Prima plimbare cu bicicleta

Da, am bifat si asta:d. Am plimbat pitica cu bicicleta. Nu de aia cu un loc, ci una cu doua locuri, plus loc in fata pentru copii. Le vazusem in Herastrau mai demult si am promis ca o sa revenim cu matza ca sa le testam.
Ce bucurie pe ea! Nu-mi venea sa cred cum radea si chicotea si o incanta cand luam un pic de viteza.
A fost tare bine, pentru toti trei:). Acu sa vedem cum ma ridic maine din pat caci presimt o febra musculara de toata frumusetea. Sau poimaine. Dupa plimbarea cu copilu in carca prin munti picioarele mele au inceput sa planga isteric abia dupa 2 zile, cand tocmai ma pregateam sa ma laud cu rezistenta mea fizica:)).
PS: Fatza ingrozita a copilului e doar momentana si cauzata de faptul ca mama nepriceputa tocmai trecuse la volan:d

Vorbe de 1 an

Desi e o mare vorbareata, pe limba bebeliceasca, Andreea nu pronunta prea multe cuvinte sau fragmente de cuvinte de oameni mari. Totusi, la cat papagaliceste zilnic cred ca o sa impuie capul cu povesti cand se porneste.
Pana una alta uite ce stie sa zica: apa, dii (la cai), titi (la masini), usu (urs), pispis (la pisica), ham (evident), aci (aici), aidiii (haide), clasicele mama, tata, completate de tatiiii (la oricine:d), be (la bec, dar doar daca ii spun eu inainte ca asa il cheama).
De inteles intelege foarte multe. Stie unde e gunoiul si sa duca ceva la el. Sa-si aduca pantalonii. Sa puna capacul la biberon. Sa aprinda lumina in sufragerie (cand ii zic aprinde becu). Se urca in carucior ca sa iesim afara si stie ca dupa ce dispare de pe trotuarul din fata blocului bunica apare la usa. Stie sa aduca ceva daca ii ceri. Si altele care nu-mi vin acum.
De multe ori spune "Da" cand ii pui o intrebare, nu pentru ca pricepe sensul, ci pentru ca s-a prins ce e aia interogatie. Asa ca ma distrez intreband-o tampenii la care ea spune inocent DA:d.
A, si uitasem esentialul, e foarte atrasa de NU, cu varianta imperativa Nunununu sau cea plangacioasa Nuuuuu :p.
Cele mai noi obsesii casnice sunt sticla de sapun lichid si pasta de dinti pe care le roade cu placere de cate ori pune mana pe ele (nu o las sa atinga continutul:d. le blochez capacele). Obsesiile depasite par sa fie periuta de dinti si margelele, fara de care era o vreme cand nu puteam iesi din casa.
Ce mai face prin parc? Urca singura scarile la topogane (mai nou nu mai vrea la alea mici, ci la topogane alea rasucite, cu curba...), vrea in carusel, strange corcoduse si mazgaleste cu creta.
In rest, tipa si plange la fel de tare cand se enerveaza si rade la fel de molipsitor cand e in toane bune.
Mergem mai departe

