Role, placa si alte julituri

In ultima vreme, de cand cu primavara asta intarziata, Andreea isi imparte timpul liber intre placa, role, catarat in copac si ceva activitati conexe cu prietenii. In weekend, trebuie neaparat sa mergem in parc la ”rampe”, un loc cu tot felul de gropi si chestii amenajate pentru trickuri cu biciclete si role, plin de obicei de baieti, majoritatea mai mari..
E, si printre gastile astea de baieti pe bicle si role se arunca si fiimea..
Chiar daca nu sunt 100% confortabila cu felul in care se da, sunt super mandra de curajul si mai ales perseverenta de care da dovada atunci cand e vorba de un sport preferat. Fiecare truc reusit vine dupa momente de teama, de stat pe margine, de studiat cum fac ceilalti, de evaluare, de renuntare, de revenire, de asumare a riscului, aruncat in gol, uneori cazut, dar pana la urma reusit. Fiecare reusita este un motiv de mandrie pentru ea, de incredere in propriile forte. E o lectie pe care nu as putea sa i-o predau niciodata mai bine.
Este lupta ei, efortul ei, riscul ei si reusita integral a ei.
Din fericire, in afara de julituri si vanatai, noua pasiune nu s-a lasat cu probleme mai grave pana acum...

La ce ne trebuie feedback despre copii

Am primit zilele trecute un raport de evaluare de la EKA, cursurile de engleza la care merge Andreea. Nu e primul, am mai primit si anul trecut, la final de semestru, la final de an, dupa un anumit numar de ore. Raportul arata cam pe unde e matza la scris, citit, vorbit, cu detalii privind plusurile, lucrurile la care mai trebuie lucrat, sfaturi cum sa abordezi tu ca parinte anumite lectii. La final este si concluzia profei, o tipa foarte misto in cazul nostru. 
Este o evaluare care te ajuta enorm sa iti dau seama cam pe unde e, daca evaluarea ta subiectiva are legatura cu realitatea mai obiectiva observata de un profesor. Arata in plus ca omul ala care ii preda copilului tau a ajuns sa il cunoasca intr-un grad care sa-i permita o evaluare individuala, nu doar a grupei.
Si mi-am dat seama ca ceva similar ar fi extrem de benefic si la scoala. Ca macar la final de semestru sa primim niste evaluari de la invatatoare, in care sa afli cam pe unde crede ea ca se situeaza el, la ce a mers bine si la ce mai trebuie sa lucreze. De asemenea, ar arata ca a ajuns sa cunoasca fiecare copil macar un pic, din multimea de 32 cati sunt in clasa. 
Este clar ca una e sa predai engleza unei grupe de 8-9 copii si alta sa predai 3-4 materii la 32 de copii..Nu poti sa ajungi sa ii cunosti la fel de bine. Nu ai timp sa il asculti pe fiecare. Nici sa te interesezi de ce ii place unuia sau altuia, sau nu ii place. Dar o evaluare semestriala cred ca ar ajuta mult si parintii si elevii si pe invatator. 

