac proaspat scos din cuptor), trebuie sa-i faceti un fratior, altfel va fi rau. Rau? De ce rau? Pentru ca va fi singura, nefericita, egoista, rea, nu se va juca cu alti copii, nu va imparti nimic, va fi rasfatata si izolata. La asa lista de defecte e greu sa ai replica imediat. Eu insa insist ca totusi vrem doar unu si ca nu cred ca va fi nefericita, etc...Mi se prezice inevitabil ca imi voi schimba parerea si ca voi face mai multi copii in cativa ani.
Nu am nimic cu familiile cu mai multi copii, Doamne fereste. Chiar mi se par simpatici cei mici, cum se joaca/bat intre ei.
Dar eu simt ca un copil, acest copil, este ceea ce imi doresc. Nu cred in teoria ca cei singuri sunt nefericiti (eu am fost extrem de fericita in copilarie desi nu am avut frati, ci doar prieteni foarte buni), nici in cea conform careia copiii care au frati au o viata mai frumoasa (am cel putin 2 contra-exemple in familie si multe altele din povesti).
Cred ca fericirea sau nefericirea unui copil depinde de parinti, nu de numarul de frati. De felul in care stiu cei mari sa-i ofere bucurii si lectii importante si frumoase in viata. Cred ca pentru asta e nevoie de timp, imaginatie si de resurse financiare, pe care poate le ai in cantitati mai mari cu un singur copil.
O sa spuneti ca banii nu conteaza. Dar eu spun ca nu e chiar asa. Conteaza sa poti oferi celui mic o vacanta frumoasa, sa-l poti da la o scoala buna, la cursuri, sa-l trimiti in tabere, etc. Asta nu inseamna sa il rasfeti, ci sa-i arati ca lumea e mai mare decat casa/orasul in care traieste si plina de minunatii pe care el le poate descoperi.
Repet, este o parere strict personala si se aplica doar familiei noastre.
Totusi, nu sunt de acord cu fraza "vreau sa-i dau astuia mic o surioara/fratior, sa nu fie singur". Cred ca al doilea/treilea..optulea copil ar trebui sa-l faci pentru ca il doresti tu, doar tu si sotul, nu bunicii, copiii mai mici sau orice alt membru al familiei. Sa faci un copil pentru ca primul nascut te bate la cap ca vrea o sora (adica un fel de jucarie mai mare pentru el), sau bunicii, mi se pare o greseala.

A venit toamna

Era destul de evident ca o sa vina. Ca doar asa face in fiecare an. Parca anul asta a fost ceva mai brusc, dupa zilele alea lungi de canicula. Dar, iat-o. Toamna. Cu dimineti si seri reci, cu ploi, vant si frunze galbene, cu bancute si leagane ude, cu parcuri goale si oameni zgribuliti. Toamna cu cerul albastru intens si lumina domoala care nu-ti strange ochii. Sper sa fie lunga si molcoma, fara izbucniri de frig artagos si ploi nesatule.
Noi oricum ne-am pregatit pentru orice varianta.
Cine zice ca dupa ploaie nu e amuzant in parc? Sau chiar in timpul ei:d

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...