La munte

In weekend am fost la munte, la bunicu la Predeal. A fost taare frumos, desi a cam plouat, iarba era cam mare, strada in panta si terenul cam denivelat. In rest mi-a placut:D.
Sambata, nici nu m-am trezit bine ca mami mi-a bagat lapticul pe gat, m-a imbracat si m-a scos afara. Nici nu ma dezmeticisem ca m-au pus sa urc o strada.
Taaare greu. Din cand in cand ma opream si ma asezam pe bordura. Mai e cam greu sa urci, sincer va spun. Dupa ce am protestat un pic, destul de zgomotos, am fost luata in carca de mami.
Dupa o vreme m-a mutat la tati, unde, spatele fiind mai lat si vizibilitatea mult redusa, am adormit.
Nush cat a durat excursia, ca eu m-am trezit sus, la cabana Susai.
Acolo, soare, veselie, iarba cat cuprinde, terasa de lemn de bocanit si mami pregatita cu pulpita de pui ca imi chioraiau rau matzele. Dupa masa, am vorbit cu un cal si un ponei, i-am cercetat calutului dintii, spre disperarea lui mami si tati, am studiat un bebe in carucior (ce plictiseala:d), am rupt flori si iarba si am urcat niste scari. Una peste alta am alergat in toate partile cu mami dupa mine.
In final, m-am odihnit un pic pe burta lui tati (a ramas la fel de comoda ca atunci cand aveam colici si dormeam acolo:d)
La coborare m-a carat mami pe poteca. Am ras, am pocnit brazii cu manuta, am sarit peste gropi impreuna si deodata eram acasa. Unde am adormit din nou. E foarte greu sa urci pe munte.

La Ferma Animalelor

Azi fost sa vedem animale. Nu cine stie ce minunatii, ci gaini, oi, capre si iepurasi. Alea pe care le ignoram cand eram mica si mergeam la tara, acum au devenit mari vedete demne de pozat.
Am fost insotiti de Mariuca si mamica ei asa ca distractia a fost si mai mare.
Andreea a fost culmea super incantata de vizita, desi eu ma asteptam la maraieli si proteste avand in vedere ca se suprapunea cu somnul ei de frumusete de la ora 11 dimineata. E adevarat ca pe drumul de intoarcere a dormit dusa, dar acolo a fost tare vioaie si incantata.
Cei mai interesanti pentru ea au fost iepurii, probabil pentru ca aveau dimensiuni apropiate :d si intindeau boticul spre ea. A avut cateva discutii si cu gainile si un cocos. In schimb oile si caprele au fost complet antipatice, mai ales ca behaiau cam tare si matza s-a cam speriat.
Un mare hit a fost si poneiul pe care domnul tati a sustinut ca putem plimba copilul. Eu m-am gandit ca poate 1 an si 2 luni e o varsta cam nepotrivita pentru calarie, dar donsoara s-a aliat cu ta-su.
Pe scurt, ne-a placut mult mult si mai vrem.
Mai multe filme aici
Mai multe poze aici

Cum e fata asa e si mama

Cam la asta folosesc cuburile de construit:d. Le mai arunca in cutie, le scoate, darama cu mare placere ce construiesc eu, dar cel mai interesant este sa le puna pe nas. Semanam nu?:D

Nu vreau sa judec, dar...

1. Chiar poti sa renunti la viata, la familie si mai presus de orice la un copil pentru ca nu mai ai succes in cariera? Cum poti sa renunti la viata pentru ca nu te mai auzi la radio? Nu pricep. Ok, putem discuta despre calitatea muzicii la moda astazi, la tristetea si frustrarile unui artist cu voce dar care nu canta in trend, la durerea de a nu mai fi iubit de publicul caruia ti-ai dedicat o mare parte din timp. Dar dincolo de asta nu pot intelege cum poti lasa in urma un copil, un sot, intreaga ta viata doar pentru ca nu iti mai poti face meseria asa cum ti-ai dori.
2. Cum poti sa crezi ca un microfon iti da dreptul sa renunti la a fi om? Cum poti sa ii bagi microfonul in gura unui om care tocmai si-a pierdut sotia si sa nu iti dai seama ca ai depasit o limita? Am cunoscut astfel de reporteri si dupa ce ii vezi cum isi fac meseria intelegi de ce exista atat de multi oameni care urasc presa.
3. Ce fel de structura interioara poti sa ai ca sa inventezi un interviu? Orice fel de interviu. Dar mai ales cu un om care apoi s-a sinucis. Un interviu citat a doua zi de toata presa si luat ca etalon pentru comparatii intre ce ar fi declarat respectiva persoana cu doar cateva ore in urma si modul in care a ales sa-si sfarseasca viata.
Sunt lucruri care m-au socat in ultimele zile rau de tot. Si incerc sa le gasesc explicatii. Si nu reusesc.

