La schi in Alpi -Cervinia si Zermatt

Anul trecut am testat in premiera schiatul in Italia, in Dolomiti, si pentru ca ne-a placut foarte foarte mult am decis sa revenim si in 2018, dar in alta zona. Dupa investigatii si intrebari, am ales Cervinia, o zona aflata la granita cu Elvetia, la poalele Matterhorn-ului, unul dintre cele mai inalte varfuri din Alpi. 
In alegerea noastra a contat mult si faptul ca puteam ajunge relativ usor in zona si la preturi ok. Am luat bilete de avion la Ryanair, pana la Milano, si de acolo am inchiriat o masina. De la Milano Malpensa pana in Valtournenche (localitatea in care am stat) am facut circa 2 ore, din care cea mai mare parte pe autostrada. 
Variante de cazare in zona sunt multe, mai ales in Breuil-Cervinia, statiune aflata la circa 2000 de metri inaltime, inconjurata de zeci de partii si care in plus ofera acces spre Zermatt si partiile de pe partea elvetiana. 
Noi am optat pana la urma pentru un apartament in Valtournenche, o localitate mai mica, cu vreo 9 km mai la vale, destul de neinteresanta si cu putine variante de luat masa, dar mai ieftina si cu acces foarte rapid spre partii. 
Practic din Valtournenche se urca cu gondola spre domeniul schiabil local si de acolo se poate ajunge, pe schiuri, pe partiile vecine, din Cervinia, si chiar pe cele din Elvetia. Sistemul de transport pe cablu este foarte bine pus la punct si conexiunile sunt rapide. Pentru ca am fost in ianuarie nu am prins nici mare aglomeratie, sezonul de varf fiind din februarie incolo. Pe de alta parte, vremea este foarte capricioasa aici si exista riscul sa nu poti schia din motive de viscol si avalansa. Acum de exemplu a fost o perioada cu ninsori foarte puternice si cand am ajuns noi deja toate partiile erau inchise din cauza pericolului de avalanse. Pana la urma am pierdut doar o zi din cauza ninsorii, dar altii nu au fost asa norocosi si au schiat practic 2 zile dintr-un skipass de 5 zile.
(Valtournenche sub viscol)
 (prima zi de schi, pe partiile din Valtournenche)


 (Matterhorn, vazut de pe partiile din Cervinia)


 (Matterhorn, de pe latura elvetiana)
 (coborare spre Zeermat)


 Matterhorn glacier - 3883 m








 Odata ajunsi pe partii, peisajul este incredibil. O mare de Alpi care se intinde cat vezi cu ochii, pante si varfuri insirate unele dupa altele. Si daca ai si norocul unor zile cu soare, lucrurile devin de vis. 
Ca nivel, exista si partii albastre si rosii, pe toate gusturile, cica si unele negre, dar erau inchise cat am fost noi acolo. 
Comparativ cu Val Gardena, oferta este mai mica un pic, dar in plus aici poti urca pana sus, pe ghetar, de unde peisajul este incredibil, si poti schia in doua tari, Italia si Elvetia.

Info:
bilete avion - 267 euro (toti trei cu un bagaj de cala)
cazare - 500 euro (airbnb, 7 nopti in apartament cu 3 camere)
rent-a-car - cca 300 euro (a fost mai scump pentru ca am cerut o masina cu roti de iarna)
skipass - 550 euro/5 zile/3 persoane (din care o zi a fost skipass international ca sa ajungem si pe partiile elvetiene)
inchiriat schiuri - 260 euro/5 zile/3 persoane
cheltuieli in zona - cca 700 euro  (mancare, ciocolate calde) - ca idee o masa de seara era cam 50-60 de euro noi trei, o ciocolata calda pe partie cam 4 euro si o portie de paste la un after ski pe partie cam 8-10 euro 