Despre bagaje morale si lectii greu de predat

Am fost recent la un curs de parenting:d. Primul. In fine, nu a fost chiar de parenting, ci mai mult spre psihoblabla, dar relativ interesant. Am ajuns acolo cumva fortati de imprejurari, de la cursul de teatru al Andreei, si foarte circumspecti. Pe parcursul celor 3 ore juma, am oscilat intre amuzament, interes si plictiseala.
Concluzia cursului a fost ca toti caram niste bagaje formate din reguli si obiceiuri venite de la strabunici prin bunici si apoi prin parinti, cutume de la 1800 continuate si promovate in 1900 si apoi in anii 2000...Si toate astea ne incarca, ne sugruma, ne ingradesc libertatea de miscare si de gandire, ne produc nervi, rabufniri si frustrari, certuri intre bunici si parinti, intre parinti si copii. Asa ca ar trebui sa renuntam la bagajele astea sau la cea mai mare parte din ele, sa ne facem propriile reguli cu proprii copii si sa ne intelegem mai bine parintii si de unde vin ideile lor.
Concluzia mea a fost ca totusi nu car un bagaj prea mare...cred ca nu o chinuiesc prea tare pe fiimea cu obsesii stravechi, dar cred ca pot fi mai calma si mai intelegatoare cu mama...Lucrez la asta:)
(sursa poza: Meadowhead School)
Daar, ce voiam sa intreb este cum inveti copilul sa faca lucruri pe care tu nu le faci, pentru ca asa ai fost crescut, cu niste temeri, dar vrei ca el sa fie altfel pentru ca stii sigur ca o sa ii fie mai bine?:)) 
De exemplu, cum inveti copilul sa nu se teama de esec, sa incerce si sa cada de 10 ori pentru ca a 11-a oara sa reuseasca? Si nu ma refer la mers, ca acolo m-am descurcat admirabil, ci la teama de esec in general, la scoala, in viata, la job. Teama care ne face sa nu riscam prea mult, sa nu renuntam la locul caldut pentru ca s-ar putea sa ne fie greu, sa nu lasam totul balta si sa ne apucam de ceva absolut nou, care ar putea sa fie super sau nasol nasol. Si cum setezi acea linie fina intre esecul productiv si esecul repetat, transformat intr-o viata de rahat?
Cum il inveti sa fie sincer si faca ce vrea, ce are chef, cum are chef, fara sa se gandeasca mereu ca o sa fie aiurea, penibil, o sa rada lumea. 
Si cat din astea sunt innascute, intrinseci, de neschimbat, de nemodelat, le ai sau nu le ai in tine, si cat din ele sunt invatate? 
Incerc, teoretic, sa o invat sa nu ii fie teama de ratari, de esec, ci sa vada in asta o lectie si sa incerce din nou. Incerc sa o las sa fie ea insasi mereu, chiar si cand face lucruri care mie mi se par caraghioase si copilul cu reguli din mine se stramba si imi da ghiont sa o opresc.
Si am impresia ca reusesc deocamdata sa nu ii transfer ei, mai departe, bagajul de limite pe care il car eu...Dar uneori e greu, foarte greu:D
Niste idei foarte faine si cu sens am gasit intamplator aici, pe Big Life Journal. 

Patru pasi pentru un concediu reusit

Cred ca este destul de evident pentru cei care vin pe aici ca una dintre activitatile noastre preferate este sa calatorim. Incercam sa facem asta cat mai des, cat mai variat, dar fara sa sarim cu cheltuielile la cote care nu ne tin. Ca sa reusim ambele lucruri cat mai bine, este absolut necesar sa ne organizam din timp. 
Partea asta cu organizarea este considerata ingrozitoare pentru unii, dar mie imi place. Asa ca la noi in casa, eu ma ocup de ales destinatii, avion, cazare, evaluat trasee posibile in zona, calculat perioada...
Evident, destinatia si durata concediului difera in functie de varsta Andreei. 
Intre 1 si 5 ani am ales ca destinatie de concediu de vara Bulgaria (doar la 1 an) si Grecia (Sithonia si  Zakynthos ), iar drumurile le-am facut cu masina. 
De la 6 ani incolo ne-am incumetat spre destinatii mai indepartate si mai putin stationare, asa ca am mers in Provence, Normandia si cu iahtul prin insulele grecesti. Aici am ales ori varianta cu avionul, ori cu masina/barca:D. 
Dar, indiferent de destinatie, exista cateva lucruri care ajuta la mentinerea unui buget decent:










1. (si cel mai important pas zic eu) - planificarea din timp.
Adica, cu vreo 5-6 luni inainte. Asta nu e mereu usor, dar nici imposibil. Asa ca undeva prin noiembrie, incepem sa ne gandim, teoretic, unde ne-ar placea sa mergem vara urmatoare.

Daca ati reusit 1, atunci punctul 2 este deja mai usor. Biletele de avion
Noi calatorim dintotdeauna doar cu low-cost si nu am depasit niciodata bugetul de 250 de euro pentru noi trei. Nu imi pasa nici de scaunele mici, nici de lipsa mancarii, nici de faptul ca ai restrictii la bagaje. Ne organizam in asa fel incat sa ne incapa toate hainele in 3 trolere mici, pe care le luam ca bagaj de mana. Exceptie a fost vacanta la schi, unde am luat un bagaj de cala. 
Pentru noi cele mai ieftine variante au fost mereu la Ryanair sau Blue Air, dar presupun ca sunt si cazuri in care Wizz Air e o varianta ok. 