De prin parc

- Mami, nu mai alerga ca transpiri? (Si atunci de ce l-ai mai adus in parc? Sa se plimbe romantic pe alei?)
- Vladut, iesi imediat din iarba ca e uda si racesti! (bad, bad iarba, sa uzi tu piciorusele copiilor)
- Nu sari in balta! Te murdaresti! Treci acasa imediat! (Nu cred ca exista placere mai mare decat sa topai intr-o balta dupa ploaie. Serios. Eu am incercat:D)
- Nuuu, puiulee, nu te poti da pe topoganul ala mare. E prea mare pentru tine. Trebuie sa mai cresti. Hai la asta mic (Daca ala mic vrea pe topoganul mare lasa-l naibii sa se dea acolo. Daca se sperie, nu se va mai urca pe el. Daca ii place, lasa-l sa se dea acolo...Parerea mea)
...
Nu te urca acolo, nu cobori, nu alerga, nu te juca in nisip, nu lua jucaria aia, nu pune mana pe copac, nu te catara pe craca aia, nu...nu...
Aud asta de zeci de ori pe zi. De la parinti, bunici si bone. Unii nu-i lasa pe cei mici sa se bucure de joaca, sa se mozoleasca, sa alerge, sa culeaga flori, sa le manance (:D) din comoditate. Pentru ca ar trebui sa stea dupa ei. Asa ca cel mic e fortat sa se joace in groapa cu nisip sau intr-un spatiu de cativa metri patrati in timp ce mama sau tata vorbesc cu alti parinti, fumeaza o tigara sau vorbesc la telefon. Copilul nu are voie sa se departeze sau sa faca altceva decat sa se joace cuminte cu o minge sau o jucarie stupida.
Altii sunt speriati. Sa nu cada, sa nu se sperie, sa nu se murdareasca, sa nu se ude, sa nu raceasca, etc.
Cat sunt mici, copiii trebuie lasati sa experimenteze, sa isi caute singuri jocuri si distractii, sa vada ce pot face si ce nu, ce le place si ce nu. Normal, trebuie supravegheati ca sa nu isi faca rau lor sau celor din jur. Dar nu ingraditi si controlati la sange.
PS: nu avem poze din parc:(. Asa ca va aratam ultima placere a Andreei. Sa stea in cap:))

Strigatul

Cam asa face matza cand se trezeste, dimineata sau dupa pranz. Sta un pic in pat, se dezmeticeste, mai vorbeste cu pisica ei, in fine, cam ce facem si noi pana ni se dezlipesc ochii de tot. Apoi se ridica si incepe si ne strica. Inca nu ne-am lamurit cine e tatiiii sau dadiiiii (nu e prea clar cum zice ea). Pare sa fim amandoi:d.
Exita "tata", exista "mama" si exista acest strigat. Pe care il repeta cu placere toata ziua, cand vrea sa ne cheme. Nu protesteaza daca apar eu sau Dan, iar parerea mea e ca pentru ea "tatiiii, dadiii" suntem amandoi.

Vorbe de bebe

Mi se pare mie sau matza s-a aratat putin iritata de insistentele mele?:)). Se mai intampla sa fiu cicalitoare....