Ce mi-as dori de la 2018

Nu mai stiu daca mi-am facut vreodata planuri in noaptea de Revelion? De la un punct incolo mi-am dat seama ca planurile sunt bune, dar si mai bine e sa fii constient ca ele se pot duce naibii intr-o clipa sau ca alt plan aparut deodata ar putea fi mai bun.
Asa ca nu am mai facut liste, nici planuri, nici n-am stat sa bifez ce a iesit si ce nu. La final de an imi place sa ma uit in urma si sa simt cum a fost anul ce tocmai se termina?
Cand ma gandesc la el e ca atunci cand mananci prajitura preferata fix cand ti-e foame, cand bagi nasul intr-o sticla de parfum si stii ca aia cautai, ca atunci cand ajungi prima data pe an la mare si stii ca e un pic "acasa" acolo, cand cobori din avion intr-un aeroport nou, cand e dimineata dar cald si stii ca o sa fie o zi buna, cand ajungi pe o partie si e fix cum ti-ai dorit...? Sau te uiti in urma si ti-e frig, cand tu ti-ai dori sa fie cald, si abia astepti sa se termine odata cu 31 decembrie si sa inceapa ceva nou?
Ma uit in urma la 2017 si mi-e bine. A fost un an bun cu noi. Am facut o gramada de lucruri pe care le doream, am calatorit cam cat am vrut, am avut oamenii dragi langa mine si au fost sanatosi. Ok, i-as arata totusi un pic degetul pentru cateva raceli, pentru primul stat in spital, pentru cateva emotii nedorite, cateva zile cu ploaie cand ne doream soare. Dar in general, il mangai dragastos pe cap si ii zic: hai ca ai fost simpatic! Du-te la culcare acu.
Iar pentru 2018 vreau in primul rand sanatate. Pentru toti. Si apoi sa avem joburile pe care le dorim, scoala care ne trebuie, prietenii pe care i-am adunat si bani cat sa ne putem bucura de ei cu adevarat. Vreau sa vad locuri si oameni noi, sa ajung din nou pe nisip, si in valuri, si pe varfuri de munte. Sa vad cetati si palate si paduri si strazi necunoscute. Sa citesc cel putin la fel ca in 2017 si sa descopar povesti din care sa nu ma pot opri. Sa vad mai multe muzee, sa fac mai multe poze, sa merg mai des la teatru si sa ajung la cel putin un concert mare si cateva mai mici:)
Sa ajung la final de 2018 si sa il pot mangaia dragastos pe cap.

De Mos Craciun

Mos Craciun a venit si anul acesta pe la noi, in varianta ”noi suntem Mos Craciun”, pentru ca Andreea a decis ca nu exista un mos cu barba care aduce cadouri pe geam, ci multi spiridusi care cumpara, impacheteaza si scriu biletele cu numele destinatarului, apoi pun cutiile sub brad si topaie veseli cand ceilalti le desfac. 
Ca in fiecare an, am petrecut zilele acestea intre cei dragi, mici si mari, cu bunatati si agitatie, cu plimbari prin parc cu burtile pline, cu strans jucarii, imprastiat jucarii, vazut filme si citit. 
Pentru ca mai nou avem in casa un Playstation si un Nintendo (temporar), Andreea a alergat usor bezmetica intre Lego si jocurile video, plangandu-se ca nu ajunge timpul :)) 
Cumva, ne-am facut timp si de mers la noul Star Wars, care ne-a placut, asa ca acum facem pronosticuri despre continuarea lui, iar Andreea construieste nave din lego, dotate cu luptatori si roboti, dintre care unii par elfi si figurine de minecraft :))
Mai e putin din anul asta si il asteptam cuminti pe urmatorul. Pentru noi, 2017 a fost frumos si bland si bun. Si asa ne dorim sa fie si 2018:) Pentru toti.




Ce cadou luam de Craciun?

Ce luam copilului de Craciun? Sau de ziua lui. Aceasta dilema existentiala a fiecarui parinte. Nu mai zic de prieteni, bunici si alte rude care fie cer idei, fie ofera bani, fie iau ceva safe, gen Lego daca stiu ca ala micu e pasionat de lego:d..Dar noi, parintii, noi ce luam? 
Intotdeauna am incercat sa combin dorintele ei cu ideile mele. Sa inserez printre cadouri si chestii care mie mi s-au parut potrivite la varsta respectiva.
Din fericire, de cele mai multe ori, alegerile au fost usor de facut: lego, carti, anumite jocuri, crafturi. De exemplu, de vreo 3 ani nu mai iesim din lumea lego. 
De variatie am mai luat uneori Geomag.
In ultimul an am trecut si pe la zona de boardgames, gen Catan, Monopoly, ceva cu Harry Potter, Dixit, Timeline si Storyline. Toate sunt foarte faine si ne mai apuca uneori seara sa ne jucam. 
Carti nu mai iau de Craciunul asta pentru ca avem atat de multe luate si inca necitite, ca mai stau un pic. Va recomand insa: 
Povesti de seara pentru fete rebele
Seria Agatha Mistery
Ordinul iepurilor regali din Londra

Also, am citit recent de cartea asta : Ce este contitutia? Joaca-te si vei afla, de Alina Dumitrascu. Si ma gandesc sa o iau dupa sarbatori. 