3. Cazarea
Aici am mereu doua varianta: airbnb si booking. In ultimii ani am optat mai ales pentru airbnb, dar sunt cazuri in care este mai avantajos sa iei un hotel cu mic dejun pe booking. Ce ne place la airbnb este ca mi se pare mult mai personal si mai autentic decat sa stai la hotel si, de foarte multe ori, preturile au fost mult mai bune decat ce gaseam la hotel. Practic am reusit sa luam apartamente foarte faine, fix in centrul orasului, pe plaja sau langa partie, la preturi mult sub hotelurile din aceeasi zona. Dezavantajul sa zicem este ca nu ai mic dejun, dar noi rezolvam rapid asta cu niste cereale cu iaurt si o cafea facuta in casa. Ca buget, setez o limita de 60-70 euro/noapte intotdeauna si reusesc de cele mai multe ori sa gasesc lucruri faine sub pragul asta. Dar, din nou, conteaza planificarea. Pentru ca, atunci cand cauti cazare in decembrie-februarie pentru iunie-iulie sunt mult mai multe variante bune decat daca vrei sa gasesti acelasi lucru in mai...Ca regula, caut cazari care sa permita anularea fara penalizare cu o saptamana inainte de sejur :D 
Dezavantajul la airbnb este ca ei trag banii de pe card atunci cand faci rezervarea, pe cand la booking nu se intampla asa de cele mai multe ori. 

4. Rent-a-car
Dupa ce am rezolvat si cazarea, undeva prin februarie maxim, nu mai avem nimic de rezolvat o vreme, decat sa strangem bani:D.. Undeva in mai rezervam si masina, daca avem nevoie de ea, si cu asta am terminat partea de organizare si fingers crossed sa nu intervina ceva fix inainte de concediu:)) 

Cam aceeasi pasi ii fac si cand plecam doar 3-4 zile pe undeva, in weekend, cum a fost excursia la Londra. Adica incerc mereu sa am o marja de minim 3-4 luni intre rezervari si plecarea in alta tara. Din punctul asta de vedere nu suntem deloc spontani, nu ne decidem niciodata azi ca peste o saptamana plecam in Italia:))
Din ce am vazut, spontaneitatea asta merge perfect la unii, dar teribil de prost la altii:)). 
Mie imi place cu organizare. Pentru ca la mine calatoriile, vacantele, excursiile sunt niste momente de relaxare, dar si de explorare, de incercare, de testare si imi place sa le fac sa iasa frumos. Evident, pastrand o doza mare de neprevazut:d. 

Lucrurile stau mult mai simplu la plecarile din weekenduri in tara, la munte, pe munte sau la mare. Atunci studiem vremea undeva pe luni si decidem daca plecam sau nu vineri. Apoi vad daca avem si cazare, pe la vreo cabana sau pensiune. Sau decidem sa luam cortul:). In orice caz, decizia finala o luam cam pe joi seara, dupa ce ne asiguram ca vremea e cat de cat ok si nu ne apuca vreo furtuna pe munte:) 

Si uite si cateva idei de vacante pe langa noi
http://www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe/galleries/eastern-europe-best-cities-and-places-to-visit/the-hill-of-crosses/

Ce filme/piese de teatru am vazut si ne-au placut

In ultimele saptamani, ajutati de vacanta, frig, weekenduri si raceli, am tot bifat diverse activitati indoor, mai ales filme si teatru. Aveam o lista cu chestii pe care doream sa le vad, eu sau Andreea, si am incercat sa bifam de acolo.
Deocamdata, mai astept Ripple in TIme, dar eu am citit deja cartea asa ca nu mai am o curiozitate asa mare mare...

Dar, ce am vazut si ne-a placut:

Micul Print, la Teatrul de Comedie - cu Dorina Chiriac. 
Este o piesa foarte frumos cosntruita, fidela textului, dar creativ realizata, combinand subtil momentele de ras cu cele mai sensibile. In plus, muzica Adei Milea s-a potrivit perfect. Copiii poate nu inteleg mereu toate vorbele din text, dar piesa a fost foarte frumoasa si povestea in sine este superba, iar personajele foarte clar creionate. Recomand!

O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii, la TNB
Am vazut piesa acu cateva luni, dar mi-a ramas la inima si pentru ca inca se joaca am zis sa o mai recomand o data. Este foarte ok pentru copiii mai maricei, de pe la 7-8 ani in sus zic eu si foarte bine de vazut de catre adolescenti.

Lord of the Rings si The Hobbit
Da, am ajuns si la astea...Dupa ce a vazut Harry Potter de miliarde de ori si a invatat replicile pe dinafara, am zis sa incercam si LOTR, cu mentiunea ca daca se sperie la orci amanam vizionarea pe alta data. Nu s-a speriat deloc la orci, nici la alte vietati uratele, ii place insa mult actiunea, povestea, personajele si lumea creata in film. Este indragostita de Legolas si il admira mult pe Sam, pentru ca este un prieten loial si curajos, dar nu prea ii place de Frodo, ca cica se plange prea mult..Una peste alta, de vreo luna ne uitam o data la 2 zile la filme...