O matza bronzata

Cam asa arata matza dupa doua luni de vara ploioasa:d. Ma ingrozesc cum arata daca era si soare:)). Lumea ma intreaba daca o duc la solar. Nope. Asa e ea:d.
Deja nu mai are fatzuca de bebe, ci tot felul de expresii si fitze de fetita. Are dorinte si nemultumiri, suparari, maari, si bucurii extreme. Rade cu pofta, contagios, si plange de ti se rupe inima. Si intre cele doua de obicei scartaie:)). Cam cum fac unghiile pe tabla. Daca nu-i dai ceva, n-o duci undeva sau daca ii interzici ceva...se pune pe scartaiala. Nu plange, n-are lacrimi, dar se forteaza sa scartaie si se uita la tine cu repros.
Am inceput sa aplic metoda ignorarii, ma duc si ma joc cu jucariile ei sau fac ceva ce pare interesant pentru ea si se opreste, vine la mine si uita de suparare. Brusc. Uneori dureaza mai mult, dar eu traiesc cu speranta ca pana la urma va intelege ca scartaiala nu-i aduce nimic bun.

Pentru Ioana

Ioana este o fetita de aproape doi ani care s-a nascut fara o manuta. Povestea ei si cum poate fi ajutata sa aplaude..aici

Update la bubele misterioase

Odiseea bubelor continua. De fapt se incheie ca un serial american, intr-o necunoscuta. Speram insa sa nu urmeze un nou sezon:d.
Am fost la doctor. De data asta la doctorul nostru, nu la unu la intamplare la Budimex. Concluzia: Andreea e bine si a avut un virus. Ce virus nu se stie. Exista zeci de virusi care dau au ca simptome febra si bubite pe corp. Poate fi rubeola sau nu. Mi-a enumerat cativa virusi posibili, dar n-am retinut niciunul. Niste initiale. Mi-a spus ca daca vrem sa fim siguri daca a fost sau nu rubeola trebuie analize, dar am ales sa nu o intepam doar ca sa ne satisfacem curiozitatea. O sa-i facem anticorpii cu ocazia altor analize. In plus, dr. nu crede ca a fost rubeola, dupa cum s-a manifestat boala. Cica la rubeola bubele incep de obicei de pe fata, gat, la noi au inceput la picioare. La rubeola febra nu tine 2-3 zile, ci mai putin. So...
Misterul bubelor se mentine.
Eu ma bucur ca e ok si ni s-a dat liber la copii. Slava Domnului, devenisem foarte antipatici si asociali de la atata izolare.

Cat timp?

Am observat ca limba romana se imbogateste mai nou cu tot felul de formulari si formule care mai de care mai bizare. Pe langa deja clasicul "decat", folosit in cazuri in care nici in vise nu visam sa-l plasez vreodata ("vreau decat legume"), m-am intalnit in parc cu o noua ciudatenie.
Intai am crezut ca nu aud bine, dar, dupa a treia intrebare identica, de la a treia persoana diferita, incep sa ma simt depasita de vremuri :d.
"Cat timp are?". Noroc ca s-a uitat semnificativ spre Andreea si am priceput ca vroia sa stie ce varsta are...

Fac si io un biznis

Daca tot am bube si sunt amarata...am scos niste hainute la vanzare. Daca va plac, m-as bucura sa vi le dau. Sunt simpatice si ieftine.
http://hainedebebe.blogspot.com/

Dam startul la bolile copilariei

Da, ca si in alte cazuri Andreea s-a gandit sa fie deschizator de drumuri. Inclusiv in materie de prostii.
Cel mai probabil are rubeola. Sau ceva din familia bolilor cu bube :d.
Ne-am trezit initial cu bubite pe spatele gatului. Am zis ca e de la caldura. Apoi au aparut pe talpi. Am zis ca e de la ghetute, ca picea face de obicei urat la cald si transpiratie.
Dar ieri s-a umplut toata de bubite. Mici, cat o gamalie de ac, multe si rosiatice. Mai ales pe picioare, dar si pe spate si pe burta, mai putin pe manute. Pe fata abia azi dimineata am vazut cateva.
Am fost ieri la Budimex si o tanti venerabila in varsta ne-a informat ca are ganglionii umflati, febra si deci rubeola. Sau pojarel ca sa sune mai simpatic.
Am sunat apoi la doctorita noastra, care din pacate nu e momentan in Bucuresti, si ea a zis ca nu e rubeola. Ca rubeola se detecteaza doar prin analize si ca cel mai probabil e alt virus infectios din familia asta, dar nu chiar rubeola. Tratament niet. Doar Nurofen pentru febra si Zyrtec pentru mancarimi. Si rabdare. Si stat departe de copii evident.
Deci nu stim clar ce are.
Din ce am citit, la rubeola primele bubite apar pe fata. La noi fata a fost ultima atinsa. Si ca ar avea simptome de raceala initial. N-am avut. S-ar putea sa o deranjeze gatul cand sta intinsa pentru ca azi-noapte s-a trezit de cateva ori tusind si plangand.
Nu cred totusi ca e doar de la caldura sau o alergie/intoxicatie pentru ca prea sunt multe bubite si peste tot. Plus ca mai e si febra asta care nu scade sub 38...
Stam cuminti, ne jucam singuri si asteptam sa treaca.