Daca aveti recomandari de carti pentru 8-9 ani, va rog, aruncati cu idei aici

In vizita la Harry Potter

Harry Potter....pff..ce sa va zic eu de el de nu stiti deja? Uneori am impresia ca in familia noastra suntem noi, Pisi si Harry Potter, pentru ca numele lui apare atat de des in discutii ca il simt deja cumva de-al casei.
Asa ca ce cadou mai frumos puteam sa ii facem Andreei de ziua numele decat o vizita la Harry Potter Warner Bros Studios, langa Londra, locul unde s-a filmat mare parte din filme si un must see pentru fani.
Evident vizita a fost planuita de cateva luni, inclusa intr-o minivacanta britanica, cu ocazia zilei de 1 Decembrie, cand estimam niste zile libere de la scoala. 
Intai am luat biletele de avion, vanand cea mai ok varianta de pret. Am ajuns sa luam la Blue Air, cu zbor pe Luton. In total, noi trei am dat 760 de lei, fara bagaje de cala. 
Apoi am rezolvat cu biletele la turul de la studiouri, care ne-au costat cu totul 103 lire. Nu e putin, dar nu mi-a parut deloc rau de bani.
Apoi am cautat cazare, cat mai accesibil de la metrou, evitand totusi centrul care rupe la pret. Am optat pentru un apartament pe airbnb.com, aproape de Kentish Town, cu acces direct la trenul spre aeroport si metroul spre centru. 
Ca sa ajungi la studiouri, trebuie sa iei trenul de la statia Euston si apoi inca un bus vreo 10 minute. Biletele de tren nu mai stiu cat au fost, dar decent, iar busul a fost 2,5 lire dus-intors. Detalii despre cum se ajunge acolo se gasesc oricum pe siteul studiourilor.
Odata ajunsi la studiouri, ar fi utili niste bani pentru ceva de mancat, turul tinand minim 3 ore, si ceva pentru suveniruri, avand in vedere ca magazinul HP este o mare tentatie. In interior se pot face si niste poze cu efecte speciale, la 14 lire, la care poti adauga si un filmulet in care zbori pe matura, pana la vreo 20 de lire...Noi ne-am limitat la poza...
Nu este o vizita chiar ieftina, dar eu zic ca daca e planuita din timp se poate face. 
Turul te duce practic prin tot felul de decoruri si scene din film, expozitii de tot soiul, de la haine, la potiuni si personaje din film. In plus, exista filmulete despre cum au fost realizate anumite scene, cu efecte speciale, si jocuri interactive pentru copii. Cred ca cel mai bine, las niste poze, ca e mai clara povestea asa.






Pe langa HP, am fost cu Andreea la British Museum, un loc cu adevarat impresionant, pe care evident nu am reusit sa il vedem tot (mumiile au fost super hit, dar si zona africana si japoneza), și intr-un tur turistic cu bus-ul, ocazie cu care ea si Dan au urcat in London Eye. 
Sunt multe multe lucruri de facut si vazut la Londra si am ramas restantieri la o serie de locuri in care voiam sa ajungem, dar avem in plan o vizita mai de vara, ca acum am batait crancen pe malurile Tamisei:)





Dincolo de cat de super misto este orasul si cat de multe sunt de vazut acolo, Londra este o lectie de istorie si de engleza pe viu. Andreea s-a bucurat enorm de vizita si a vorbit practic doar in engleza acolo, desi nu era in cea mai buna stare a ei, suparata tare de niste tuse. 
Daca ar fi sa recomand cuiva un city break cu copilul, as pune Londra pe primul loc, pentru ca este distractiv si foarte educativ in acelasi timp. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor de Arta, care tine de MNAR, dar are sediul pe Calea Victoriei 111. Am ajuns acolo cu ocazia expozitiei Lowendal, un artist foarte interesant, si a unui atelier pentru copii organizat in jurul lucrarilor lui. Omul a facut si pictura si scenografie si teatru de papusi, iar lucrarile prezentate sunt foarte variate si interesante. 
Atelierul ne-a placut si el, combinand prezentarea de informatii despre artist cu un mic de joc de-a teatrul, desen si personaje.



(Muzeul Colectiilor de Arta)
Dar nu despre asta vreau sa ma plang, ci despre ... ”de ce naiba vin la ateliere pentru copii +6 parinti cu copii de +3”....?
Este o chestie pe care o tot remarc, pe unde ma mai duc cu Andreea. Evenimente dedicate celor mai maricei, de minim 6-7 ani, anuntate ca atare, dar unde vezi gramezi de copii de 3-4 ani. Copii care nu inteleg nimic, se plictisesc, se foiesc, plang, alearga, cer afara, dar care sunt tinuti acolo de niste parinti care nu inteleg ca nu e pentru ei. 
Eu am inceput sa o duc pe Andreea la teatru si alte ateliere pe la 3 ani. Cautam cu mare atentie evenimente dedicate acetei categorii de varsta, iar oferta era destul de limitata. In niciun caz nu m-as fi gandit insa sa o car la ateliere sau teatre pentru +6 si sa o tin acolo chiar daca ea practic sta intinsa pe jos si cere afara...
Iar acum, slava Domnului, exista extrem de multe evenimente pentru astia mici. Chiar si pentru bebelusi..
Sa ma tai daca pricep de ce sunt adusi copii mici la piese de teatru, spectacole si ateliere gandite special pentru unii un pic mai mari...