Minunea (The Wonder)
Am vazut filmul la cinema, dupa ce eu citisem si cartea. Este o poveste foarte sensibila, fara a fi excesiv de lacrimogena, iar protagonistul este un baietel asa vesel si simpatic ca nu poate sa nu iti fie drag de el. Filmul naste discutii absolut necesare despre toleranta, diferente si acceptare, capitole la care de mult ori nu stam prea bine

Jumangi
Chiar daca teoretic nu e pentru copii, in sala erau multisori, si sincer de mult n-am mai ras atat al un film. Nu e nimic scary, ba chiar e tampitel rau uneori, dar pentru o sambata seara e fix ce trebuie 

In plus, eu si ta-su am mai vazut Star Wars (ultimul), Pentru toti banii din lume si Molly's Game, car ne-au placut, dar și The Greatest Showman, care nu ne=a placut deloc deloc, desi cei doi actori principali imi plac la nebunie. 

Cum faci o rata sa zboare pe monitor

N-am mai scris de ceva vreme pe aici, in primul rand pentru ca nu am avut idei..
Viata noastra se imparte intre scoala, weekend si serviciu, ceea ce e absolut normal, dar nu creeaza mari oportunitati de povesti pe aici. Intr-o vreme mi-am propus sa scriu zilnic, sau macar saptamanal, asa ca exercitiu, dar nu mi-a iesit. In ultimul an, mi-a venit de multe ori sa scriu despre scoala, dar practic as fi redundanta si cred ca subiectul e asa fumat si intors pe toate partile ca nu as putea sa aduc nimic nou.
Dupa 3 ani de scoala m-am prins si eu ca lucrurile sunt cum sunt si nu se vor schimba pentru mine si inca 3-4 ametiti.
In acelasi timp cred ca peste 10-20 de ani va conta mai putin ce au memorat la scoala romaneasca a anului 2018 si mai mult capacitatea de a invata continuu, de a se adapta la joburi necunoscute, de a improviza, de a crea si a folosi aplicat informatiile pe care le au. Fuga dupa cel mai bun profesor si cea mai buna scoala mi se pare gresita in multe cazuri si inutila pe termen lung. Vom vedea.
In schimb, cred ca fiecare calatorie, fiecare experienta noua, fiecare provocare pe care o depaseste, fiecare intalnire, carte sau teatru este o lectie de invatare la fel de utila ca si cele din manual. 
Si cumva am ajuns sa scriu tot despre scoala:)) 

Anyway, revenind, voiam sa povestesc despre doua lucruri care o pasioneaza pe fiimea mai nou, ca poate mai sunt si altii ca ea: 

In primul rand, am descoperit impreuna code.org, un site pe care copiii pot invata bazele ideii de programare, prin jocuri. Practic, sunt niste cursuri online, de la super simplu la un pic mai complicat, in care ei isi creeaza niste jocuri. Sunt multe idei acolo, si proiecte individuale si cursuri rapide si cursuri mai lungi. E amuzant, educativ si cel putin deocamdata pe Andreea a prins-o ideea. Chiar daca pe termen lung nu va avea nicio legatura cu programarea, mi se pare important sa stie ce e aia si sa se descurce macar la nivel basic. Plus ca in felul asta exerseaza mult si folosirea laptopului, o alta necesitate a zilelor noastre:d 
Doi, si-a luat skateboard. Pe langa role, bicicleta, trotineta si schiuri. Cand are timp si chef, ceea ce destul de des, il scoate la plimbare prin parc si e mega happy pe el. In fine, n-are legatura cu nimic de mai sus, dar daca aveti copchil de 8-9 ani si nu stiti ce sa ii mai luati...e si asta o idee:d