After rain

Cum faci copilul super fericit fara sa trebuiasca sa dai la o parte alti bebelusi? Il scoti in parc imediat dupa ploaie, cu salopeta anti-noroi de la Cristina (multumiim again:d) si il lasi sa faca ce vrea la locul de joaca pustiu si imbibat bine de apa:))



Bebelusii uita?

In ultimele luni, de cand nu mai e chiar bebe, ci un mic copilas, Andreea a invatat o gramada de lucruri noi si interesante. Nu doar de cele mari, cum este mersul si mancatul aproape singurica, ci si de cele mici. Ne-a surprins de fiecare data pentru ca incepea brusc sa faca ceva ce nu o mai vazusem inainte. Asa a fost cu pa-pa, cu mancatul singura de pufarine din borcan, cu pupicul si multe altele.
Dar am observat mirata ca matza mai si uita. Sau se plictiseste de anumite gesturi si nu le mai face. Sau o agasam noi cu insistentele:D.
A fost o vreme cand facea pa-pa la toata lumea. Cand pleca ea sau pleca altcineva. Dadea din manuta foarte caraghios.
A fost o vreme cand dadea cu mare darnicie pupici. Invatase sa asocieze cuvantul cu gestul si noi ceream intruna sa fim pupati.
A fost o vreme cand isi tinea singura biberonul de lapte. Acum trebuie sa ii prind eu manutele pe el ca sa il tina.
Nu mai face pa si mai da pupici doar rareori cand ii dam noi si se prinde cam ce vrem de la ea.
E uituca?
In schimb a invatat
- sa fluiere intr-un tub
- sa puna capacele la borcane si sticle (desi nu le insurubeaza, doar le aseaza)
- sa stinga lumina de la intrerupator (maaare problema pentru ca nu ajunge si se enerveaza si plange pana ii pun un taburet pe care se catara)
- sa tina furculita si sa o bage in gura (cu un mic ajutor din partea mea:d)
- vrea sa bea singura din pahar (imagine cum arata bluza dupa:)) )
- sa roada pulpa de pui pana la os (:D)
- zice un fel de "haidiiii" cand vrea sa plece undeva, tati (se pare ca si eu si Dan suntem tati:d), mama (cand e ofticata), apa, us (la urs) si un fel de baba la papusa bebe. Stie cine e bunica si care e biberonul cu lapte chiar daca nu ii spune pe nume.
O alta noutate, de data asta nedorita, este ca a inceput sa impinga copiii prin parc. Daca vrea ea o jucarie sau unul incearca sa ii ia ceva din mana sau se inghesuie in ea sau cine stie ce nu-i convine pe moment, il impinge. Uneori mai usor, asa ca o atingere mai dura de mana, alteori destul de clar. Mereu ii repet ca nu e voie, o cert, i-am dat si peste manute de cateva ori, dar se pare ca e degeaba. E adevarat ca am observat si la ceilalti copii diverse manifestari suparacioase, dar am sperat ca Andreea o sa fie altfel.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...