Munte de toamna: Cota 2000-Piatra Arsa-Cruce

Uite ca de unde ziceam ca gata cu fataiala pe munte pe anul asta, ca bagam ghetele la cutie si asteptam primavara pentru excursii, am mai fugit un pic pe coclauri, pe la Sinaia si Busteni in sus. Pentru ca se anunta un weekend prietenos cu vremea, am zis sa scoatem nasul din Bucuresti si sa ne cazam undeva mai sus de statiunile de pe Valea Prahovei, mai exact la Piatra Arsa, fosta cabana, actual hotel, pus chiar in mijlocul platoului Bucegi, cam la juma de poteca intre Cota 2000 si Babele.
Ca sa ajungi acolo ai doua variante. Una, cu masina, pe drum frumos, astfaltat, cu oprire in fata hotelului si a doua cu telecabina sau gondola din Sinaia pana la Cota 2000 si apoi vreo ora pe jos.
Pentru ca in zona era oarece zapada timpurie si pentru ca nenea de la hotel ne-a sfatuit sa nu ne aventuram cu masina decat daca e vreun 4x4 (sau macar are roti de iarna...), am mers pe varianta telecabina. De la Cota 2000 se urca un pic spre varful Furnica, chiar in spatele telecabinei, si de acolo se coboara o panta destul de abrupta, dar accesibila cu rabdare, vreo 10-15 minute. Si ajungi pe platou cum ar veni, ca de acolo pana la cabana/hotel mergi aproape drept.
( de pe vf Furnica, in fata e drumul spre Piatra Arsa)
Vremea a tinut un pic cu noi, in sensul ca nu a nins si nu a fost nici ceata, asa ca am mers fara probleme, desi sincer nu suntem echipati calumea de mers iarna la munte, caci eram in blugi si ghete de vara mai degraba (mai putin Andreea pe care am dotat-o cu ghete de zapada..). Asa ca la hotel am ajuns semi-fleasca la picioare si cu o pofta teribila de o ciorba calda.
Camerele sunt noi, cu pat dublu maricel, baie foarte faina, caldura si apa calda. Pretul e piperat, de 200 lei pe noapte cu mic dejun, dar cum nu ai alternative in zona, aia e..
A doua zi ne-am trezit cu un cer albastru, fara pic de nor, si un soare care sclipea zapacitor in zapada (spre bucuria ochilor mei fara ochelari de soare...). Dupa micul dejun, am pornit pe poteca spre Babele unde se ajunge cam intr-o ora jumatate, dar pentru ca vremea era absolut geniala si peisajul de vis, am decis sa lungim un pic traseul si am cotit-o la un moment dat spre cabana Caraiman, asezata intr-o vale chiar sub varful Caraiman si Cruce.
(poteca Piatra Arsa-Babele)
 Dupa un mic picnic cu ceai cald si sticksuri si dupa ce am pozat cateva capre negre, am pornit la deal spre Babele (unde se ajunge in juma de ora), dar la un moment dat am cotit iar din poteca si am inceput sa urcam vanjos spre poteca ce duce la Cruce. Unde am si ajuns, dupa vreo juma de ora. De aici se vede toata Valea Prahovei, Postavarul si Piatra Mare in stanga, spre Predeal, Muntii Baicului, in fata, si dincolo de ei Ciucasul.Daca intorci un pic capul dai de Costila si apoi, spre dreapta tot platoul Bucegilor, pana la Cota 2000 in Sinaia, Leaota si alte varfuri pe care nu le stiu pe nume:) . Merita un drum pana acolo, cu siguranta.
(caprele de langa cabana Caraiman)
 (de la cabana Caraiman spre Babele)
 (ocol pe la Cruce)
 (Muntii Baicului de peste Valea Prahovei)
Dupa poze, alte sticksuri, apa si odihna, am luat-o inapoi spre Babele, inca vreo ora cred, si apoi cu telecabina pana jos in Busteni. 
(poteca de la Cruce spre Babele)

E o excursie tare simpatica pentru un weekend, care poate fi organizata mai simplu sau mai lung, depinde de fiecare. 

La schi in Alpi -Cervinia si Zermatt

Anul trecut am testat in premiera schiatul in Italia, i n Dolomiti , si pentru ca ne-a placut foarte foarte mult am decis sa revenim si in ...