Scoala romaneasca, intre Slavici si Minecraft

Educatia, acest subiect datator de emotii, idei si frustrari. Am invatat in ultimii ani ca ce se intampla la noi nu e ce trebuie. Cu asta ne-am lamurit. Metoda, programa, structura orele nu au nimic de-a face cu secolul in care traim. Au fost probabil potrivite acum 100 de ani, chiar si acum 50 sau 30 de ani, dar lumea in care traim s-a schimbat radical in ultimele trei decenii si sistemul de invatamant a ramas in urma. 
Programa romaneasca este stufoasa si incearca sa bage in capul copiilor cantitati impresionante de informatii, nelegate intre ele, reusind doar sa oboseasca, sa frustreze si in final sa indeparteze un numar la fel de impresionant de copii de scoala. Atunci cand zilnic ai senzatia ca la scoala ti se da prea mult, prea greu, prea plictisitor, cand acasa reiei acelasi model, in final iti bagi picioarele. Nu vorbesc de clasa a doua, ci de anii de scoala in general. 
Programa e invechita, include idei, carti, texte, exercitii fara nicio legatura cu realitatea in care traiesc copiii de azi. Nu zic sa renuntam la clasici si sa predam doar Minecraft si Harry Potter, dar putem integra astfel de subiecte si sa le folosim pentru a preda concepte mai dificile. Putem avea si Creanga si Slavici si Petre Ispirescu, dar si autori straini si ale lor carti pentru copii absolut minunate. 
Putem vorbi despre natura si fenomene naturale, facand experimente. Putem preda chimia, amestecand substante. Putem invata fizica, testand. 
Putem face sport in scoala, dar si asta a devenit se pare extrem de dificil.
Dar nu. Si atunci, cum facem ca sa tinem copilul conectat cu ideea de invatare, curios si fascinat, atras de scoala si atent? 
Solutia mea, care nu stiu daca e ce trebuie si nici daca va functiona pe termen lung, este sa completez ce face la scoala cu lucruri pe care i le propun eu acasa. 
O las sa citeasca ce are ca tema (povesti care nu ii plac, nu le vad sensul si sunt absolut idioate in multe cazuri, dar sunt ale marilor nostri scriitori, deci trebuie citite), dar in rest citeste carti din vremea asta, recomandate de pedagogi si parinti de prin alte parti, texte din care chiar inveti ceva, care te fac sa iubesti cititul si sa mori de curiozitate sa vezi pagina urmatoare.
Ii cer sa isi faca temele la mate, cu obsesia lor pentru calcule, dar din cand in cand ne mai jucam si putin logica si experimente. 
Ii cer sa copieze textele de pe manual pe caiet (pentru ca trebuie, pentru ca cica asa exerseaza scrisul), dar o las sa isi scrie cand are chef propriile povesti (la ora de religie de exemplu:d) . 
O las sa joace Minecraft, oricand are timp si chef, pentru ca asa invata despre materiale, constructii, volum si spatiu. Ba chiar, in alte tari Minecraft e predat in scoala, e folosit la ore, e considerat un instrument de invatare.
Mai nou ne mai uitam si pe joculete de programare, simple, de inceput asa. Doar ca idee. Pentru ca programarea si internetul si lucrurile bune si rele aduse de ele ar trebui predate practic de la clasele mici, dar nu. Pentru ca astia mici au youtube si jocuri video de la 5-6 ani, dar la scoala copiem inca texte de pe o foaie pe alta pentru ca. 
Ii povestim despre istorie in fiecare excursie sau vacanta, in tara sau afara, povestim despre romani si greci si lumea araba, despre imperii care cresc si dispar, despre prejudecati si sclavi si bine si rau. 
Facem sport, miscare, cat de des putem. Inot si schi si cu role si cu placa si cu bicla. Pentru ca sportul este la fel de important ca orice alta materie, dar nu se face. 
Nu pot schimba sistemul. Nu pot schimba nici macar abordarea de la noi de la clasa. Nu e vina invatatoarei. E o doamna in varsta, probabil suntem ultima serie, de ce s-ar lua la tranta cu sistemul, de ce ar schimba acum lucruri pe care le face de ani de zile? Pot insa sa incerc sa o tin pe Andreea ancorata in lumea de azi, sa o pun in contact cu idei si concepte noi, in speranta ca la un moment dat va ajunge in alt sistem. 
Si o invat sa judece singura anumite situatii si anumiti oameni. Sa stie ca si adultii pot gresi, indiferent daca sunt parinti, profesori sau sefi. Deocamdata, nu e la varsta la care sa conteste cererile invatatoarei, dar poate decide daca ele sunt bune sau nu, daca e de acord cu ele sau nu. O invat sa aiba o gandire critica, chiar daca nu poate contesta singura lucrurile care i se par aiurea la scoala. O las sa judece oamenii si faptele lor, dar ii cer sa fie politicoasa si bine crescuta cu ei. Deocamdata luptele cu adultii le duc eu pentru ea. 
Voi cum faceti? Cum abordati subiectul scoala si educatie ? 

Role, placa si alte julituri

In ultima vreme, de cand cu primavara asta intarziata, Andreea isi imparte timpul liber intre placa, role, catarat in copac si ceva activit...